Sunt un balaur. Ce e un balaur? Un balaur e tot ce poate fi mai îngrozitor. Sunt și balauri de treabă. Balaurii de treabă sunt vegetarieni. Ei sunt la lacto-bar, acolo stau ei toată ziua, beau lăptic, stau de vorbă cu pensionarii, nu fac rău la nimeni. Dar eu sunt un balaur adevărat. M-am născut într-o țară frumoasă, în care însă erau o mulțime de leneși, de neținători de cuvânt, niște haimanale. Ca balaur-copil am trăit vremuri frumoase, pe câmp, când venea vremea secerișului, ce frumos era la bunica mea. Într-o bună zi, niște ăia răi la suflet, de la poliția secretă, m-au prins într-o cușcă și m-au dus la anchetă. Au venit și niște venusieni să mă ancheteze, un marțian și un jupiterian. Că ce și cum, cum că de ce sunt eu balaur, că de ce am chef să fiu balaur, când, uite, toții copiii își văd de treaba lor de copii. De ce să vreau eu să fiu balaur, așa, un balaur mutant. Eu am ronțăit gratiile cuștii și am șters-o. Am mai balaurit eu ce-am mai balaurit și pe urmă mi-a trecut prin cap să mă transform într-un balaur adevărat și să întorc țara aia pe dos cu balaureala mea. Păi, nimănui nu i-a trecut prin cap că o să fac asta, că o să dau țara aia peste cap, ce crezi tu?! I-am balaurit pe toți ăia de la poliția secretă, am pus la cale școli de inventică, cenacluri, am agitat spiritele chiar sub nasul lor, de balaur obraznic ce era. Am intrat în mijlocul secreților, chiar acolo, la ei acasă, în casa lor, și le-am dibuit toate ascunzișurile, toate secretele, toate punctele vulnerabile. Și-am început să fiu balaur de balaur, dacă mă înțelegi cum devine cazul. Am inventat partide politice, am ridicat și-am coborât politicieni, am balaurit rețele de spioni, am dat apă la moară unora, pe alții i-am înfulecat, zău că spun adevărul. Pe urmă, țara aia s-a alipit la o țară mai mare decât ea și, uite-așa, din două țări s-a făcut o țară mai mare, numai bună de balaurit. Știu că nu-ți vine să crezi, dar uite că balaureala mea e adevărată. Și e de neoprit. Păi, nimeni pe lumea asta, nici măcar poliția secretă, nu trebuie s-o ia razna, să se înfrunte cu un balaur adevărat, că, uite, balaurii adevărați știu să joace istoria pe vârful cozii, bau, bau!
„să mă transform într-un balaur adevărat și să întorc țara aia pe dos cu balaureala mea.” – adica eu va spun de o mie de ori „lasati-ma Dumnezeului sa plec ca nu mai suport nici sa va aud limba” si voi va inchipuiti nemernicii din astea? Am zis care e solutia cu voi – exterminarea – si eu nu pot sa o fac, deci nu ma intereseaza. Pentru asta nu ai nevoie de un ganditor, ci doar de un tun foarte mare, deci nu ma va deranja nimeni pe problema asta, nici daca nu, nici daca da. Si oricum jur ca nu i-as raspunde, ca e ca si cum as cobori iar in troaca, fiindca nu am nici o amintire placuta aici, nimic de care sa ma leg. Cat despre razbunare si mandrie, daca astea erau motivatiile as fi fost ceva mai energic, n’i asa? Eu sunt cinstit, voi aveti probleme de directie.
Am citit articolul conform instructiunilor, de la ultimul cuvant la primul cuvant!Dupa citire am inteles perfect expresia care ma framanta de multa vreme pe semnificatie: „vezi ca te lucreaza un balaur la portofel”Noroc ca de cand cu unificarea mentionata in articol,balaurii mai harnici au plecat la ciordit in tara aia, mai mare si mai frumoasa!
Am citit articolul conform instructiunilor, de la ultimul cuvant la primul cuvant!Dupa citiream inteles perfect expresia care ma framanta de multa vreme pe semnificatie: „vezi ca te lucreaza un balaur la portofel”Noroc ca de cand cu unificarea mentionata in articol,balaurii mai harnici au plecat la ciordit in tara aia, mai mare si mai frumoasa!