Tăriceanu, despre reacţiile externe: Suntem într-o situaţie deplorabilă  

Preşedintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu, a declarat, într-un interviu acordat Gandul.info şi Mediafax, referitor la reacţiile externe privind modificările din sistemul judiciar, că există o informare superficială a celor care au luat poziţie.

„Constat cu regret că există o informare extrem, și subliniez, de superficială a celor care au luat poziție din străinătate, bazându-se probabil pe ceea ce au citit pe Facebook. Dacă Facebook-ul este sursa informațiilor lor, suntem într-o situație aș spune deplorabilă din punctul meu de vedere”, a declarat Călin Popescu Tăriceanu referitor la reacţiile externe privind modificările din justiţie.

În interviul acordat MEDIAFAX, preşedintele Senatului a vorbit şi despre alegerile din 2014 şi noţiunea de stat paralel.

Redăm intergral interviul acordat agenţiei MEDIAFAX de preşedintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu :

Reporter: A apărut această informație că în 2014 ați fost subiectul unui mandat de interceptare și supraveghere extinsă. Știați până astăzi(vineri-n.r.) de acest lucru?

Călin Popescu Tăriceanu: Nu știam și nu pot să spun că nu am rămas neplăcut surprins poate chiar mai mult decât atât. Pentru că în acest fel, dacă o să analizați durata pe care au fost făcute aceste interceptări audio/video/localizare și așa mai departe, veţi vedea că se acoperă inclusiv perioada campaniei electorale din anul 2014 și acest lucru poate să ducă la concluzia logică a unei distorsionări a corectitudinii derulării campaniei, considerând că informațiile care au fost obținute au putut să fie folosite pe diferite canale în campania electorală. Și această afectare a corectitudinii campaniei electorale din 2014 vine acum să se adauge la întrebările logice și firești care s-au pus și care au dus la constituirea comisiei de anchetă parlamentară privind alegerile din 2009. Deci, se pare că la noi incorectitudinea desfășurării campaniilor este o caracteristică, un mod de a fi și nu o întâmplare izolată numai în 2009. Ce e mai grav, după părerea mea, este că aceste lucruri s-au petrecut în afara cadrului legal. Adică, după cum știm, organele de anchetă judiciară pot să facă aceste lucruri, dar alte instituții nu pot să fie incluse în ancheta judiciară. Sunt curios, și voi discuta cu avocații, care este baza legală în care aceste lucruri s-au realizat. Nu cred că protocoalele secrete între procuratură și servicii pot să constituie bază legală, pentru că ele exced cu mult legea. Sunt multe întrebări care se pun în legătură cu aceste lucruri și, până la urmă, ele nu fac decât să se constituie într-o dovadă în plus a existenței statului paralel de care am vorbit în atâtea rânduri. Statul paralel care se folosește de actualul președinte pe care îl consideră o marionetă. Și preşedintele ce face? Patronează în continuare acest sistem strâmb pentru că uitați cum au evoluat lucrurile. În trecut, au existat trei actori instituționali care au dus la aceste abuzuri și excese de la normele și principiile statului de drept: era președintele Traian Băsescu, erau procuratura și serviciile. Eu am fost unul dintre cei care au crezut în afirmațiile actualului președinte din campania electorală, că va pune capăt abuzurilor care au caracterizat regimul Băsescu.
După 2014 am observat că a existat un moment – și cred că acesta s-a consumat cu începere de anul trecut și in cursul anului acesta – în care serviciile s-au retras, cel puțin acestea au fost luările de poziții publice, din câmpul tactic, dar au rămas ceilalți doi actori: președintele și procuratura, care doresc să perpetueze acest sistem bazat pe funcția represivă a statului, caracteristică perioadei comuniste. Iohannis este comunist în fibra lui cea mai puternică. El nu înțelege că esența statului democratic este bazată pe respectul pentru drepturile și libertățile fundamentale. Nu mai vorbesc despre desconsiderarea prezumției de nevinovăție și de celelalte lucruri. Adică în momentul în care o țară întreagă vede că justiția funcționează defectuos, că sunt grave abuzuri, tu, ca președinte, să patronezi lucrul ăsta, înseamnă că ai un interes direct și interesul tău este acela de a-ţi perpetua poziția eventual și în viitor, bazându-te pe aceleași instrumente care te-au ajutat să ajungi la putere.

