Puterea oferă o parte din forţa şi confortul ei în schimbul obedienţei. Prin acest transfer de putere între mercenari fără scrupule, societatea este dizolvată cu încetul într-o magmă care înghite orice speranţă la rezistenţă. Trădarea flanează printre partide şi modelează sfere de interese, remodelând mereu straturile superioare ale puterii după cum îi este voia, malformând părţi ale societăţii civile sau distrugându-le prin filtrul obedienţei plătite unor găşti de intelectuali supuşi, serivili şi umili în faţa puterii grobiene (intelectuali de tipul patapievici, pleşu, liiceanu, cărtărescu, manolescu etc.).
Băsescu a pus în mişcare sintagma „ai atâta dreptate câtă putere deţii”. A oferit o mică parte de putere unui simplu pion din tabăra politică oponentă, în persoana sinecuristului Meleşcanu, iar acesta a trădat pe toată lumea: partidul care l-a girat până în clipa trădării, speranţele a milioane de români de normalizare a vieţii politice, dar ce să ne mire la acest jalnic personaj, care şi- oferit propriul copil unui boşorog mai mare ca el, numai să-i trăiască fata bine pe conturile boşorogului. Dacă a fost codoşul propriului copil, nu trebuie să acceptam să devină şi codoşul României!
Trecerea fără remuşcări a cârpaciului politic Meleşcanu peste pragul supunerii depline faţă de stăpânul unic pentru un dram de putere, care nu-i a lui de fapt şi nici nu o va căpăta, este numai iluzie pentru proşti. Acest lucru dovedeşte faptul că România nu are partide politice, ci o uriaşă mafie transpartinică.
Dar există şi un mesaj cu trimitere inversă. Băsescu l-a chemat sau i-a fost impus? Meleşcanu s-a dus pentru că i s-a spus să meargă, este un Pinocchio banal şi învechit; astfel avem de-a face cu o trădare distributivă. Sunt distribuiţi în trădare precum marionetele într-o poveste proastă. Rolurile lui Meleşcanu au fost variate încă din vremea lui Ceauşescu, roluri de simplă marionetă a unui mare păpuşar. Trădarea lui este o reluare a vulgarului dialog dintre Chirieac şi Cocoş, dar cu trecere la fapte.
Trădarea este transpartinică pentru că este la ordin. Pionii sunt mutaţi dintr-un partid într-altul, dar se întorc în cele din urmă la PCR. Tot partidul mamă îi cheamă. Să-i realimenteze ca pe bombardierele care vin la bază pentru cherosen. Cel mai bun exemplu este Ion Cristoiu, care s-a jurat că nu se mai întoarce la „Evenimentul zilei”, iar acum iată-l fericit, publicând în ziarul pe care l-a blestemat, şi ne priveşte dus de parcă nimic nu s-a întâmplat. Mai mult, a creat impresia în public că este inventatorul primului tabloid din România, pe când, perversul Cristoiu l-a furat, plagiind cu adevărat primul tabloid din România, care a apărut în septembrie 1939 şi care s-a numit… „Evenimentul zilei”! Îl văd târându-şi cocoaşa de bătrân codoş prin sălile bibliotecilor, privind în gol, cu gesturi automate la comandă de cheie întoarsă. Merge pe linie trasată cu creionul roşu de marele păpuşar. La fel şi Meleşcanu, şi cariera lui traseistă tot cu un creion roşu a fost trasată. Din trădarea distributivă, trădăii ăştia se retrag numai la ordin. La ordinul partidului mamă. Dar partidul mamă are strategia lui: te foloseşte şi apoi te execută. Ca sublocotenentul de securitate Mircea Cărtărescu.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.