Teatrul ca mod de a trăi intens

În premieră la Teatrul Naţional din Bucureşti, ”RECVIEM”

Vişniec şi Dabija, dublu „atac” de maestro.

Teatrul Naţional din Bucureşti anunţă, vineri 22 ianuarie, de la ora 20.00, pe scena Sălii Studio, premiera RECVIEM, una din piesele de mare impact din dramaturgia lui Matei Vişniec, în viziunea unuia dintre regizorii de vârf ai teatrului românesc, Alexandru Dabija.

RECVIEM e graniţa între istorie şi memorie unde moartea apare însufleţită de Morţii Patriei – demni sau nedemni – care îşi revendică răspicat drepturile de defilare la parada de întoarcere acasă. Sub atenta privire a generalului, ei se pregătesc pentru un marş triumfal, cu sute, mii şi sute de mii de… învinşi, după un lung război care, tristă parabolă a istoriei, pare să nu se fi sfârşit nici astăzi.

Scenă din Recviem

Şi… o luptă, interminabilă şi aceasta, pentru locul fruntaş, este plasată în craterul unei comedii negre şi reliefată cu mult umor de o distribuţie-eveniment. Tineri îndrăgiţi, din nou ageneraţie de actori ai TNB, Marius Rizea, Gavril Pătru, Ioan Andrei Ionescu, Afrodita Androne, Mihai Calotă se întâlnesc cu mai tinerii lor colegi, pe care-i veţi descoperi, sau redescoperi cu încântare, în acest spectacol: Mihai Munteniţă, Lucian Iftime, Cristian Bota, Nicholas Caţianis, Eduard Cârlan, Sorin Dobrin, Ştefan Huluba, Emilian Mârnea, Mihai Niţă, Mihai Niţu, Vladimir Purdel, Andrei Redinciuc, Alec Secăreanu, Andrei Seuşan, Ionuţ Toader, AlexandruVoicu.

Cântecele Adei Milea, scenografia Irinei Moscu şi coregrafia lui Florin Fieroiu întregesc o viziune regizorală pe care o veţi purta cu dumneavoastră acasă, ca pe un trofeu de preţ.

Alexandru Dabija priveşte moartea aşa cum priveşte viaţa – sau istoria marcată de războaie, ori bântuită de spectrul comunismului – cu o detaşare lucidă, cu umor crud şi agresiv până la visceral. Plasticitatea textului lui Vişniec îi hrăneşte voluptatea grotescului şi-i dă un motiv în plus să demonstreze absurdul unei existenţe în care cu toţii vom păşi, negreşit.

Sunteţi invitaţi să nu rataţi noua premieră a Teatrului Naţional din Bucureşti cu RECVIEM, o parabolă cu haz şi ironie despre război, despre moarte şi „viaţa” din ea!

Teatrul Naţional din Chişinău prezintă „Casa de pe graniţă” şi „Filumena Marturano” pe scena TNB

Casa de pe graniţă

Casa de pe graniţă adună oameni şi drame împreună, sub acelaşi acoperiş

Miercuri 20 ianuarie, de la ora 20.00, pe scena Sălii Studio a TNB, Teatrul Naţional „Mihai Eminescu” din Chişinău prezintă piesa lui Slawomir Mrozek, Casa de pe graniţă, un proiect moldo-polonez de succes şi o reuniune remarcabilă de forţe artistice.

Actorii Petru Hadârcă, Silvia Luca, Iurie Negoiţă, Ninela Caranfil, Draga-Dumitriţa Drumi, Igor Babiac, Petru Oistric, Valentin Zorilă, Iurie Radu, Iurie Focşa, Ion Mocanu, Anişoara Bunescu, Lilia Bejan, Mihaela Damian-Oistric, Doriana Zubcu-Marginean, Ana Tkacenko dau viaţă unei drame profunde. Casa de pe graniţă este o profeţie absurdă, periculos de reală în mileniul bântuit de războaie şi calamităţi, de refugiaţi şi de sinistraţi.

“Mă înăbuş în această lume a strălucirii false şi a minciunii, unde nu există oameni, ci manechine, nici suflete, ci doar aparenţe. Nu există nici credinţă şi nici spirit adevărat, doar simboluri şi semne exterioare ale spiritului şi credinţei”, scria Mrozek. O dată în plus, Teatrul îşi confirmă vocaţia de spaţiu al rezistenţei şi al libertăţii, mijloc de exercitare al spiritului critic şi curajului civic.