R: Credeți că rezultatul alegerilor din 2014, câștigarea alegerilor de către Klaus Iohannis nu ar fi fost posibilă fără acest ajutor?

CPT: Sunt convins.

R: Exact la cine vă referiți? La SRI? La DNA?

CPT: Sunt multe zone de putere ocultă, pe unele le-am văzut mai mult sau mai puțin ieșind la suprafață. Eliminarea adversarilor politici face parte tot din același joc.

R: Asta se încerca și cu dumneavoastră în 2014? Asta credeți?

CPT: Eu am văzut ce s-a întâmplat și ulterior, încercarea procuraturii de a mă angrena într-un proces de corupție fără nicio reușită, dar până la urmă se verifică – ce am declarat și în Parlament zilele trecute – că modul în care gândesc unii care functionează în anumite instituții de forță este cel enunțat de Stalin în perioada neagră a comunismului: “Nu există oameni nevinovați, există oameni de care nu ne-am ocupat destul”. Și atunci, desigur, nu au putut să mă acuze de corupție, dar am fost târât într-un process de așa-zisă mărturie mincinoasă, care, în fond, ce este? Faptul că nu am vrut să fac declarațiile pe care ar fi vrut procurorul să le fac și mi-am menținut afirmaţiile. Acest lucru s-a transformat într-o acuzație de declarație mincinoasă pentru care trebuie să suport o serie de consecințe nefavorabile, pentru că eu sunt persoană publică, sunt om politic și sigur că ele îmi afectează credibilitatea, imaginea iar președintele este foarte bucuros. El vrea să folosească acest element în favoarea lui și în defavoarea mea, și nu numai a mea, ci și a altora pe care i-a etichetat așa cum prea bine știm.

R: Președintele Klaus Iohannis, într-o declarație recentă spunea că ideea statului paralel este o prostie și este promovată de cei care vor să acapareze puterea și vor să își rezolve problemele penale.

CPT: Să privim puțin dincolo de orizontul României, pentru că de multe ori suntem tentați să credem că România este centrul Pământului, ca să nu spun buricul Pământului. Vedem că și în alte țări există această tentație, și, din păcate, nu e numai o tentație, această realitate a statului paralel. În Statele Unite, președintele Trump vorbește foarte apăsat despre statul paralel, care de fapt este o structură de putere de multe ori ocultă sau neocultă, care încearcă să-și impună propriile interese și decizii împotriva opțiunii alegătorilor. Altfel spus este înfrânt principiul democratic al reprezentativității și al legitimității dat de vot printr-o serie de acte, decizii și înțelegeri subterane, care nu respectă în final alegerea cetățenilor. Același lucru s-a întâmplat și la noi și am văzut lucrurile acestea prin dezvăluiri succesive. Sigur că Iohannis, fiind rezultatul manevrelor acestora, este folosit ca o marionetă, cum să recunoască faptul că el e produsul statului paralel? Pentru că atunci s-ar decredibiliza complet.ora, este folosit ca o marionetă, cum să recunoască faptul că el e produsul statului paralel? Pentru că atunci s-ar decredibiliza complet.

