Teatrul şi poveştile lui vă aşteaptă…                

“Papagalul mut – Istorii aproape adevărate despre un spion aproape uitat”

Papagalul mut, piesă în două acte de Nae Caranfil, este o poveste incredibilă, dar reală, având în centrul său una dintre cele mai enigmatice și fascinante figuri ale secolului al XVIII-lea, spionul travestit Charles d’Eon / Lia de Beaumont. Ființă ambivalentă, atât timp cât a trăit, d’Eon a întreținut cu abilitate misterul asupra identității sale: era bărbat sau femeie?

După aproape treizeci de ani, cineastul Nae Caranfil (Filantropica, Asfalt Tango, Restul e tăcere etc.) se reîntoarce în teatru, cu un spectacol pe un text propriu care prezintă un episod din fascinanta viață a cavalerului d’Eon: misiunea sa la Curtea țarinei Elisabeta I, unde a acționat ca agent de influenţă în favoarea Franţei. Dându-și seama că o femeie ar reuși să câștige mai repede încrederea suspicioasei țarine, d’Eon a ales să fie femeie. Astfel, luând identitatea nepoatei cavalerului Douglas, conducătorul delegației franceze, el / ea va reuși să își ducă la îndeplinire misiunea, dar tulburând, în același timp, minți și inimi.

“Un spectacol cu personaje și fapte istorice reale, plin de haz, farmec, îndrăzneală, despre spionaj, intrigi politice și amoroase desfășurate la una dintre cele mai extravagante curți imperiale ale lumii.

Teatrul şi poveştile lui. Multe poveşti se pot spune despre teatru şi poveştile lui; despre cum se ticluiesc ele, cum trăiesc şi mor seară de seară, cum li se duce vestea, cum devin legendă. Poveştile pe care le spune teatrul au o vibraţie pe care doar viaţa de câteva ore sub lumina venită din reflectoare pline de praf, în decor de mucava, o poate genera”, scrie Alina Epingeac.

Regie şi Ilustrație muzicală: Nae Caranfil Scenografie: Dragoş Buhagiar

Mișcare scenică: Florin Fieroiu Maestru de scrimă: Ionuţ Deliu Sunet: Ștefan Stanciu, Liviu Stoica Lumini: Cristi Șimon, Bogdan Golumbeanu

În distribuţie: Vlad Logigan, Claudiu Bleonţ, Miruna Biléi, Raluca Petra, Mihai Calotă, Eduard Cîrlan, Magda Catone,  Tomi Cristin, Marius Rizea, Alexandru Georgescu, Dragoş Stemate, Eduard Adam, Cosmin Dominte, Dragoş Dumitru, Axel Moustache, Daniel Badale, Mihai Munteniţă, Alexandru Dunaev, Nicolae Dumitru, Ionuţ Terteci, Alexandru Chifu, Cristina Danu, Mădălina Iagăr, Cătălina Gulan, Alexandra Cotfaş, Petru Șutu, Cristina Negucioiu  Muzică live:  Trio Mirea

Spectacolul poate fi vizionat joi, 21 februarie şi vinery 22 februarie, la ora 19:00, la Sala Studio

“Nebun din dragoste”

O piesă a unuia dintre cei mai cunoscuți dramaturgi contemporani, Sam Shepard, un artist revoltat și nonconformist, celebru nu numai în lumea teatrului, dar și în industria de film de la Hollywood.

„O poveste despre iubiri vinovate și secrete tragice de familie, despre trecutul care se transformă într-un demon ce naște în protagoniști un puternic conflict interior care devine sursă a violenței si iraționalității pasiunilor și acțiunilor lor. Un spectacol provocator despre dragoste și demonii ei, dar și despre diferența uneori periculoasă, alteori salvatoare dintre realitatea individuală, subiectivă și realitatea brută a faptului întâmplat,” apreciază regizorul Claudiu Goga

„…un spectacol de actori, bine mişcat şi plasat cu inspiraţie în punctele-cheie ale dramei, configurând emoţionalul din aspecte de atmosferă americană a vieţii, cu violenţe, empatii şi atitudini.