Minunaţilor interpreţi li se adaugă o echipă talentată de artişti polonezi, în frunte cu tânăra regizoare Agnieszka Korytkowska, director al Teatrului Dramatic ”Aleksander Wegierko” din Bialystok. „Am dorit ca montarea mea să facă referire şi la istoriile unor moldoveni care au trăit momente dramatice legate de sârma ghimpată de la Prut. Oamenii din Republica Moldova seamănă cu cei din Polonia, se vede că au avut de suferit mult din cauza istoriei, că trăiesc într-o zonă de graniţă”, a declarat ea.

Casa de pe graniţă, un spaţiu al rezistenţei

Cu ocazia premierei, care a avut loc în deschiderea actualei stagiuni şi a Reuniunii Teatrelor Naţionale de la Chişinău, anume fixată pe 17 septembrie, aceasta fiind data la care, în 1939, URSS a ocupat Polonia, regizoarea a mai precizat că spectacolul urmează să prezinte „o părticică din istoria Poloniei”.

Este vorba despre o familie, compusă din şase persoane ce locuiesc într-o casă de la frontieră. Într-o noapte, mai mulţi responsabili construiesc graniţa chiar în mijlocul sufrageriei din această casă. „Cine suntem noi, unde ne aflăm, care e visul nostru – iată doar câteva întrebări la care încearcă să răspundă conţinutul piesei”, a mai spus Agnieszka Korytkowska–Mazur.

Acest turneu vine în prelungirea unei iniţiative culturale ce a fost lansată cu brio în toamna lui 2014, şi care, pe lângă extraordinarul succes, la Bucureşti şi la Chişinău, a reprezentat şi cel mai amplu schimb cultural între două Teatre Naţionale.

Anul acesta, turneul se desfăşoară sub genericul Teatru românesc la Bucureşti, Iaşi şi Chişinău şi va avea loc în perioada ianuarie-martie 2016.

Filumena Marturano, un spectacol cu mare succes la public

Cel de-al doilea spectacol pe care Teatrul Naţional „Mihai Eminescu” din Chişinău îl prezintă în acest an la Teatrul Naţional „I.L.Caragiale” din Bucureşti, în cadrul turneului Teatru Românesc la Bucureşti şi Chişinău, este Filumena Marturano de Eduardo de Filippo, în rolurile principale fiind doi dintre cei mai cunoscuţi actori ai teatrului, Silvia Luca şi Petru Hadârcă. Spectacolul se joacă joi, 21 ianuarie, de la ora 20.00, pe scena Sălii Studio.

Filumena Marturano sau Divorţ în stil italian e un spectacol cu mare succes de public, axat pe o poveste de dragoste mai puţin obişnuită. Protagoniştii sunt trecuţi de prima tinereţe, iar relaţia lor amoroasă se întinde pe mai bine de două decenii şi jumătate de viaţă. Povestea dintre Domenico Soriano, napolitan înstărit, şi Filumena, fostă cocotă, cucereşte iremediabil prin sinceritate şi adevăr. Iubirea lor e cu năbădăi, cu fulgere şi tunete. Domenico este pus în faţa unei dileme existenţiale: să continue viaţa sa de Don Juan fără de griji, sau să întemeieze o familie? În final, personajul interpretat de Petru Hadârcă îşi revede concepţia de viaţă, fiecare gest al său este plin de demnitate şi măreţie: copiii sunt copii, spune Filumena, interpretată magistral de Silvia Luca; de dragul lor Domenico îşi pune pirostriile.

Filumena Marturano, o dragoste cu năbădăi

„Filumena şi Domenico îşi regândesc faptele, îşi limpezesc sentimentele. Până la urmă ei înţeleg cât de importantă e familia, cât de rezistentă e dragostea. Efectele scenice sunt minime, în prim-plan e actorul. Dedic acest spectacol tuturor celor care menţin sentimentul de dragoste în cuplu, în familie, zeci de ani”, a declarat Alexandru Vasilache, regizorul spectacolului.

