Teatrul Bolşoi îşi deschide porţile

Când intri în edificiul istoric de la Bolşoi, rămâi fără glas. La şase ani de la renovare, Bolşoi îşi deschide porţile la 28 octombrie.

La crearea sa, în 1776, compania a fost construită pe un teren particular, pentru că Ecaterina a II-a i-a oferit fondatorului exclusivitatea organizării spectacolelor, cu condiţia să construiască un edificiu în acest scop. După incendiul din 1805, care a distrus infrastructura, Bolşoi a devenit teatru imperial, iar în perioada comunistă, teatru naţional. Din vremea ţarilor, care i-au preferat totuşi întotdeauna Mariinski din Sankt Petersburg, până la Stalin, care asista la toate premierele şi care i-a conferit un statut special, stabilind pentru artişti salarii şi avantaje tipice pentru URSS, care însemnau apartamente, clinici speciale şi grădiniţă pentru copii, teatrul a fost răsfăţat.

Cuplul Medvedev-Putin, care a înţeles importanţa acestui simbol, s-a înscris pe aceeaşi linie. Nu din întâmplare, inaugurarea oficială din 28 octombrie va fi retransmisă pe numeroase canale de televiziune, printre care şi ARTE, şi va fi urmată de un documentar pasionant. Ea se anunţă ca un imn închinat muzicii ruse, cântat de artiştii casei, dar şi de Natalie Dessay, Angela Gheorghiu sau Placido Domingo.

Cu o lună înainte de deschidere, mii de muncitori şi artizani lucrau încă, dar măreţia era vizibilă peste tot. În stucaturile acoperite cu foiţă de aur ca şi ramele oglinzilor, în perdelele lojii ţarului ca şi ale avanscenei, în catifeaua roşu închis, decorată cu pasmanterie de culoarea aurului care contrastează cu roşul mai cald al celorlalte loji, acoperite cu damasc de mătase. Şi, mai ales, cortina care a fost brodată în întregime, de mână, cu fir de aur. Acustica a fost regândită integral, pentru a reveni la cea iniţială care era perfectă. Toate intervenţiile anilor 50 şi 60, cum ar fi adăugirile din beton de sub planşeul fotoliilor de orchestră, au fost îndepărtate. „Pereţii care separă lojile, care fuseseră reparaţi cu lemn, sunt din nou din papier-maché”, explică Elena Stepanova, directoarea societăţii „Restaurator M”, care, de ani de zile, este preocupată de „regăsirea originalului”. „Aces loc este oarecum copilul meu, este dificil şi turbulent, dar sunt mândră că-l am”, a adăugat ea.

Cu 2.700 de angajaţi, care vor deveni în curând 3.100, dintre care aproape 1.000 de dansatori, cântăreţi şi muzicieni, Bolşoi este o imensă maşinărie. Cea mai mare Operă din Europa, cu diferenţa, până acum, că tradiţia dansului a primat asupra operei, în timp ce în Europa occidentală, arta lirică este mai importantă decât cea coregrafică. „Este un fenomen surprinzător, povesteşte directorul general, pentru că în secolul al XIX-lea, a ajuns aici modelul francez pe care noi l-am păstrat”.

Interesul pentru dans nu cunoaşte limite şi, de altfel, biletele pentru balet sunt mai scumpe aici decât cele pentru operă. Datorită acestei tradiţii, scena sălii istorice de la Bolşoi a fost concepută astfel încât să aibă două planşee diferite: unul pentru operă, mai solid, mai greu, care poate primi decoruri masive, şi unul pentru balet, din lemn, înclinat, mai suplu, pentru a-i ajuta pe balerini la efectuarea salturilor.

Se adaugă o sală de repetiţii de dimensiuni identice cu cele ale scenei, plasată sub acoperiş, o mică sală modulară de 300 de locuri, la cel de al şaselea subsol, între pilonii de susţinere.

Fie că interpretează balete clasice sau romantice, cei 300 de dansatori ai acestei enorme trupe dau dovadă de virtuozitate.

Lucrările de reconstrucţie ale acestui mare teatru moscovit de nivel european au fost faraonice, pentru ca edificiul să-şi regăsească fastul de odinioară.

Ca orice simbol al grandorii, Bolşoi a fost neglijat, prost tratat. Aproape de dispariţie. Timp de două secole, teatrul „Mare” a cunoscut o alternanţă de momente de glorie şi decădere. Dar a 236-a stagiune din acest an va fi măreaţă. Teatrul este în întregime renovat, mărit şi înfrumuseţat. Inaugurarea din 28 octombrie se va desfăşura în prezenţa somităţilor Statului, Bolşoi, ca şi Ermitajul, depinzând direct de Preşedinţia Rusiei. A fost un şantier punctat de scandaluri, de escamotări, de discuţii şi drame, pe care au lucrat aproape 3.000 de muncitori.

„Am ezitat între nouă proiecte, de la cel mai simplu la cel mai ambiţios, şi l-am ales pe ultimul”, explica Iksanov Anatoli, directorul general.