(…) Nebun din dragoste de Sam Shepard, de la Naţionalul bucureştean, este un spectacol pentru vârstele majore, oferind publicului o seară de neuitat, iar celui din provincie îi poate motiva o călătorie până la Bucureşti, spre a-l viziona”.

Regie: Claudiu Goga

Decor: Ştefan Caragiu. Costume: Liliana Cenean

Muzica: Valentin Luca

Cu:    Gavril Pătru, Diana Cavallioti,        Raluca Aprodu, Mihai Călin, Ioan Andrei Ionescu, Camelia Moise

Vineri 22 februarie, la ora 20:00, la Sala Atelier

“Săftiţa”

Titlul spectacolului concert, Săftița, este inspirat din folclorul românesc adus pe ritmurile balcanice. Este un mix de sintetizatoare psihedelice peste un țambal, caval și flaut, și alte instrumente clasice din folclorul românesc. Muzica tradițională românească combinată cu sonorități moderne face ca mesajul și esența folclorului nostru să fie transpuse într-un limbaj universal.

Marius Mihalache, muzicianul care a reuşit să confere ţambalului valenţe, subtilităţi şi rezonanţe incredibile, rivalizând cu sonorităţile specifice muzicii clasice, va fi acompaniat pe scenă de Arabela Nicolau (voce), Marius Gagiu (flaut, caval), Lorin Mihalache (tobe).

Cariera și afirmarea artistului Marius Mihalache confirmă încă o dată faptul că talentul nu cunoaște granițe. La 10 ani, câștigă primul său premiu la Atena în Grecia, iar la 17 interpretează la țambal Rahmaninov, Chopin, Schuman, Schubert și Mozart stârnind mii de aplauze la Scala di Milano. Urmează întânirea cu cel care îi va fi mentor, renumitul artist american Chick Corea, și i se oferă ocazia de a cânta în deschiderea unor concerte ale acestuia. Înregistrează alături de Gloria Gaynor și Nina Simone. De asemenea, are o serie de colaborări cu Ovidiu Lipan Țăndărică, Steve Vai şi Kitaro, precum și alți artiști cunoscuți pe plan internațional.

Sâmbătă, 23 şi duminică 24 februarie, la ora 20:00, la Sala Studio

“Butoiul cu pulbere”

„Stați liniștiți, trăiți într-una din cele mai bune lumi posibile”, auzim zilnic. Și, totuși, Europa stă astăzi pe un butoi cu pulbere. Violența și crima fac parte din banalul cotidian. O lume întoarsă pe dos care nu are nevoie decât de o scânteie pentru a exploda. Aceasta este lumea văzută de dramaturgul macedonean Dejan Dukovski, unul dintre cei mai jucați autori contemporani.

O comedie neagră despre Balcani, montată în nenumărate țări, ecranizată cu succes, Butoiul cu pulbere surprinde o umanitate cinică, alienată, animată de o violență absurdă și care se exprimă printr-un limbaj frust, brutal. Nimic nu pare să justifice nebunia personajelor. Și poate că, totuși, nebunia este singura armă de supraviețuire într-o lume aflată în derivă.

Regizorul Felix Alexa propune un spectacol modern, în care scenele se succed alert, ca într-un carusel al violenței și unde accentele hiper-realiste alternează cu un umor negru extrem.

“Spectacolul Butoiul cu pulbere ne confruntă cu o lume violentă, o lume a învinşilor ce, o clipă, graţie unui cuţit, se cred învingători.

Nu un teatru ce reflectă lumea, ci un teatru ce-i anunţă crizele – de la Henrik Ibsen la Arthur Miller, aceasta a fost reuşita «pieselor cult» ale scenei moderne. Şi Butoiul cu pulbere face parte dintre ele.

Felix Alexa îşi conduce şi însoţeşte actorii cu o precizie particulară, cu un deosebit simţ al detaliului concret, cu o acuitate unică a privirii, dar fără a se impune excesiv, fără a se constitui în stăpân autoritar. El e o prezenţă constrângătoare, dar neagresivă. El nu judecă, ci descrie acte şi oameni pe care nu-i iubim, dar pe care ne temem să-i întâlnim.