În luna martie, în cadrul aceluiaşi proiect, Teatrul Naţional din Bucureşti va susţine la Chişinău reprezentaţii cu următoarele două spectacole: Butoiul cu pulbere de Dejan Dukovski, regia Felix Alexa şi Douăzeci de ani în Siberia după Aniţa Nandriş-Cudla, regia Sorin Misirianţu.

Teatrul Metropolis

Fantoma, dragostea mea! O comedie spumoasă, de un real succes pe Broadway

Fantoma dragostea mea, o comedie spumoasă

Broadway se mută la Teatrul Metropolis. Realizat dupa piesa Blithe Spirit, de Noel Coward, recompensat cu Premiul Tony în 2009, datorită succesului răsunător înregistrat la prestigiosul Shubert Theatre de pe Broadway, unde s-a jucat iniţial, spectacolul Fantoma, dragostea mea! se joacă acum în Bucureşti.

Piesa este axată pe povestea romancierului Charles Condomine, urmărit de fantoma primei sale soţii, Elvira, după ce este supus unei şedinţe de spiritism. Fantoma Elvirei încearcă din toate puterile să facă în aşa fel încât să distrugă căsnicia scriitorului cu cea de-a doua soţie, Ruth.

Piesa scrisă de Noel Coward a fost adaptată de mai multe ori pentru scenă, dar şi pentru marele şi micul ecran. Scenografia este semnată de Ioana Popescu, iar din distribuţia spectacolului fac parte, printre alţii, Gabriela Popescu, Marius Florea Vizante, Monica Davidescu, Alexandra Velniciuc şi Vasile Flutur.

Regia: Serban Puiu. Ilustraţie muzicală: Vladimir Stavar.

”N(AUM)”

Oana Pellea într-un rol extraordinar, în N(aum)

N(AUM) este un spectacol de teatru al cărui scenariu s-a cernut din universul dlui Naum, de acolo unde alte legi guverneaza realitatea. ”Am tot mai puternic senzaţia unei călătorii, am amintirea peisajelor, gustul aerului, stranietatea şi cuminţenia sunetelor, am rămas cu amprenta golului şi a căutării, şi mai ales cu sentimentul însoţirii”, mărturisea Cristina Casian.

Nu e doar universul naumian, e zona lucrurilor uitate, a înţelegerii pierdute, a marii căutări şi a marii treceri, toate, absolut toate existând dintotdeauna în noi:

”cheia e în iubire, desigur, de aceea atât de greu de văzut.” (Gellu Naum)

”Un univers, o uşă spre o altă realitate, un vârtej de cunoaştere, un labirint de iniţiere: întâmplarea acestui scenariu şi spectacol ţine de întâmplătorul obiectiv.

Senzaţia mea este că trebuia să mi se întâmple această întâlnire: Mariana Cămărăşan, Cristina Casian, Vladimir Turturică şi universul naumian. Mulţumesc domnule Naum că ne îngăduiţi”, afirma actriţa Oana Pellea.

Regia: Mariana Cămărăşan. Scenografia Vladimir Turturică

În distribuţie: Oana Pellea şi Cristina Casian

La Teatrul Bulandra, două spectacole în regia lui Felix Alexa, cu Marea Doamnă a scenei, Mariana Mihuţ

”Cutia Pandorei”

Mariana Mihuţ într-un rol de excepţie în Cutia Pandorei

După succesul cu Însemnările unui nebun de Gogol, regizorul Felix Alexa revine în forţă cu o nouă premieră: Cutia Pandorei de Katalin Thuroczy cu extraordinara actriţă Mariana Mihuţ şi Şerban Pavlu, unul dintre cei mai talentaţi actori de teatru şi film ai tinerei generaţii. Un spectacol tulburător, o comedie neagră plină de suspans, stări emoţionale extreme şi un final surprinzător.

O incursiune fascinantă în universul interior al unor personaje ce trec cu dezinvoltură de la candoare la cruzime, de la tandreţe la crimă.

Un spectacol despre iluzia fericirii, ce îi prilejuieşte Marianei Mihuţ un recital de excepţie.

Katalin Thuroczy este o cunoscută autoare maghiară. A scris peste 50 de piese de teatru, traduse în toată lumea. A scris scenarii de film şi televiziune şi a primit numeroase premii prestigioase în Ungaria şi în străinătate.

