Țara mea rămasă fără poeți care să te cînte
Țara mea cu copiii plecați să școlească prin lume
Țara mea cu oameni care nu văd departe
Țara mea cu hoți de cai verzi pe pereți
Țara mea cu Academie care trădează Limba Română
Țara mea cu păduri chelite de proști
Țara mea cu polițai nemernici
Țara mea cu peisaje și locuri de Rai
Țara mea pe cale să rămînă fără istorie și fără monumente
Țara mea dinlăuntru și din afara ei
Țara mea fără conducători
Țara mea cu un alt împuțit bolovan în vitrină
Țara mea controlată de epoleți și acoperiți
Țara mea ca un sat infinit prin care rătăcesc ai mei
Țara mea iubită, să ne ierți că nu suntem demni de tine!
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.
Oare ce populație mai are România pe teritoriul național, cu domiciliu permanent?
Ca să putem calcula câți ”ani/muncă/om”, au pierdut românii sub mandatele ”aerian-ariene” risipite sub ”marca înregistrată Iohannis”, ani în care,
…Puteam ajunge la soare pe jos, puteam construi autostradă spre Marte și Scară spre Infinit,
puteam lucra și pune în valoare calități, cum ar fi respectul de sine, cinstea și demnitatea de popor vrednic și credincios,
cu fiii risipiți acum pe coclaurile lumii,
popor niciodată învins în mentalul colectiv,
pedepsit a trăi în statul declarat eșuat,
condus de primul eșuat-ghinionist al țării…
Puteam construi piramide, spitale, școli,
Puteam ridica nivelul de trai și spori locurile de muncă pentru românii plecați din țară, pentru a-i convinge că au motiv de întoarcere ”acasă”.
Puteam investi în agricultură, în Turism, să oferim destinații de cinci stele în locuri de poveste,
Puteam ieși în stradă pentru dreptul la viață și sănătate, interzis de arafații guvernelor antinaționale?
Puteam alege conducători responsabili, nu yasmani dezbinatori de țară?
Oare puteam?
Măcar să fi încercat, puteam?
Cât mai durează până începe poporul român să scrie un rechizitoriu la adresa Tâlharilor ce au devalizat România?
Când vom începe să construim pușcării în care EI să se simtă ”ca acasă”, pe banii celor ce ne-au amanetat viitorul, cu sufletele noastre cu tot?
Când ne apucăm să astupăm tranșeele săpate de guvernanți între români,
Când vom anula distanța ca de la cer la pământ, între Idee, Gând și Faptele noastre?
Când ne vom transforma, fiecare dintre noi și Poporul Întreg,
în răsaduri de simțire și Unică Voință Românească,
apreciat în Lumea Civilizată ca Popor demn de respect,
sub inscripția ”Made in Grădina Maicii Domnului”?