În acest spectacol, realizările actoriceşti sunt mai împlinite ca oricând şi unitatea de joc asigură o admirabilă senzaţie de «lume», o lume nebună şi excesivă, ce tulbură fiecare existenţă.

O echipă colectivă cu actori distincţi – iată ce oferă Felix Alexa”, comentează criticul George Banu.

Regie, Light design, Ilustrație muzicală: Felix Alexa Scenografie: Andrada Chiriac Eduard Ivan. Video: Andrei Florea. Lumini: Andrei Flor

Cu: Răzvan Vasilescu, Marius Manole, Mihai Călin, Marius Bodochi,   Andrei Finţi, Istvan Teglas, Marcelo-S Cobzariu, Crina Semciuc, Ioana Mărcoiu/ Alexandra Sălceanu, Florentina Ţilea, Victoria Dicu, Alexandra Poiană/ Amelia Ursu  Sâmbătă 23 februarie, la ora 20:00, la Sala Pictura

“Dineu cu proşti”

Vreţi să vă distraţi, să uitaţi de griji, să vă amuzaţi, vreţi să râdeţi, şi iar să râdeţi, atunci mergeţi în curând să vedeţi această comedie savuroasă, bine construită, vie, alertă, eficace, cu o distribuţie perfectă…

O piesă de neuitat…

Dincolo de situaţiile ce provoacă râsul, de dialogurile explozive şi de mişcările comice, piesei nu-i lipseşte consistenţa psihologică…

Un spectacol pe gustul tuturor…

Titlul piesei lui Francis Veber e limpede ca „bună ziua”, dialogul nu intră în zone întunecate, scriitura e extrem de naturală. Tot respectul pentru mecanica râsului pusă-n funcţiune de Francis Veber. Piesa e o construcţie care „merge ca unsă”, gagul îşi regăseşte adevărata condiţie, apare exact în clipa în care-l aştepţi…

Francis Veber are marele talent de a scrie nişte fabule bine împănate cu lovituri de teatru. Râsul provocat de acest vodevil este imposibil de oprit.

Regizor, dramaturg şi scenarist francez, Veber a debutat cu comedii de genul farsă în anii ’70. Fiu al unui cuplu de scriitori, în a cărui „filieră” îi regăsim pe celebrii Tristan Bernard şi Pierre-Gilles Veber (autorul filmului Fanfan La Tulipe), şi pe Catherine Veber, Francis Veber a lucrat ca jurnalist, dedicându-se apoi cu pasiune scenariilor pentru comedii. Primul succes important, filmul cunoscut şi de publicul nostru, Le Grand Blond Avec Une Chaussure Noire / Marele blond, cu Pierre Richard (1972).

A colaborat cu regizorul Edouard Molinaro, pentru L’Emmerdeur (1973) în care i-am văzut pe Jacques Brel şi Lino Ventura. Cu acelaşi succes i se joacă, în acelaşi an, Le Magnifique, cu Jean Paul Belmondo.

I se datorează marele succes al filmului La Cage Aux Folles (cu Ugo Tognazzi şi Michel Serrault), care i-a adus o nominalizare la Oscar pentru cel mai bun scenariu.

Debutul lui ca regizor s-a consemnat în 1976 cu comedia-dramă Le Jouet, pentru care a scris şi scenariul. Filmul despre un băiat care îi dă tatălui său o lecţie de viaţă cumpărîndu-şi o jucărie-om a fost adaptat în Statele Unite sub numele The Toy.

Un alt film, Les Fugitifs, a fost de asemenea adaptat în America, dar, de această dată, Francis Veber l-a regizat el însuşi.

Veber a lucrat pe ambele ţărmuri ale Atlanticului ca scenarist şi regizor. În 1998, a avut un mare succes internaţional cu Le Diner de Cons / The Dinner Game / Dineu cu proşti. Pentru acest film, vizionat de peste nouă milioane de francezi, realizat după comedia scrisă de el în 1993, Veber a fost nominalizat la Premiul César pentru cel mai bun regizor şi a primit acest prestigios premiu pentru categoria cel mai bun scenariu. Jacques Villeret (interpretul lui François Pignon) a primit Premiul pentru cel mai bun actor, iar Daniel Prévost, premiul pentru cel mai bun actor în rol secundar.