Mariana Mihuţ şi Şerban Pavlu în Cutia Pandorei

”M-au atras întotdeauna actorii pasionali, care se consumă intens pe scenă, la fiecare repetiţie. Actori care se dăruiesc cu voluptate, fără să se menajeze. Dar şi texte care să le prilejuiască unor astfel de actori cu posibilităţi nebănuite, roluri care să fie nu numai suprinzătoare, dar şi repere pentru un fel de a înţelege profund teatrul.

Teatrul ca mod de a trăi intens.

Mariana Mihuţ este o astfel de actriţă, un artist complex, care te poate surprinde la fiecare repetiţie cu noi nuanţe, cu o privire, cu o explozie neaşteptată de energie sau alteori cu tristeţea cea mai adâncă, exprimată însă atât de subtil.

Pentru ea am ales să montez Cutia Pandorei, un text ce jonglează permanent cu nuanţe de umor negru şi multiple stări sufleteşti.

Alături de ea, un actor de forţă al tinerei generaţii, Şerban Pavlu, pe care mă bucur că, acum foarte mulţi ani, îl debutam la TNB, încă student, care mă surprinde şi acum cu talentul şi maturitatea sa.

Alături de aceşti actori minunaţi am explorat în timpul repetiţiilor zone paradoxale ale reacţiilor umane.

Cutia Pandorei este un spectacol al emoţiilor profunde şi al stărilor sufleteşti extreme. Un amestec de umor şi disperare. Un strigăt în neant…”, scrie regizorul Felix Alexa.

Scenografia: Andrada Chiriac

Regia, ilustraţia muzicală şi lighting design: Felix Alexa

Spectacolul va putea fi vizionat sâmbătă 23 şi duminică 24 ianuarie, la ora 19.00, la Sala Liviu Ciulei a Teatrului Bulandra.

”Moartea unui comis-voiajor”

Mariana Mihuţ şi Victor Rebengiuc în Moartea unui comis-voiajor

Cu spiritul său de fin analist al psihologiei personajelor, în stilul realist pe care îl practică în mod consecvent, regizorul Felix Alexa propune o versiune scenică a piesei ce i-a adus faima dramaturgului american Arthur Miller, Moartea unui comis-voiajor, folosind o traducere abilă în intenţia trimiterii în imediata actualitate a scriiturii, datorată Ioanei Ieronim. Viziunea regizorală reuşeşte să scoată în evidenţă tragedia omului de condiţie modestă care luptă disperat să depăşească ratarea constatată, sacrificându-se în final, pentru binele familiei. Dacă Arthur Miller, cu cinism, atacă “visul american” în piesa scrisă în 1949, regizorul dezvoltă tema, o transferă în zilele noastre, unde “visul” înseamnă doar bani, maşină şi o casă. “Visul american” presupunea însă, pe vremea lui Miller, şi “libertate”. Acum, “libertatea” are un gust amar şi Felix Alexa subliniază aceasta prin replica esenţiala din final a Lindei: „Suntem liberi, am plătit tot”, din banii asigurării proveniţi prin sinuciderea comis-voiajorului, Willy.

Regizorul Felix Alexa a urmărit consecvent destrămarea „visului american” ce poate duce chiar la sacrificiul suprem solicitat de realitatea pragmatică a zilelor noastre, ca şi evidenţierea veşnicului conflict dintre generaţii. Ca de obicei, Felix Alexa se manifestă ca regizorul ce acordă prioritate evidenţierii actorilor, considerându-i pilonii viziunii regizorale, prin ei dorind să transmită mesajul emoţional al scrierii.

Cuvintele sunt seci pentru argumentarea creaţiilor oferite de Mariana Mihuţ în Linda, soţia comis-voiajorului, şi Victor Rebengiuc, în Willy Loman. Filigranat, construieşte cu trăire interioară personajul Linda, Mariana Mihuţ, şi stabileşte relaţia de înţelegere a ratării lui Willy, cât şi relaţia de mamă a doi fii ameninţaţi de ratare. Linda vrea să păstreze stabilitatea echilibrului căminului şi ascunde durerea ce-i macină sufletul chinuit de eşecurile celor dragi. Personajul interpretat strălucit de Mariana Mihuţ impresionează şi în tăcerile prin care actriţa reuşeşte să transmită tensiunea dramatică, să le comenteze prin expresie, fără cuvinte.