R: Discuția despre așa-zisul stat paralel vine la pachet cu aceste modificări și acest proces parlamentar privind legile justiției și modificarea codurilor penale. Ce a urmat după deschiderea acestor dezbateri a provocat o tensiune foarte mare în societate, oamenii ies în stradă de aproape două luni, într-o acțiune fără precedent magistrații au ieșit în stradă, GRECO a lansat o procedură excepțională, Departamentul de Stat al SUA a transmis un avertisment autorităților de la București…

CPT: Opriți-vă cu enumerarea dintr-un singur motiv: îmi e teamă să nu pierd șirul celor pe care i-ați menționat pentru că situațiile merită probabil comentarii diferite . Primul lucru, vedem în momentul actual și trăim o epocă ce poate să fie etichetată simplu de tot: perioada sau epoca fake news, a știrilor false. Aceste informaţii, cu ajutorul rețelelor de socializare, capătă o viteză de difuzare extraordinară care nu exista în trecut. Și nu numai atât. Observăm că pe rețelele de socializare sunt echipe plătite care se ocupă cu așa ceva, există motoare de accelerare care se folosesc contra cost de către cei care au interesul.
Spun asta pentru că, pe de altă parte, cred cu sinceritate în ceea ce înseamnă dobândirea și exercitarea spiritului civic și acesta se manifestă la unii dintre cetățeni prin rostirea cu voce tare a acestor îngrijorări, îngrijorări față de cum evoluează societatea, care sunt riscurile la evoluția societății. Aceste acţiuni nu sunt condamnabile, eu le salut. Sigur că mi-aș dori ca aceste îngrijorări să fie bazate pe lucruri concrete, pe realități și nu pe informații false. Din păcate, că e vorba despre cetățenii din stradă, că e vorba de unii din cei care fac parte din magistratură, in speţă procurorii, da, au ieșit unii în stradă, am înțeles că au fost și studenți. Chiar dacă magistrații au unele obligații de rezervă, hai să plecăm de la premisa că fiecare are dreptul să își manifeste preocupările față de societate. Dacă ele se bazează pe elemente concrete,oneste, atunci sigur că e foarte bine și e de dorit. Din păcate, observăm că știrile false, dezinformările, distorsionările au luat o amplitudine foarte mare ce i-au determinat pe unii să se manifeste mai civilizat sau mai puțin civilizat. Să ajungem la elementul fundamental. Ce conțin aceste legi? Aceste legi au patru puncte esențiale care au fost, să spunem, abordate dintr-o perspectivă nepolitică, dintr-o perspectivă pe care și-au dorit-o si asociațiile judecătorilor, cei care înfăptuiesc actul de justiție. Ce au dorit aceștia: au dorit să fie o mai bună definire a funcţionării Inspecției Judiciare astfel încât ea să își îndeplinească rostul pentru care a fost creată în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, ţinănd cont că până acum că Inspecția Judiciară și-a îndeplinit rolul insuficient ; au dorit să existe o secție separată pentru anchetarea magistraților și acest lucru să nu fie făcut de DNA intrucăt nu putem să plecăm de la premisa că orice încălcare a legii de către magistrați presupune neapărat un act de corupție. S-a discutat de scoaterea de sub incidența politicului a numirii procurorilor la instanțele superioare- Parchetul de pe lângă Înalta Curte, DIICOT, DNA. Și ultimul lucru, foarte important, cerut de un segment larg al societății, răspunderea magistraților. Nimic din toate aceste lucruri nu afectează independența magistraților, din contră, vă afirm cu toată puterea și cunoașterea dată de faptul că am parcurs articol cu articol a tuturor acestor legi, independența justiției va fi întărită în acest fel. În cealaltă privință, că am văzut în spațiul public afirmaţii potrivit cărora va fi afectată lupta împotriva corupției- legile care reglementează funcționarea justiției nu au nicio legatura cu corupția şi combaterea ei,de care se ocupă Codurile Penale.
Acum, sigur că acest proces s-a încheiat, toată lumea va avea posibilitatea să analizeze, cred eu, cu onestitate prevederile legale, pentru a trece dincolo de ce s-a vehiculat corect sau incorect și a vedea care este conținutul concret al legii. Și aici mai fac o remarcă, am văzut ieri sesizarea făcută de PNL la Curtea Constituțională pe Legea 303 și când am văzut care este conţinutul sesizării am început să râd, văzând subțirimea argumentelor și a prevederilor care sunt extrinseci, chestiuni de procedură și așa mai departe. Nu există o singură sesizare care să vorbească despre afectarea independenței Justiției!