Creaţiile lui, în care cruzimea se împleteşte cu blândeţea, se bucură de un mare succes de public. Veber stăpâneşte arta de a dibui personaje simple, dar pline de contradicţii, care ne seamănă atât de bine când el le adaugă acea tuşă de candoare, de naivitate, de stângăcie, pe care le face să evolueze în situaţii dificile, creând astfel comicul de situaţie de care spectatorii nu se mai satură..

“Piesa intră în categoria textelor necesare pentru teatru. Şi nu doar necesare. Mai întâi pentru că îi fac instituţiei viaţa mai fără griji, căci publicul plătitor, dornic să vadă astfel de texte pe scenă, nu e nicidecum puţin numeros şi asigură o vreme îndelungată săli arhipline. (…) Foarte bine, aş zice fără cusur, conduce din punct de vedere regizoral spectacolul Ion Caramitru. El nu vrea să se pună pe sine în evidenţă, în schimb nu lasă nimic la voia întâmplării, urmăreşte cu succes evidenţierea insolitului, a umorului caracterelor şi al situaţiilor, vrea să potenţeze şi să maximizeze efectele răsturnărilor acestora din urmă. Formula de spectacol contează mult şi cu folos pe distribuţia sans défaut. Cred că nici cel mai cusurgiu critic nu ar putea avea ce să le reproşeze actorilor Costina Ciuciulică, Alexandru Georgescu, Horaţiu Mălăele, Dorin Andone, Medeea Marinescu sau Alexandru Bindea. Şi nici nu ar putea să nu îl elogieze pe Horaţiu Mălăele, un Bourvil român, absolut senzaţional şi de data aceasta”, scrie Mircea Morariu.

Regie: Ion Caramitru Scenografie: Florilena Popescu Fărcăşanu

În distribuţie: Horaţiu Mălăele, Ion Caramitru, Medeea Marinescu/ Aylin Cadîr, Alexandru Bindea, Costina Cheyrouze/ Teodora Mareş, Dorin And one, Tomi Cristin, Alexandru Georgescu

Sâmbătă, 23 februarie, la ora 20:00, la Sala Mare

“ActOrchestra”

Nu este concert, nici teatru muzical, nici improvizaţie muzicală, nici exerciţiu de actorie… dacă vrem să definim genul. Este doar un joc la care se rîde… serios, cu 3 actori şi încă 20 de parteneri… sau instrumente muzicale. Orchestra transformă concertul într-un spectacol de teatru, pentru că luptele de culise sunt mai spectaculoase decât spectacolul din scenă. Instrumentele o iau razna, iar artiştii devin o prelungire a sunetelor.

O poveste plină de umor, cu trei personaje pornite pe (mereu) imprevizibilul drum al supremaţiei pe scenă. Un concert împachetat într-o poveste veselă, sonoră, ritmată. Sunteţi pregătiţi pentru un maraton muzical şi teatral de o oră, unde se trece cu viteza luminii, de la Mozart la rock… şi la chansonete? Puneţi-vă centurile de rezistenţă maximă pentru starea de râs.

Producție realizată de Centrul de Creație și Cercetare Ion Sava în cadrul programului 9G la TNB.

„În repertoriul teatral curent este aproape imposibil să descoperi un astfel de spectacol. Poate fi denumit o comedie muzicală, dar nu orice fel de comedie, ci una originală, fără replică. Trei actori tineri «vorbesc» prin muzica devenită partener, prin intermediul a peste zece instrumente, luate drept mijloc pentru a susține «conflictul» dintre ei, dorința fiecăruia de a comunica și domina scena, de a cuceri publicul. Și reușesc această performanță. ActOrchestra dezvoltă spectaculos o comedie specială pe un scenariu ingenios. Cei trei tineri dovedesc stăpânirea artei muzicale și a compunerii originale a personajelor prin ținută, gest și mișcare. Sunt foarte rari astfel de actori dotați cu o complexă vocație”. Ileana Lucaciu

Regie: Horia Suru Costume: Alina Herescu Duminică, 24 februarie, la ora 20:00, la Sala Mică

“Vivien Leigh: Ultima conferință de presă”

Vivien Leigh, celebra Scarlet O’Hara din „Pe aripile vântului”, este întruchipată de Lamia Beligan într-un recital exceptional, pe scena Sălii Atelier.

