Turnul Colței, cea mai frumoasă podoabă a Capitalei, simbolul dispărut al Bucureștiului

Ridicat la începutul secolului al XVIII-lea ca parte a Mănăstirii Colțea, turnul domina peisajul urban și era vizibil de la mare distanță de către călători și negustori care se apropiau de capitală. Deși a fost demolat în urmă cu mai bine de un secol, monumentul continuă să trăiască prin gravuri, picturi, descrieri ale călătorilor străini și câteva fragmente arheologice.

Nașterea celui mai înalt turn al Bucureștiului

Istoria Turnului Colței este strâns legată de cea a Mănăstirii Colțea, unul dintre cele mai importante ansambluri religioase și sociale ridicate în București la începutul secolului al XVIII-lea. Ctitorul acestuia a fost marele spătar Mihail Cantacuzino, care a dorit să ofere orașului un complex modern, alcătuit din biserică, spital, școală și clopotniță, scrie bucurești.ro.

Construcția turnului a început în 1709 și s-a încheiat în jurul anului 1715, monumentul fiind ridicat chiar deasupra porții principale a mănăstirii. Cu o înălțime estimată la aproape 50 de metri, era cea mai înaltă clădire din București și una dintre cele mai înalte din întreaga Țară Românească.

O legendă transmisă de-a lungul timpului susține că la ridicarea turnului ar fi participat soldați suedezi ai regelui Carol al XII-lea, ajunși pe teritoriul românesc după înfrângerea de la Poltava. Istoricii subliniază însă că nu există documente care să confirme fără echivoc acest lucru.

Arhitectura turnului îmbina influențele brâncovenești cu elemente occidentale, iar acoperișul de inspirație barocă și cele patru turnulețe de la colțuri îi dădeau un aspect elegant și impunător, imaginea unui oraș care începea să privească spre Europa.

Un reper al orașului și un punct de observație

Turnul Colței nu avea doar un rol religios. Clopotele sale marcau momentele importante ale vieții cotidiene, dar construcția îndeplinea și funcții administrative esențiale pentru oraș.

Într-o epocă în care majoritatea caselor erau din lemn și incendiile erau frecvente, turnul devenise principalul punct de supraveghere al Bucureștiului. De la înălțimea sa puteau fi observate rapid focarele de incendiu, iar clopotele anunțau populația și autoritățile în caz de pericol.

Cei care urcau până în vârf puteau vedea întregul oraș, cu ulițele întortocheate, bisericile, hanurile și grădinile de la margine. Numeroși călători străini au descris turnul drept „cea mai frumoasă podoabă a capitalei” și unul dintre primele repere pe care le zăreau înainte de a intra în oraș.

Un alt element care impresiona era ceasul public instalat în turn, simbol al modernității într-o perioadă în care măsurarea precisă a timpului era încă o raritate în spațiul românesc. Pe vreme senină, silueta turnului putea fi zărită de la kilometri depărtare, servind drept punct de orientare pentru negustori, călători și caravane.

Locul unde istoria și legenda se întâlnesc

Turnul Colței a fost martorul unor evenimente importante din istoria orașului și a devenit rapid înconjurat de numeroase povești.

Una dintre acestea spune că Mihail Cantacuzino și-ar fi ascuns în interiorul turnului documente importante și o parte din arhiva familiei sale. În 1714, după executarea domnitorului Constantin Brâncoveanu și a fiilor săi, emisarii otomani ar fi confiscat o parte dintre aceste documente.

Cutremurele și dispariția unui simbol

Destinul Turnului Colței a fost schimbat de marile cutremure care au lovit Țara Românească. Seismul din 1802 a provocat distrugeri importante în partea superioară a turnului, iar deși monumentul a fost reparat, nu și-a mai recăpătat niciodată forma inițială. Un nou cutremur puternic, în 1838, a slăbit și mai mult structura, iar degradarea a continuat în deceniile următoare.

În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, Bucureștiul trecea printr-un amplu proces de modernizare, iar autoritățile urmăreau lărgirea principalelor artere și sistematizarea centrului orașului. Construcțiile vechi începeau să fie privite mai degrabă ca obstacole decât ca monumente istorice.

În 1888, în timpul mandatului primarului Pache Protopopescu, s-a decis demolarea Turnului Colței pentru a facilita lărgirea bulevardului Colțea, actualul bulevard Ion C. Brătianu. Hotărârea a stârnit nemulțumirea multor bucureșteni, care considerau că orașul își pierde unul dintre cele mai importante simboluri, iar dispariția turnului a fost privită de numeroși contemporani ca o pierdere ireparabilă pentru patrimoniul Bucureștiului.

Câțiva ani mai târziu, pentru supravegherea incendiilor a fost construit Foișorul de Foc, care a preluat funcția practică a Turnului Colței, fără să reușească vreodată să îi înlocuiască însă prestigiul și încărcătura simbolică.

Citește și: Bucureștiul interbelic, orașul distracției. Localurile celebre care atrăgeau elita Capitalei acum un secol