Forţa spectacolului este însă Victor Rebengiuc, care compune excelent evoluţia lui Willy, comis-voiajorul victimă a unei societăţi de consum febrile ce anihilează relaţiile interumane. Cu măiestrie, actorul sugerează că ratarea îl afectează psihic pe Willy prin stresul instaurat pe care încearcă să-l depăşească, dar nu mai are putere. Victor Rebengiuc îşi plasează cu rafinament personajul pe muchia de cuţit dintre tragic şi comic, în exploziile de revoltă ale lui Willy. Prin interpretarea sa bogată în nuanţe, revolta lui Willy faţă de o lume ce îl marginalizează sporeşte de la o scenă la alta. Mariana Mihuţ şi Victor Rebengiuc reuşesc să impună o aură emoţională spectacolului. Aceste două valori ale teatrului nostru demonstrează, din nou, că actorul rămâne cheia succesului unui spectacol.

Din distribuţie, alături de cei doi maeştri ai scenei, Mariana Mihuţ şi Victor Rebengiuc, îi puteţi vedea pe Dana Dogaru, Şerban Pavlu, Marius Chivu, Claudiu Stănescu, Dan Aştilean ş.a. Decor: Mihai Păcurar. Costume: Doina Levintza.

Ilustraţia muzicală: Felix Alexa. Decor: Mihai Păcurar.

Spectacolul poate fi vizionat miercuri, 20 ianuarie, la ora 19.00.

”Suflet vagabond”

Simona Măicănescu şi Alex Simu în Suflet vagabond. Foto Toma Lapteş

O călătorie spre spaţii negândite, fără limite sau prejudecăţi

Suflet vagabond este o poveste neterminată despre viaţa celor mereu pe drum – imaginată de o actriţă şi un muzician: Simona Măicănescu şi Alex Simu. Ideea acestui spectacol s-a născut în 2014 pe scena celei de-a 15 ediţii a Festivalului Cultural European din Alger, când cei doi artişti s-au hotărât să construiască împreună o poveste, a lor şi a altor mii de oameni: povestea celor care călătoresc, umblă, aleargă întruna pentru că nu ştiu altfel să asculte lumea de azi.

Vorbind cu sufletul despre acest spectacol, Simona Măicănescu spune: „Beckett, Brâncuşi, Hannah Arendt şi Etel Adnan, George Enescu şi Gibran, Nina Cassian, Cioran şi Saint-Exupéry, Victor Segalen, Marina Tsvetaeva şi Rilke, Sebastiao Salgado, Rimbaud, Mozart, Doris Lessing, dar şi alte suflete anonime… ne‐au dat smerenia şi curajul să vă împărtăşim crâmpeie de lume văzută dinspre partea celor care nu iubesc graniţele.

Migraţie, imigraţie, exil… Depinde dincotro te uiţi: unii se exilează în propria lor ţară, alţii sunt mai aproape de propriile rădăcini cu cât străbat mai multe meridiane. Dar, prin ochii lor, lumea se vede mai vastă, mai paşnică, devine mai luminoasă când se lasă cucerită înţelept de metisajul culturilor.

Povestea noastră vă invită deci, să porniţi cu noi la drum către spaţii negândite, fără limite sau prejudecăţi. Totul va fi atât de simplu: dumneavoastră şi noi.

Pe scenă, câteva valize – martorii călătoriilor trecute şi viitoare – cărţi, instrumente de muzică, fotografii… Orice amprentă de cuvânt, de sunet sau privire, va rămâne, ca-ntotdeauna, un pretext pentru emoţii, pentru o nouă cugetare, sau doar un pas înainte spre senzaţii necunoscute.

Pe ţărmul unde ne vom întâlni, vă rugăm doar să daţi frâu liber sufletului. Lăsaţil să se îmbrace cu noi culori nebănuite, să danseze dacă vrea, să uite o clipă de vechi tradiţii şi culturi.

Simona Măicănescu, Alex Simu – Alger, Amsterdam, Bucureşti, Havana, Istanbul, Luxembourg, Paris, Stockholm, New York…

Adresa permanentă: tot pe drum!!”