“Eu nu sunt o stea de cinema – sunt o actriţă. Să fii un star de cinema reprezintă o viaţă atât de falsă, trăită doar pentru valori false şi pentru publicitate”, declara Vivien Leigh, cea care a marcat scena şi ecranul secolului XX şi care continuă să fascineze şi azi.

Intitulat Vivien Leigh: Ultima conferință de presă, spectacolul autoarei americane Marcy Lafferty și în regia Lianei Ceterchi, reprezintă o reconstituire emoționantă a ultimelor zilei de viață ale lui Vivien Leigh, devenită acum o umbră a starului adulat de altădată.

Spectacolul, o producție a Teatrului Excelsior, a fost preluat de Teatrul Național București în cadrul programului Uși deschise pentru toți. Cu mare succes la publicul românesc, acest one-woman show a fost elogiat și pe scene importante din Paris și Londra. „Lamia creează vibraţie şi rezistă ca Actriță a cărei lumină arde incandescent. Lamia îşi depăşeste fricile, neputinţe, crizele şi se reinventează în fiecare moment de dăruire. «Durerile noastre duc, de fiecare dată, la sinceritate» (Vivien Leigh).

Acceptând provocarea de a se ridica la înălţimea legendei, Lamia îşi etalează sublim complexitatea actoricească. Între tandreţea inimii şi rafinamentul minţii, Lamia se identifică milimetric cu feminitatea capricioasă şi încrâncenarea feroce, cu pasiunea pentru viaţă şi căderile psihice ale celebrei protagoniste, stârnind admiraţie şi compasiune. Această strategie “magică” este, în mod cert, proba unei maturităţi artistice şi a unei versatilităţi care reafirmă talentul imens al inegalabilei Lamiei Beligan”, afirmă Edith Negulici.

Regie şi Scenografie: Liana Ceterchi Program Duminică, 24 februarie, la ora 20:00, la Sala Atelier

Toni Grecu: “Să fim veseli ca să nu fim trişti”

Duminică 24 februarie, la ora 11.00, la Sala Mică a TNB, Toni Grecu va susţine conferinţa cu tema Să fim veseli ca să nu fim trişti.

Născut în 1959 la Iași, Toni Grecu a urmat cursurile Facultății de Electronică și Telecomunicații din Iași, susținând individual sau în diferite formule spectacole în cadrul cenaclurilor studențești. Tot în acea perioadă formează alături de alți colegi Grupul Divertis. Cariera de inginer este scurtă, intensă si nesemnificativă, dar îl ajută să ajungă la București unde, imediat după Revoluție, renunță la calculatoare și se dedică exclusiv activității artistice, atât pe scenă cât și la televizor.

Din 1990 începe, împreună cu Divertis, activitatea de televiziune, mai întâi la TVR apoi la Pro TV și Antena 1, în calitate de prezentator și scenarist. Alături de Divertis a jucat în peste 1.000 de spectacole și în sute de emisiuni TV, obținând adevărate recorduri de audiență. Se retrage din Divertis în 2008 și continuă seria de emisiuni TV într-o formulă nouă, cu proiectul Serviciul Român de Comedie la Pro TV pentru încă cinci ani. Realizează apoi news comedy show-ul Superjurnal la Digi24, pentru două sezoane în 2015. Între timp scrie împreună cu Adrian Onciu scenariul comediei S-a furat mireasa în 2012 și realizează în 2012-2013 sitcomul Spitalul de Demență, tot pentru Pro TV. Urmând trendul general, din 2016 începe să lucreze ca scenarist și realizator la proiecte de comedie pentru mediul online, care adună milioane de vizionări. Reia activitatea de scenă și, împreună cu Cătălina Grama – Jojo, Cătălin Neamțu, Claudiu Maier și Cosmin Natanticu, face spectacolul de umor O zic din viața mea, un mix de comedie de mai multe genuri, monolog, impro, scheci, stand-up, parodie, imitație, care se va relua în curând într-o nouă stagiune.