R: Este Departamentul de Stat o victimă a fake news-urilor?

CPT: Constat cu regret că există o informare extrem, și subliniez extrem, de superficială a celor care au luat poziție din străinătate, bazându-se probabil pe ceea ce au citit pe Facebook. Dacă Facebook-ul este sursa informațiilor lor, suntem într-o situație, aș spune, deplorabilă din punctul meu de vedere.

R: Vorbim despre Departamentul de Stat, despre…

CPT: De toți cei din străinătate

R: De GRECO, de cei șapte ambasadori…

CPT: Da, de toți cei din străinătate. Stau și mă întreb care este sursa informațiilor .Vă întreb și îi întreb pe toți care ne vor urmări, din moment ce aceste legi nici măcar nu au fost traduse, pentru că ultima lege a fost adoptată ieri, ele nu au fost traduse încă într-o limbă de circulație internațională, cum puteau să analizeze corect, onest, conținutul lor? Păi atunci răspunsul nu poate fi decât unul: din sursele publice, din ceea ce circulă în spațiul public și informal. Și dacă aceasta este sursa de informare …

R: Dezbaterile comisiei sunt publice.

CPT: Da, dar dezbaterile nu țin loc de prevederi legale. În dezbaterile publice fiecare poate să spună foarte multe lucruri. Din moment ce nu există acest document de referință pe care să îl fi putut consulta în mod obiectiv, atunci nu văd altă sursă de informare decât ceea ce a apărut în public. Și în public informațiile care au prevalat au fost cele negative și care se rezumau la afirmații de ordin general: Se afectează independența justiției și lupta împotriva corupției . Le-au preluat tale quale și le-au pus în sprinjinul afirmației de îngrijorare.

R: Au fost semnale transmise totuși de șefa DNA, Laura Codruța Kovesi, de procurorul general, domnul Lazăr, care au reclamat că ar putea fi afectată independența Justitiei și cursul anchetelor. De ce credeti că argumentele domniilor lor contează mai mult decât ceea ce spun cei care fac aceste legi și cei care reprezintă statul? Dumneavoastră sunteți al doilea om în stat.

CPT: Două lucruri doresc să vă spun aici. În primul rând niciunul dintre cei menționați nu au venit cu argumente concrete, ci au venit cu afirmații de ordin general, la fel ca mulți alții, potrivit cărora este afectată independența justiției sau activitatea procurorilor, dar nimic concret. Care prevedere afectează activitatea procurorilor? Al doilea lucru: ei fac parte din acest sistem de putere al statului paralel care își dă seama că va pierde rolul discreționar asupra vieții, existenței și destinelor oamenilor de care și-au bătut joc.

Intervine în acest moment răspunderea magistraților, un element foarte important. Până acum știți cum a funcționat răspunderea magistraților? Era prevăzută în lege şi totuşi ați auzit de vreun singur caz de magistrat care a fost găsit vinovat de eroare judicară produsă prin gravă neglijență sau rea-credință? N-am auzit. Lucrurile se pretreceau în felul următor: erau probabil multe situații în care legea era încălcată cu bună-știință, deci cu rea-credință, dar se considera că nu există niciun element de a-i trage la răspundere. Se bucurau de sentimentul impunității. Până la urmă oricare român nedreptățit mai avea o singură variantă, aceea de a se duce la Curtea Europeană a Drepturilor Omului pentru a-și căuta dreptatea și unde primea eventual niște despăgubiri bănești.
Eu cred că despăgubirile bănești nu pot să compenseze suferințele pe care un om le-a îndurat atunci când este încarcerat, privat de libertate, batjocorit, marginalizat în societate, i se afectează familia, i se afectează cariera profesională. Nimic nu poate să compenseze toate aceste pierderi pe care le are. Dar era o detașare totală din cauza acestui sentiment de impunitate, că îi va recompensa cineva și cei responsabili nu pățesc absolut nimic. Ei bine, într-un stat de drept trebuie să existe o adevărată responsabilitate a magistraților și, probabil, aceste personaje la care ați făcut referire își dau seama că, de acum înainte, nu vor mai putea să funcționeze în stilul care a caracterizat activitatea lor. Vor trebui şi ei să intre în matca legală, constituțională a comportamentului.
Vă aduc aminte că există două decizii ale Curții Constituționale care sancționează comportamentul procurorului șef al DNA, pe care, practic, le-a ignorat. Deci noi despre ce vorbim?! Care este statul de drept?! Statul de drept nu înseamnă că o putere este deasupra celorlalte. Ați observat că la noi procurorii au vorbit tot timpul despre independența justiției. Independenţa unei puteri a statului nu funcţioneaza însă în afara principiului de control și echilibru reciproc. Există separația puterilor în stat, dar, în același timp, trebuie să funcționeze şi controlul și echilibrul reciproc al puterilor. La noi, controlul și echilibrul reciproc nu au funcționat, însă s-a încercat punerea unei puteri, puterea judecătorească și, mai precis cea a procurorilor, deasupra celorlalte puteri.

