Talibanii lor și talibanii noștri

Președintele Joe Biden va apărea în această seară in fata americanilor, cu o declarație despre situația din Afganistan. Talibanii au intrat în Kabul fără luptă, au nominalizat noul președinte. Elicopterele stau deasupra ambasadei SUA, într-o operațiune de evacuare de urgență. Aeroportul din Kabul a fost luat cu asalt de afgani care doreau să plece cu ultimele avioane, de teamă că ar putea coste viața colaborarea cu americanii. Unii dintre ei au murit în îmbulzeala de pe aeroport, după ce militarii americani au tras focuri de avertisment. Președintele Ashraf Ghani i-a primit pe talibani, a demisonat și i s-a permis să plece din țară. Agenția rusă Ria Novosti, citând surse din ambasada Rusiei, relatează că președintele a plecat cu mașini pline cu bani cash, iar o parte dintre ei au rămas pe pista aeroportului. Fostul președinte Hamid Karzai (președinte din 2001, de la invazia americană, și până în 2014) a adoptat altă strategie – într-un clip postat pe Twitter în care apare alături de cele trei fetițe ale sale, Karzai le-a cerut talibanilor să-i cruțe pe locuitorii Kabulului, inclusiv pe el și familia lui.

Joe Biden vine după cea mai devastatoare conferință de presa a unui președinte american, cea de pe 8 august. Atunci, Biden a fost întrebat: ”Preluarea puterii în Afganistan de către talibani este inevitabilă acum?”. Și Biden a raspuns: ”Nu, nu este”. ”De ce?”. ”Pentru că sunt 300.000 de soldați talibani bine echipați, la fel de bine ca orice armată din lume, și există și forțe aeriene împotriva a circa 75.000 de talibani. Nu este inevitabil”.

La câteva zile, această declarație a președintelui a început să fie nuanțată de surse de la Casa Albă și din serviciile de informații, care au oferit presei o nouă estimare – talibanii vor prelua puterea într-un interval de 30-90 de zile.

Pe 15 august, serviciile americane vorbeau de 72 de ore până la căderea capitalei Afganistanului. În fapt, totul s-a întâmplat în 24 de ore.

Nu este pentru prima dată când talibanii preiau puterea. Au făcut-o la mijlocul anilor 1990, întăriți de retragerea sovietică și de susținerea pe care au avut-o din partea CIA. Lumea avea să fie îngrozită când talibanii anunțau că vor să distruga statuile uriașe ale lui Budha din situl arheologic de la Bamian, în muntii Hindukuș.

Talibanii erau pe buzele tuturor, au ”intrat” chiar și în politica românească de la finalul anilor 1990, anii în care PNȚCD făcea față tot mai greu piedicilor lui Traian Băsescu și trupei sale. Talibanii din PNȚCD se revendicau de la linia principială a lui Corneliu Coposu, se opuneau compromisurilor politice, duplicității, premierului Radu Vasile. Românii aveau și ei „talibanii” lor.

Au trecut de atunci peste 20 de ani, au murit mii de militari americani și aliați (inclusiv români), s-au aruncat peste 2.000 de miliarde de euro în războiul din Afganistan, PNȚCD mai există doar pe hârtie și pentru câte un sediu sau ca balama pentru ambițiile unuia sau altuia de a pune mana pe banii de europarlamentar sau primar.

Există însă și acum ”talibani” în România. Nu mai sunt cei din PNȚCD. Sunt „talibanii progresiști”. Sunt cei care intră noapte pe ușa din spate a ambasadelor și îi acuză de lipsă de patriotism pe cei care nu fac asta. Mai sunt cei care susțin că Ucraina este într-un razboi cu Spania sau Olanda, căci Rusia nu este mai puternică din punct de vedere decât aceste țări, că arsenalul nuclear rus este perimat, că noile tehnologii vestice sunt mult peste ceea ce deține Rusia, că nu este vreun pericol să băgăm bățul prin gardul Kremlinului. Mai sunt cei pentru care relațiile internaționale se reduc strict la tonele de literatură neoconservatoare dură americană. Și tot ei sunt cei care au divinizat-o pe cancelara Angela Merkel, cea care a dat mâna cu Vladimir Putin pentru a scoate Polonia de pe harta energetică a Europei. Sunt tinerii studenți și masteranzi care scriu despre UE și proiectul european, despre LGBT, Forumul Economic Mondial și ”nation building” într-un limbaj demn de ”Scânteia” pe care nu au citit-o vreodată.

Nici nu s-a terminat retragerea dezordonată a SUA din Afganistan, că în presa americană a început să se vorbească despre responsabilități, despre eșecul usturător al serviciilor secrete în estimarea înaintării talibanilor, despre gafa președintelui Biden ce-și are originea tot în zona de intelligence americană, despre cine este responsabil pentru punerea în pericol a vieților americanilor din Kabul, pentru dispariția subită a unei armate de sute de mii de oameni înarmați și antrenați pe banii contribuabilului american.

Douglas McGregor, colonel în retragere în armata SUA, scrie pentru The American Conservative despre problemele sistemului de selecție a cadrelor, ceea ce a făcut ca generalii americani, începând cu David Petraeus (fost comandant al ISAF în Afganistan) să le spună liderilor politici doar ceea ce aceștia doreau să audă. ”Comportamentul ofițerilor poate fi explicat prin sistemul neoficial de patronaj și nepotism prin care sunt promovati cei ”siguri”, ”băieții buni”, cei care nu vor face valuri. Întrebarea este cât de mult va mai putea dura. Winston Churchill spunea, în vara lui 1940: «Nu putem promova în armată persoane care nu au făcut niciun comentariu ostil în cariera lor. Este vremea să-i vedem pe bărbații puternici și cu viziune»”.

Acum că americanii se întreabă ce s-a întâmplat cu generalii lor, cu cele 2.000 de miliarde de dolari, dacă nu cumva au intrat în buzunarele complexului militaro-industrial vreme de 20 de ani și ultimii au căzut pe pista aeroportului din Kabul din valiza unui președinte marionetă, poate că este timpul să ne întrebăm și noi pe mâinile căror ”talibani” intră România.