Echipa: Simona Măicănescu, Alex Simu, Elena Butică, Dan Basu

Foto de Toma Lapteş

Picturi: Anka Moldovan

Spectacolul va putea fi vizionat sâmbătă, 23 ianuarie, şi duminică, 24 ianuarie, de la ora 20.00, la Sala Mare – ArCuB.

Cu cărţile deschise – De la Iaşi la New York şi înapoi la Bucureşti – Avram Goldfaden şi începuturile teatrului idiş

O minunată poveste la TES

Teatrul Evreiesc de Stat începe întâlnirile cu publicul din acest an aniversar, dedicat împlinirii a 140 de ani de teatru idiş în România, cu o minunată poveste.

O întoarcere în timp în 1876, anul în care Avram Goldfaden, creatorul primului teatru profesionist de limbă idiş din lume, ajunge din întâmplare în Moldova, la Iaşi, având cu totul alte planuri, şi rămâne aici pentru a face istorie.

De la proiectul iniţial al aventurosului jurnalist de a scoate încă un ziar pentru evreii moldoveni şi până la ideea de a înfiinţa un teatru de limbă idiş, după exemplul Teatrului Naţional românesc deja existent de ceva timp la Iaşi, sub conducerea lui Vasile Alecsandri, a fost nevoie doar de o scânteie de inspiraţie şi de o mână de femeie. Restul e deja istorie, o minunată istorie de aproape un secol şi jumătate, trăită fără oprire pe meleagurile noastre şi apoi peste tot în lume, istorie ce vă va fi povestită de către actorii TES.

Spectacolul-lectură De la Iaşi la New York şi înapoi la Bucureşti – Avram Goldfaden şi începuturile teatrului idiş, după un concept de Lect. Dr. Camelia Crăciun, prezintă fragmente din memoriile lui Avram Goldfaden şi din cunoscuta sa piesă, Vrăjitoarea.

Din distribuţie vor face parte Maia Morgenstern, Nicolae Călugăriţa, Viorel Manole, Luana Stoica, Mirela Nicolau, Alexandra Fasolă, Cristina Cîrcei, Darius Daradici, Cornel Ciupercescu.

Puteţi cunoaşte această minunată poveste a începuturilor teatrului idiş vineri, 22 ianuarie, începând cu ora 17.00, la Universitatea Populară ”Ioan I. Dalles”.

Clasicul umor al lui Caragiale într-o interpretare nouă şi savuroasă

O noapte furtunoasă, la Elisabeta

Spectacolul O Noapte Furtunoasă, de la Teatrul Elisabeta, este regizat de către Gelu Colceag, unul dintre cei mai buni regizori de comedie din Romania. Scenografia este realizată de Ioana Pashca, costumele sunt semnate Eliza Munteanu, iar din distribuţie fac parte: Doru Ana, Mircea Rusu, Maria Teslaru, Daniela Nane, Vlad Corbeanu, Vlad Logigan şi Andrei Mateiu.

O noapte furtunoasă a avut premiera absolută în data de 18 ianuarie 1879, la Teatrul Naţional din Bucureşti, fiind trecută în programul teatrului de Ion Ghica, director general al teatrelor la acea vreme. Premiera a avut un mare succes, dar autorul, ieşit pe scenă ca să primească aplauzele furtunoase dezlănţuite chiar după primul act, s-a auzit fluierat şi huiduit de către unele grupuri de oameni, organizate la galerie.

Despre ceea ce se întâmplase ne mărturiseşte chiar Caragiale:

„Se răspândise vestea că piesa lovea în instituţia Gărzii Cetăţeneşti. Iar la a doua reprezentaţie, din 21 februarie, am fost iar fluierat, huiduit şi ameninţat, de o droaie de patrioţi din Garda Civică, cu bătaia în piatţ Teatrului. Nişte tineri ofiţeri m-au scăpat de furia lor.”

În 1935, piesa a ajuns şi pe scena Operei Române, fiind însoţită de muzica lui Paul Constantinescu. În 1943 regizorul Jean Georgescu a realizat un film după piesa lui Caragiale. De atunci, nenumărate montări au adus la lumină caracterele valabile în orice timp ale personajelor atât de îndrăgite.

Spectacolul poate fi vizionat miercuri 20 ianuarie, la ora 19.00.