R: Credeți că aceasta este toată problema cu dezbaterea privind modificarea legilor justiției?

CPT: Probabil că aceasta nu este toată problema, dar cu siguranţa este una dintre ele. Este o problemă a celor care se cred iniţiaţi, dar dau dovadă de o slabă pregătire profesională, de a nu pierde puterea pe care au acaparat-o în ultimii 13 ani.

R: Odată ajunse la președintele Klaus Iohannis aceste legi – șeful statului și-a exprimat public rezerve – credeți că le va promulga sau le va trimite în parlament și va încerca o amânare a intrării lor în vigoare?

CPT: Lăsați-l să vedem cum o să reacționeze, de ce să fac eu anticipație în numele președintelui.

R: Ar apela la acel referendum anunțat în iarnă?

CPT: Nu știu. Are o seamă de prerogative pe care este liber să le exercite. Dar, sigur, toate aceste lucruri au o incidență politică. Nu știu cum analizează președintele și, sincer, prea puțin mă interesează.
Sunteți al doilea om în stat și cred că măcar instituțional al trebui să vă intereseze. Dacă în acești trei ani de când este președinte aș fi observat din partea lui o abordare onestă, cinstită, a realităților cu care ne confruntăm, atunci sigur că poate aș fi avut anumite speranțe, anumite așteptări. Nu am niciuna.

R: Aș vrea să ne referim un pic la această directivă a Parlamentului European și a Consiliului UE privind prezumția de nevinovăție. Este o directivă foarte importantă, adoptată în 2016, de care noi ne-am ocupat cu transpunerea abia la finalul lui 2017. Deși în documentul PE sunt chestiuni foarte serioase, modificările propuse, amendamentele PSD+ALDE, în comisia Iordache au provocat o mare tulburare în societate. De ce credeți că oamenii nu sunt interesați de apărarea drepturilor pe care le au într-un stat de drept și în cazul acesta dreptul la o judecată corectă?

