Tehnocratul Cioloş, pe urmele pesedistului Ponta

Cu doi ani în urmă, în august 2014, România se pregătea pentru alegerile prezidenţiale din noiembrie, iar Republica Moldova pentru parlamentarele de la sfârşitul aceleiaşi luni. Acum, în 2016, România se pregăteşte pentru parlamentarele din decembrie, iar moldovenii pentru prezidenţialele din luna octombrie, primele prin vot direct după 12 ani.

În acest context electoral similar, premierul Dacian Cioloş recurge la o vizită la Chişinău asemănătoare cu cea întreprinsă de Victor Ponta în urmă cu doi ani, în luna august, cu ocazia sărbătoririi Zilei Independenţei Republicii Moldova.

În 2014, Victor Ponta a efectuat o vizită electorală, a tăiat panglica gazoductului Iaşi-Ungheni, a inaugurat serviciul SMURD de peste Prut, a vizitat grădiniţe construite cu fonduri de la Bucureşti, a sărbătorit şi a vorbit despre donaţii. Totul într-un cadru festiv, electoral, în beneficiul său şi al omologului moldovean Iurie Leancă, aspru criticat atunci pentru că a schimbat barca şi a trecut cu arme şi bagaje din tabăra susţinătorilor regimului Băsescu către Victor Ponta.

După câteva săptămâni vin şi rezultatele vizitei lui Victor Ponta la Chişinău. Prima ar fi o întâlnire în luna septembrie, la Bucureşti, cu oligarhul Vladimir Plahotniuc, care îi promitea că la prezidenţiale va obţine de la alegătorii din Republica Moldova cel puţin la fel de multe voturi cât obişnuiă să obţină Traian Băsescu. Aşa a şi fost. În primul tur, pe 2 noiembrie, Victor Ponta l-a invins pe Klaus Iohannis peste Prut, luând 38% din voturi. A urmat un scandal în care a fost dezvăluită strategia “autobuzul” aplicată de Plahotniuc pentru mobilizarea electoratului cu cetăţenie română. După o campanie mediatică intensă, în turul al doilea, în Republica Moldova are loc miracolul din diaspora şi Iohannis obţine nu mai puţin de 80% din voturi.

Cu ce s-a ales premierul Leancă de pe urma vizitei lui Ponta? Cu cel mai prost scor înregistrat de tabăra pro-europeană începând din 2009 şi ieşirea sa din prim-planul politicii. Socialiştii pro-ruşi au câştigat alegerile, iar negocierile între partidele pro-europene pentru a crea coaliţia care să-i ţină departe de guvernare a luat luni în şir şi au dus la numirea unui om de paie – Chiril Gaburici. A urmat o perioadă neagră de instabilitate, cu dezvăluirea jafului din sistemul bancar, cu premieri interimari şi şefi de guvern cu mandate de câteva luni (Vladimir Streleţ), până la ajungerea la formula de compromis actuală – guvernul Pavel Filip.

Acum, la doi ani, tehnocratul Dacian Cioloş merge pe urmele social-democratului Victor Ponta pentru a anunţa că România va oferi prima tranşă dintr-un împrumut de 150 de milioane de euro promis de mai bine de un an, dar blocat la ordinul FMI, pentru că, se pare, Republica Moldova nu a recurs la valul necesar de liberalizări (adică scumpiri), privatizări, închideri de bănci şi la rezolvarea cazului furtului unui miliard de euro din sistemul bancar. În cei doi ani care au trecut se pare că “DNA a trecut Prutul”: un premier a fost condamnat la închisoare, Laura Kovesi face vizite la Chişinău şi vorbeşte despre o cvasiinexistentă societate civilă, în timp ce peştele cel mare Vladimir Plahotniuc trage în continuare sforile şi se dă rotund că s-a întâlnit cu Victoria Nuland la Washington. Cioloş a mai recurs în vizita sa şi la un apel “Investitori români, treceţi Prutul”. La fel ca premierul Ponta, tehnocratul Cioloş a depus coroane de flori, a vizitat o grădiniţă, împreună cu o echipă mereu cu un ochi la voturile cetăţenilor români de peste Prut, la secţiile de votare şi la campania ce urmează.

Cioloş s-a ferit însă de gazoductul Iaşi-Ungheni, acest proiect inaugurat cu surle şi trâmbiţe şi care nu a livrat un strop de gaz care să contribuie la diminuarea dependenţei de Rusia. Un gazoduct inaugurat cu fast, dar care nu duce nicăieri în afară de cabina de vot, spre nici un centru energofag, un gazoduct care propune o ofertă mai scumpă decât cea a Gazprom pe mia de metri cubi şi care multă vreme nu a avut nici măcar un operator de partea moldoveană cu care să se poată negocia o potenţială livrare.

Ce va aduce la toamnă această vizită la Chişinău rămâne de văzut. Câte voturi vor bascula către PSD, câte la PNL, câte la cetăţeanul moldovean Traian Băsescu şi partidul sau populist de buzunar. Miza mai mare ţine însă de reţeta alegerilor prezidenţiale de peste Prut, de rolul partidelor noi „Demnitate şi Adevăr” şi „Acţiune şi Solidaritate” (rodul mişcărilor de protest şi ale societăţii civile, precum Uniunea Slavaţi România), de cum se vor mobiliza cetăţenii moldoveni din România şi din Vestul Europei. Miza mai ţine de câte secţii se vor deschide în Occident şi câte în Rusia, numărul de moldoveni plecaţi la munca în Est şi în Vest fiind aproximativ egal. Şi esenţial este mesajul pe care Cioloş l-a trimis partidelor aşa-zis pro-europene pentru căderea de acord asupra unui candidat unic – singura şansă de a face faţă socialiştilor pro-ruşi.

Dacă ceea ce va urma după vizita în oglindă a lui Dacian Cioloş va semăna la fel de mult cu ce a venit în Republica Moldova după vizita lui Victor Ponta, moldovenii se pot aştepta la noi scumpiri, rătăciri politice şi economice, războaie informaţionale şi jafuri bancare, îndulcite toate de câte un pod de flori.