Toni Grecu, care în 2010 a primit Premiul UNITER la categoria spectacol de divertisment, „pentru contribuția Domniei Sale la istoria vie a umorului românesc”, va susține la Teatrul Național București o conferință despre umor, haz de necaz și cormoranii de piscină.

 „Dansul Delhi”, cea mai nouă producție a lui Radu Afrim, pe scena “Teatrului la Cub”

Pe 22 și 23 februarie, la Teatru³ (Teatru la Cub), de la ora 19:00, va avea loc cea de-a șasea premieră a actualei stagiuni a Teatrului Național Iași.

După 2 ani de la incontestabilul succes al spectacolului Măcelăria lui Iov, regizorul Radu Afrim se întoarce pe aceeași scenă ofertantă. De această dată, cu o piesă a dramaturgului Ivan Vîrîpaev, inițiatorul mișcării artistice Oxygen, continuatorul fenomenului Noua Dramă din Rusia: Dansul Delhi, Şapte piese într-un act

Scenografia: Cosmin Florea. Video: Andrei Cozlac.

În distribuție: Ada Lupu, Tatiana Ionesi, Dumitru Georgescu/Dan Prisăcariu, Pușa Darie, Livia Iorga, Marina Munteanu

„Dansul Delhi poate fi văzut ca un spectacol format din șapte piese într’un act (cu titluri scrise înainte de fiecare piesă), însă eu nu exclud nici varianta unei singure piese în șapte acte.

Am repetat împreună cu actorii ținând cont de ambele posibilități. Uneori, la repetiții, stăteam cu toții pe malul heleșteului unei logici ademenitoare gata să intrăm în apa lui care-ți trece peste cap  și peste mâini, deși aveam în spatele nostru o mare de posibilități.

Aceasta e o piesa despre inimă, nu despre creier. Este despre a’ți asculta bătăile inimii. Tot timpul. Pentru ca aceasta e muzica pe care noi dansăm.

Poveştile lui Vîrîpaev sunt spuse în buclă / în loop, destinele și cuvintele se repeată. Sunt aceleași întâmplări cu alte trupuri care se învârt ca în tabloul lui Burne-Jones on The wheel of fortune și din când în când mai coboară pe insula morții pentru o moarte mai scurtă sau mai lungă”, mărturiseşte Radu Afrim

La Teatrul Național Iași, Radu Afrim a mai montat: Dawn Way de Oleg Bogaev (2011), Visul unei nopți de vară după William Shakespeare (2012), Femeia mării după Henrik Ibsen (2014) și Măcelăria lui Iov de Fausto Paravidino (2017).

Luna viitoare, spectacolul Dansul Delhi este programat pe 9, 10 și 31 martie, la 19:00. Foto: Odin Moise

“MAZURKA”, un nou spectacol în regia lui Alexander Hausvater

Primăria Municipiului București, prin Teatrul Dramaturgilor Români, anunță un nou spectacol, MAZURKA, text și regie Alexander Hausvater.

Luni, 25 februarie, în sala „Iosif Naghiu” a Teatrului Dramaturgilor Români, va avea loc un spectacol emoționant, o odisee în mitul lui Chopin: Geniul muzical și Omul Chopin.

Spectacolul nu este unul biografic, ci mai degrabă o încercare de a devia de la realitatea absolută la cea spirituală. Discrepanța dintre creația muzicală și experiența umană este tragică și comică în același timp. Realizat sub cheia replicii „Toți iubesc muzica, dar nu și omul”, spectacolul îl aduce în prim plan pe Omul Chopin (interpretat de Lari Giorgescu) incapabil să iubească sau să mențină relațiile cu oamenii importanți din viața lui (interpretați de Antoaneta Cojocaru și Gavril Pătru). Scenografia este semnată de Viorica Petrovici, muzica îi aparține lui Cári Tibor, light design-ul este creat de Lucian Moga, iar conceptul video de Constantin Șimon și Andrei Ștefan Florea.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.