CPT: În România ultimilor ani, spuneam lucrul acesta în Parlament zilele trecute, am fost cu toții martorii unei campanii de o amploare nemaivăzută, o campanie susținută de unii, care a transformat România în țara cea mai coruptă și o țară care are o singură și mare problemă care este corupția. Lucrul acesta a influențat foarte mult percepția partenerilor noștri, a străinilor în general. Văzând că noi vorbim cu atâta sârg despre coruptie înseamnă că este o problemă, pe care ei au preluat-o ca atare. Corupţia este un fenomen în toată lumea, în toate țările începând din America până în Europa, în Israel samd. Este un fenomen care trebuie combătut. Dar de aici până în a-i da o asemenea dimensiune este o cale lungă care, după părerea mea, nu a făcut decât să ne afecteze negativ și acest lucru se vede.
Trebuie să combatem corupția, dăm instrumentele necesare, dar, în același timp, punem pe primul plan nu corupția, ci apărarea drepturilor și libertăților cetățenești. Nu putem avea în această luptă împotriva corupției și victime colaterale. Adică oameni care sunt nevinovați, care sunt arestați și, constatăm asta în cazul a zeci de pesoane care ulterior au fost achitate în instanță. Lucrul acesta nu este permis într-un stat de drept în care justiția funcționează drept, echilibrat, imparțial şi responsabil. Asta trebuie să înțelegem.
Transpunerea Directivei europene trebuie făcută, evident cu toate precauțiile necesare, pentru că directiva europeană ce face? Nu pune pe primul plan instituția represivă și religia denumită combaterea corupției, ci se pleacă de la acest fundament pe care s-a construit UE, o comunitate de state libere care consideră că bunurile cele mai valoroase sunt dreptul și libertatea cetățenilor. De aici elaborarea acestei directive în care una dintre prevederi este cea legată prezumția de nevinovăție, care a fost încălcată la noi în modul cel mai grosolan pe care l-am putut vedea în toată Europa și lumea civilizată. Gândiți-vă numai la un lucru: care este sentimentul cetățenilor în momentul în care văd o persoană care este acuzată, acuzațiile se transmit în presă, ele sunt prezentate pe larg, este apoi filmată cu cătușele la mână, dusă și încarcerată și persoana respectivă nu are nicio capacitate de apărare la momentul respective? Sentimentul pe care cetățenii îl capătă este unul normal, simplu: omul ăla este vinovat și, sigur, din dorința de a se face dreptate, trebuie pedepsit. Se creează o așteptare publică din moment ce el a fost acuzat, încarcerat, purtat cu cătușe. Și vine momentul judecății. Nu putem cumva să ne imaginăm că există în momentul acela o presiune publică mare pe cei care sunt chemați să judece în dosarul respectiv? Acesta este motivul pentru care directiva europeană ia niște măsuri care să prevină presiunea publică pusă pe instanțe, astfel încât judecătorii să poată să gândească, să analizeze și, în final, să decidă având deasupra lor, nu presiunea publică, ci un singur element, Legea. Legea e cea care trebuie să-i ghideze pe ei, și nu presiunea publică, care, dacă este să fim onești, are astazi un rol important în influenţarea actului de justiție.

R: Bănuiesc că nu credeți că sentințele în România se dau în funcție de presiunea publică?

CPT: Eu nu cred nimic. Am avut, totuși, răbdarea în decursul timpului să discut cu asociațiile profesionale ale judecătorilor, și astea nu sunt invențiile mele, aceste lucruri le-am auzit din gura judecătorilor. Credeți că judecătorii nu văd ce se întâmplă în spațiul public?

R: Aș vrea să revenim la subiectul cu care am început. Spuneați că informațiile care au apărut pun sub semnul întrebării procesul electoral din 2014. Având în vedere că în Parlamet este o comisie parlamentară care anchetează felul în care s-au desfășurat alegerile din 2009, credeți că ar fi legitim ca mandatul acestei comisii să fie extins și pentru procesul electoral din 2014?

CPT: Nu putem să discutăm de legitimitate, pentru că o comisie parlamentară poate să-și propună să ancheteze orice aspecte care sunt de interes în spațiul public. Problema pe care ne-o putem pune este legată de oportunitate. Cred că în acest moment apar semne serioase de întrebare legate de derularea corectă a procesului electoral și în 2014. De lucrul acesta, că se va ocupa comisia existentă sau o altă comisie, nu pot să vă spun, pentru că e prea devreme, abia astăzi au apărut informațiile. Dar este un mare semn de întrebare pe care nu-l putem expedia și să spunem: nu, n-are nicio relevanță. Sunt lucruri foarte grave care atestă ce vă spuneam, existența statului paralel, a unor forțe oculte, la momentul respectiv, care aveau niște interese concrete: să ducă spre o anumită alegere, spre o anumită soluție în ceea ce privește alegerile. Și, cum vă spuneam, m-am uitat recent la ce se întâmplă în America. Avem un paralelism foarte interesant, dar nu numai între ceea ce se întâmplă la noi și ce se întâmplă la ei, ci și în alte state. Existența acestor forțe oculte care acaparează anumite zone de putere și cred că le revine lor rolul de a decide în locul cetățenilor. Până la urmă votul cetățenilor pare că nu mai valorează nimic, este doar pentru a da impresia și aparența de democrație și legitimitate.De fapt, anumite decizii se iau în zone de putere obscură. Or, lucrurile acestea nu le putem accepta dacă vrem să trăim în ceea ce se numește o adevărată democrație în care în centrul valorilor esențiale este cetățeanul.

