Suntem într-o vreme când, cu fiecare zi ce trece, în locul cărților ce ne-au educat cândva, a învățăturii ce căuta să ne lumineze, vedem cum frica se infiltrează în viețile noastre. Nu mai este vorba doar de o schimbare a vremurilor, ci de o invazie insidioasă a unei noi realități. Oamenii nu sunt doar sfătuiți să se înarmeze pentru a-și păzi siguranța personală, ci și pentru a-și proteja acea ordine fragilă care stă pe marginea prăpastiei. La fiecare colț de stradă, frica se înalță ca un zid invizibil, iar suspiciunea devine monedă de schimb.
Într-un asemenea peisaj, spionajul își face loc în mod firesc, crescând ca o plantă otrăvitoare pe pământul umed al fricii. Se creează astfel o atmosferă propice pentru orice fel de interpretări distorsionate, care, chiar și fără dovezi, ajung să pună etichete asupra celor care sunt doar victimele unui context toxic. Ceea ce mai ieri era văzut ca o poveste de groază, astăzi este o realitate care nu poate fi ignorată.
Astfel, acei „spioni” fabricați, pot apărea din orice colț, din orice unghi al unei societăți care se lasă pradă propriilor sale temeri. Oamenii se transformă în instrumente ale unei ideologii care nu le mai lasă loc de răspuns, care nu mai admite alternative. Trăim într-o epocă în care poveștile cu vânători de vrăjitoare nu sunt doar mituri, ci sunt realitatea zilnică a celor care îndrăznesc să își exprime gândurile.
Iar în acest peisaj, în care instituțiile, care ar trebui să protejeze ordinea și dreptatea, devin victime ale propriei lor slăbiciuni, propaganda nu mai este un simplu instrument, ci devine un adevărat mecanism de control. Nu mai este vorba de idei clare sau raționale, ci de o manipulare subtilă a minților și a conștiinței colective. În loc de dreptate, avem o formă de luptă permanentă pentru supraviețuirea noastră mentală și socială, iar aceasta se întâmplă chiar în fața noastră.
Mai mult decât atât, ce s-a crezut cândva că ar fi protecția unui sistem echilibrat – o justiție imparțială, instituții care servesc oamenilor – s-a transformat, de fapt, într-o unealtă a celor care controlează jocurile. Timpul în care se luptă pentru drepturile fundamentale ale omului este, din păcate, din ce în ce mai îndepărtat. Ne regăsim într-o lume în care suntem toți înarmați, nu doar cu armele fizice, ci cu prejudecăți, cu frici alimentate din toate părțile, și cu o suspiciune generalizată față de cei care îndrăznesc să pună sub semnul întrebării realitatea impusă.
Această „înarmare” nu este doar una fizică, ci și mentală, în care mințile noastre sunt supuse unei presiuni constante, „nu doar prin forță, ci prin manipulare se câștigă războiul dinăuntru”. Așadar, doar prin transparență, printr-o adevărată aplicare a dreptății, vom putea înfrunta acest cerc vicios al manipulării, în care fiecare dintre noi este un soldat pe câmpul de luptă al minciunii și fricii.
Și în mijlocul acestei perioade, trebuie să ne amintim că adevărul și libertatea nu sunt luxuri, ci drepturi fundamentale care nu pot fi călcate în picioare sub masca securității. În fața oricărei amenințări, fie ea externă sau internă, esența unei societăți libere și juste se află în apărarea acestor principii fundamentale. Altfel, vom ajunge să trăim într-un sistem în care frica va fi singurul câștigător, iar noi vom fi prizonierii propriei noastre nesiguranțe.
Unde-am ajuns???
Domnule Ioan Vieru, NEMULLTUMIREA, REVOLTA , SENTIMENTUL ACUT DE FRUSTRARE TRANSFORMA SI PE CEI MAI ”PATRIOTI” IN TRADATORI IN FAVOAREA UNEI PUTERI STRAINE.
Acea putere straina nu mai trebuie sa cheltuie sume importante pentru a recruta agenti in tara vizata fiindca , practic, importanti detinatori de secrete, membri marcanti ai unor cercuri conducatoare etc. PRACTIC SE AUTORECRUTEAZA si vin cu entuziasm si USURARE in intimpinarea celor mai firave demersuri de atragere ale celor interesati.
Daca ne referim, in continuare, la Rusia, trebuie sa recunoastem SUPREMATIA MONDIALA A SERVICIILOR DE SPIONAJ ALE ACESTEI TARI.
ACUM ARE RUSIA PRILEJUL CA, UTILIZIND SUME MODICE, SA-SI PRIMENEASCA AGENTURA DIN ROMANIA, FARA CA SERVICIILE DE CONTRASPIONAJ ROMANESTI SA SE POATA IMPOTRIVICU EFICIENTA.
Un as al spionajului si contraspionajului scria odata ca, cel mai puternic stat din lume nu poare controla mai mult de 30% din actiunile ostile initiate asupra sa, restul actiunilor ofensive straine, pina la 100%, derulindu-se fara oprelisti.
Nu stiu daca sefii actuali ai serviciilor respective romanesti stiu informatia de mai sus, fiindca ea este ESENTIALA in organizarea eficienta a activitatii specifice.
Recapitulind: NEMULTUMIREA ACUTA combinata cu limita de 30 % este cheia insuccesului garantat !
Spionajul soros stapaneste Romania de 35 de ani. Sclavii lui sunt cei care au infiltrat toate institutiile statului de 35 de ani. I-au lasat liberi sa se imbogateasca din „afaceri” vreo 15 ani, apoi a inceput sa se inchida cercul si sa fie interzisi la munca libera romanii de rand. Noua „ielita” controlata de un sistem bolnav a inceput sa creasca peste Romania, pana cand „serviciile” au ajuns sa capuseze absolut orice sursa de venit prin suprataxare. Un om de rand plateste 80% din venitul sau catre stat. Taxe peste taxe, care de care mai aberanta. Un apartament la bloc, a ajuns sa fie un lux. Omul plateste caldura si apa calda pe care nu le are. Orice pas pe strada costa. Viata este un chin. Romania a devenit iad. Sate si comunitati intregi pustiite. Romanii de rand pribegesc prin lume, cei care nu mai pot pleca, vor ajunge saraci lipiti pamantului. Gradina Maicii Domnului.
Suspiciune? Vai doamne! E practică fara nicio jenă in Romania! Practica e generalizată pentru distrugerea mentalului colectiv cât mai urgent posibil!
Câteva instituti, manate de recunoștința sefuletilor lor politici fata de șeful „cel mare” (gen palatul împăratului încropit de Ciuca a nostru pentru mofturosul disprețuitor de Sibiu) au reusit sa intoarca România în starea de neincredere, neliniște și lehamite ca cea de la finele anului 1989. Se merita oare?