Traian Băsescu-Clopoţel, Cocoş-Trump şi pacienţii români

Radio Erevan: Un ascultător întreabă dacă este curvă tovarăşa Brejneva. Răspunsul nostru este: Nu interesează viaţa particulară a tovarăşului Kosîghin. Mircea Geoană „are multă mizerie în spate”. Băsescu, conform psihiatrilor, despre oricine ar vorbi, vorbeşte tot despre Băsescu. Dincolo de articolele despre starea de sănătate a individului care semnează documente în numele românilor, toţi cetăţenii cît de cît lucizi au putut vedea de sute de ori pe televiziunea naţională cum Traian Băsescu îl insultă pe Traian Băsescu atunci cînd îi atacă violent pe alţii şi, în primul rînd, pe ei, pe cetăţenii români. Avem în fruntea statului un personaj cu foarte probabile probleme psihice. Nu ştim dacă aceste probleme sînt din naştere, dacă se datorează alcoolului sau duplicităţii (triplicităţii?) de tip securistic în care subiectul s-a exersat prea multă vreme.

Toată lumea pare să subînţeleagă de ce e Elena Udrea ministru. Cunosc şi eu încă din anii ’80 bancurile cu Radio Erevan. Totuşi, fiind mai greu de cap, ca mai toţi ardelenii, nu reuşesc să înţeleg de ce tovarăşul Băsescu, în numele democraţiei, ar avea dreptul să adauge la vulgaritatea sa colosală încă o vulgaritate blondă. Desigur, Dracula, băutorul autohton de sînge, are în filmele americane şi o asistentă, de preferinţă vopsită blond şi care rîde adesea sardonic. Şi Nicolae Ceauşescu – care, cel puţin în fotografia finală, cea de la Tîrgovişte, pare a fi scos dintr-un film făcut după Bram Stoker – avea mai mult decît o asistentă, avea chiar un academician doctor inginer, prim-vicepriministru, savantă de renume mondial. Că Securitatea din vremea savantei e aceeaşi cu cea de azi o dovedesc faptele, de vorbe nici nu mai e nevoie. Conform altui banc celebru din defunctul regim, la uzina de biciclete Cugir, oricum asamblai piesele, tot o mitralieră îţi ieşea. La fel, azi, oricum asamblezi democraţia dacică, în ritm american sau european, tot un Nicolae şi o Elenă îţi ies. Totuşi, sîntem la modă. În vreme ce guvernul american e bombardat cu propriile „cablograme”, noi avem stenogramele noastre. Ultimele, care redau convorbirile dintre Vitaly Maschitskiy şi Valery Krasnov, vin să confirme cele mai rele ipoteze dintr-o carte tipărită acum mai bine de un an, în care era vorba şi de un eventual încăpător geamantan cu milioane de dolari.

Traian Băsescu ne-a anunţat senin că actuala majoritate se va menţine pînă în 2012. Vă mai amintiţi de minciuna gogonată cu votul uninominal, susţinută „democratic” de acelaşi Pinocchio (vorba lui Dan Voiculescu, eternul şi fascinantul mogul)? Miki Şpagă, oberchelnerul Gabriel Oprea, Eugen Nicolicea, Cristian Diaconescu (alt Pinocchio) sînt cu toţii „uninominali”! Împreună cu ei, Sănătosul naţional va conduce ţara pînă în 2012, pînă în 2014 şi pînă la calendele greceşti. Dar majoritatea pe care se bazează Traian Băsescu nu e compusă numai din partidul sovieto-portocaliu PDL şi UDMR plus Partidul Uninominal UNPR. Traian Băsescu se bazează şi pe partidele SPP, STS, SRI, SIE, plus partidele DNA, DIICOT, ANI şi cîte alte partide democratice or mai fi. Toate pe banii pacienţilor români: pensionari, profesori, medici, poliţişti, militari, mămici şi bebeluşi. Bineînţeles, vom avea tot două Camere în Parlament şi tot vreo 500 de graşi şi incapabili deputaţi şi senatori. Că de aceea au votat o singură Cameră la referendum alegătorii lui Băsescu.

Ce s-ar face Traian Băsescu, preşedintele României (aşa vorbeşte el despre sine), fără moguli? Ar da nas în nas cu realitatea – care, evident, nu e proprietatea lui Sorin Ovidiu Vîntu şi nici măcar a PDL-ului (operaţiune eşuată lamentabil). Dar într-o societate atît de zdruncinată, nici comentatorii nu prea sînt întregi la cap: să mai scrii articole în România, oricît de critice, înseamnă să fii, într-o măsură mai mică sau mai mare, colaboraţionist cu un regim sărit de pe fix, şi deci, nici tu, comentator, nu mai eşti în chiar toate minţile. Dar nu poţi să nu te întrebi, cît de colaboraţionist ai fi, ce fel de regim avem acum la Bucureşti dacă noi sîntem faliţi, în Schengen e greu de crezut că intrăm, vize de intrare în SUA ne trebuie în timp ce polonezii nu mai au nevoie de ele, bugetul e în aer, băncile străine se pregătesc să plece etc. Noi ai cui sîntem? Pe noi cine ne tratează?