R: Luați în calcul să discutați în coalițe acest aspect?

CPT: O să discut și în coaliție, dar cum vă spuneam, abia astăzi (n.r.vineri) a apărut această informație și cred că și colegii mei sunt preocupați în egală măsură, pentru că nu sunt singurul care a fost vizat de aceste acțiuni. De altfel, ați văzut că sunt o serie de alți oameni politici, fostul ministru al Educației, Ecaterina Andronescu, alte persoane care au fost miniștri, cred că este Eugen Teodorovici. Sunt foarte multe persoane politice și probabil că sunt și multe altele de care nu știm. România pare să fi funcționat o bună perioadă ca un stat polițienesc. Putem să-i găsim foarte multe definiții care toate au acoperire: stat polițienesc, republica procurorilor. Luați ce vă place.

R: Aș vrea să încheiem dând voce și celor care sunt în stradă și care nu au acelasi punct de vedere cu dvs. și care pun sub semnul întrebării acest demers parlamentar de modificare a legilor justiției și de transpunere a directivei privind prezumtia de nevinovăție. Nu o singură dată am auzit că acest demers are ca scop să rezolve problema liderilor coaliției, a dvs. și a domului Dragnea, a problemelor pe care le au cu justiția. O să vă întreb sincer: vă este frică, și mizez pe un răspuns sincer, că veți ajunge la închisoare?

CPT: Ți-e frică să ajungi la închisoare dacă încalci legea, ceea ce nu este cazul meu. Eu nu am niciun fel de frică și dacă mi-ar fi fost frică, vă mulțumesc pentru întrebare, aveam o altă variantă de comportament. Ia uitați-vă puțin la domnul Ludovic Orban, președintele PNL. E varianta de avarie atunci când ți-e frică. Mie nu mi-e frică și nu numai atât dar am avut curajul să confrunt acest sistem pervertit. Mai mult decât atât, cred că ați pus întrebarea greșit că a fost contestată legitimitatea Parlamentului de a adopta legile. Lucrul acesta nu poate fi făcut, pentru că Parlamentul este singura autoritate legiuitoare.Legitimitatea lui nu poate fi contestată, chiar dacă, desigur, sunt voci care poate nu au cultura politică necesară să înțeleagă că parlamentul este singura autoritate legiuitoare, nu procuratura, nu altcineva. Mai departe, în Parlament, votul meu nu este decât egal cu votul colegilor mei, nu am un vot în plus și nici nu e mai mare decât al celorlalți. Prin urmare, legile care sunt făcute în Parlament nu pot fi făcute cu dedicație, legile au aplicație generală. Cred că v-am răspuns la toate componentele întrebării dvs.

R: Vă mulțumesc și vă doresc sărbători fericite.

CPT: Și eu și le doresc tuturor cetățenilor României, indiferent de părere, de opțiuni, pentru că libertatea de gândire și expresie este bunul cel mai de preț pe care-l avem și vreau ca acest bun să nu fie doar unul simbolic și de fațadă și să nu ajungem în situația să regretăm că nu am avut poate nici suficientă răbdare, nici suficientă înțelepciune să ascultăm punctele de vedere ale tuturor și să nu ne lăsăm manipulați cum, din păcate, unii din concetățenii mei par să fie. Le urez sărbătorile cu bine și le doresc o Românie unită în jurul unui ideal comun, al unui proiect comun. Iar aici revin la dorința mea mai veche ca președintele să fie președintele tuturot românilor, un președinte care să unească societatea și care să nu o despartă.