Ţărani români din secolul 19, satul Mănăstireni – Cluj

Pozele sunt ale unor țărani români din satul Mănăstireni, judeţul Cluj, la sfârșitul secolului al XIX-lea (prima) și în primul deceniu de după Unire (celelalte), străbunicii și bunicii din partea mamei mele. Ceea ce aveau special era un anume sens și acuratețe în împlinirea rosturilor casei, familiei, satului. Nu aveau mai mult de 10 ha (dacă aveau), dar au fost constrânși să intre în CAP, după care nimic nu a mai fost ca înainte.

Fiecare familie cu poveștile ei. Mă bucur de faptul că și alți oameni vor putea citi ceva din aceste imagini ale unei lumi ceva mai coerente.

Delia Marga

Făcută prin 1927 (străbunicii din partea bunicului – 14 copii, au trăit 6). Fetiţa de 2 ani din braţele străbunicului, foarte mândră de „cizmele de box făcute la comandă în sat“, este mama mea, care are acum 92 de ani. Ținuta femeilor era foarte atent alcătuită. Se arătau în felul acesta la evenimente și la biserică. Spiritul critic al satului funcționa la cote înalte… Bunicul și frații săi și-au putut trimite câte un copil la şcoli

1885 – Străbunica (din partea bunicii) a făcut într-o zi drumul Mănăstireni – Cluj (45 kmx2) pe jos, cu cei doi copii, să-l vadă pe străbunicul luat în armată, la Cluj. Acolo au făcut și poza pe care o admiram de fiecare dată

Bunicii mei, cu mama în partea stângă

Două fetiţe din Mănăstireni – mama (cea mare) și sora ei; pieptănătura și ținutele lor trebuia să fie impecabile