Noul Bolşoi este dotat cu două scene, cea principală, istorică, şi una nouă, mai mică. Toată mecanica scenei, electronică, electrică, a fost schimbată, dar, ceea ce este mai important, a fost refăcută, de la fundaţii la acoperiş, structura clădirii. Pentru că acest templu al dansului şi al operei ameninţa să se prăbuşească. Pilonii de lemn care îl susţineau fuseseră plasaţi într-o zonă mlăştinoasă. O umiditate care, ca şi la Veneţia, măreşte duritatea lemnului. Dar, în urma unei decizii de Stat, râul care alimenta această zonă a fost deturnat. Solul s-a uscat şi pilonii s-au deteriorat. Noi elemente de susţinere, de 26 de metri, au fost după aceea implantate în pământ pentru a-l consolida. Acum teatrul, pe al cărui fronton se află vulturul bicefal, emblemă a Rusiei, este stabil. Presa se întreabă ironic dacă mâine va fi rândul întregii Rusii să aibă fundaţii solide.

Sala principală n-are decât 1.700 de locuri (pentru comparaţie, Opera Garnier are 1.900 şi Bastille, 2.700), pentru a asigura confortul spectatorilor, dar şi pentru că normele de securitate împotriva incendiilor s-au schimbat.

La toate nivelurile se poate percepe sentimentul de mândrie, în pofida salariilor de mizerie într-o Rusie unde totul a devenit foarte scump.

„La început erau numai 12 cântăreţi-actori, într-un repertoriu pe care nu-l mai jucăm” explică directorul artistic, Serghei Filin, venit aici de câţiva ani de la Teatrul Stanislavski. Timpurile s-au schimbat, cu enorme producţii care au nevoie de multe mijloace şi un personal numeros. Pagina anilor care au urmat Perestroika, în care dansatorii abia aveau ce mânca, a fost întoarsă definitiv.

Programul lunilor viitoare este uluitor. De la omagiu lui Roland Petit din 28 decembrie la invitaţia adresată Baletului Operei din Paris pentru 2013. Dovadă, de exemplu, faptul că la etajul al VI-lea, repetă coregraful Pierre Lacotte, mare specialist în dansul de repertoriu, care crează o mică operă foarte kitsch menită se servească de amuzament în seara foarte oficială a inaugurării. Apoi va veni reîntoarcerea, ca şi în cazul edificiului, la lucrările fundamentale, cu „Frumoasa din Pădurea adormită”. Chiar dacă prinţul care a trezit Bolşoi-ul cel adormit avea în buzunar un atu suplimentar, de 20 de miliarde de ruble, adică 500 de milioane de euro! Pentru ca dansul să strălucească din nou.

Transmisiune în direct la Opera Naţională Bucureşti

Cea de-a treia transmisiune live organizată la Opera Naţională Bucureşti, programată în data de 28 octombrie, va transforma publicul român într-un martor al unui prestigios eveniment de o deosebită importanţă în lumea artistică internaţională: gala de redeschidere a Teatrului Mare din Moscova – Bolşoi, după un proiect impresionant de refacere şi modernizare. Evenimentul se va desfăşura în prezenţa preşedintelui Rusiei, Dmitri Medvedev, care a supravegheat derularea întregului proiect, iar un invitat special al serii va fi soprana Angela Gheorghiu, artista care a cântat în prezenţa preşedintelui american Barack Obama în decembrie 2009, la Gala Kennedy Center Honours (Washington), pentru a o onora pe mezzo-soprana de origine americană Grace Bumbry.

Printre alţi invitaţi de marcă ai galei de la Bolşoi se numără: Placido Domingo, Natalie Dessay şi Dmitri Hvorostovski. Evenimentul îşi propune să reconstituie istoria impresionantă a instituţiei, programul serii reunind astfel un montaj cu imagini ce prezintă reconstrucţia clădirii, o paradă a decorurilor realizate de mari scenografi ai teatrului, fragmente cunoscute din spectacole de operă sau de balet. Gala se va încheia cu o paradă care prezintă întreaga companie a teatrului. Regia manifestării este semnată de Dmitri Ceniakov, iar conducerea muzicală a evenimentului îi aparţine lui Vassili Sinaiski. Vor participa soliştii, compania de balet şi orchestra Teatrului Bolşoi.

Spectacolul de inaugurare va fi şi cu „Frumoasa din Pădurea adormită”, pe muzica lui Ceaikovski, în coregrafia lui Iuri Grigorovich şi în prezenţa Orchestrei Filarmonice de la Scala, sub bagheta dirijorului Daniel Barenboim.

Evenimentul este realizat cu sprijinul Asociaţiei „Friends of Opera”.

În ţară, evenimentul poate fi urmărit în direct la Timişoara – Aula Bibliotecii Centrale Universitare „Eugen Todoran” şi Sibiu – Centrul Cultural Habitus din Piaţa Mică. Evenimentul va putea fi urmărit în peste 600 de săli de cinema din întreaga lume.