1. Nici pisicile de pe acoperişuri nu şi-au imaginat că Elena Udrea va face mulţi purici în PDL. Nici un prost nu ar putea crede că un jurnalist de la Realitatea TV a sunat-o pe Coana Joiţica să o invite la o emisiune în chiar preziua plecării sale din partidul care a gonflat-o politic cu atâta repeziciune. Plecarea sa din PDL era o certitudine cu mult înainte de a-şi lua zborul. Ce să mai facă acolo? Pe cine să împacheteze câtă vreme adepţii (din ce în ce mai puţini) ai lui Vasile Blaga o simţeau ca pe un os parfumat în mijlocul gâtului. Cine să se mire de această demisie? Eventual adormiţii Blaga şi Predoiu. Numai ei au căscat urechile, zicând în gând un ”Şi asta?”.
Ce ştia tot satul a aflat şi biata conducere din Modrogan. Asadar ştirea privind demsia Elenei Udrea din PDL este mai degrabă o ştire pentru Traian Băsescu. Preşedintele nostru (seamănă din ce în ce mai mult cu Hollande!) mai contează pe Coana Joiţica. Ţi el (ca şi Carol al II-lea sau ca Nicolae Ceauşescu) nu poate crede că o damă poate nenoroci mai rău decât un război pierdut. Traian Băsescu încă nu leagă prăbuşirea PDL-ului de imaginea cucoanei. Nici Traian Băsescu nu-şi imaginează că ostilitatea cu care este întâmpinat peste tot vine de la insistenta apropiere a numelui, figurii şi deciziilor sale de Elena Udrea. Deştept poporul român căruia îi aparţine sintagma cu ”nu ştie bărbatul ce ştie tot satul”. Din păcate, proverbele româneşti n-au circulat prin porturile prin care a hălăduit bravul şi controversatul nostru comandat de nave.
Ce va face Elena Udrea la Mişcarea Populară? Ce a făcut şi la PDL! Va bate din picior şi va zice, aşa a cerut Traian! (preşedintele, domnul, comandantul, şeful etc.). Şi va începe să chiţăie pe la televiziuni în numele Mişcării, vorbind despre marile sale isprăvi de la Ministerul Dezvoltării şi Turismului, unde a dus, a făcut, a realizat etc., ajutând Mişcarea să se îndepărteze la fiecare apariţie de scopul propus.
De partea cealaltă, adică în PDL, probabil vor mai rămâne câţiva care să încerce să pună bazele relansării, întrebându-se mereu un lucru: “Oare cu Vasile Blaga se mai poate relansa ceva?”.
2. Condamnarea lui Relu Fenechiu nu este o surpriză decât pentru cei din USL. Dacă aceştia şi-au imaginat că ajungând la putere cu un aşa procentaj copleşitor, gata, scapă de griji, s-au înşelat amarnic; ba în felul amatoricesc în care au încercat să se salveze, nici adoptarea unei legi de amnistiere a pedepselor nu mai este o soluţie. Şi Fenechiu, şi Silaghi, şi Chiuariu, şi Vosganian, şi Becali, şi Adrian Năstase, şi Dan Voiculescu au crezut că o vor scoate la vopsea. Uite că nu! Şi nici Gruia Stoica, şi nici faimosul avocat de intermedieri şi reprezentări pe numele său academic Boştină. Şi mulţi alţii. Coabitarea (adică lupta dintre cele două palate) a lăsat loc liber pentru funcţionarea justiţiei. La comandă încă pentru unii, dar la liber pentru cei mai mulţi. Şi asta începe să se vadă. Când Adriean Videanu, Elena Udrea, Sorin Blejnar, Radu Berceanu, Daniel Andrei Moldoveanu, Adrian Rădulescu şi Mihai David şi toţi ceilalţi vor intra în trepidaţiile de astăzi ale lui Relu Fenechiu, abia atunci vom putea zice că în România justiţia funcţionează ca un ceas cu calendar perpetuu.
Condamnarea lui Relu Fenechiu mai bate în cuie o concluzie. Echipa guvernamentală propusă de USL a murit pe drum. A fost făcută varză de sentinţele judecătoreşti, de gafe şi de manevrele lui Traian Băsescu. Cel mai mult pare să fi pierdut Crin Antonescu. Oamenii săi de bază riscă să facă un guvern în exilul de la Jilava.
În acelaşi timp, pentru mulţi dezamăgiţi de scena noastră politică s-a aprins o speranţă. Într-o bună zi va veni şi vremea lui Traian Băsescu. Şi a celor din jurul său!
3. Declaraţia neaşteptată a lui Traian Băsescu ne arată un lucru. Preşedintele e disperat că pierde controlul asupra cazurilor bazate pe interceptări. Felul în care tropăie acum ne arată doar tupeul său intrat în criză de imaginaţie. A înghiţit repede o broască râioasă în speranţa că prevederile noului Cod de Procedură Penală se întorc la forma iniţială. La bună vedere, că s-au dus! Şi tot românii, veseli când e vorba de prostie şi slăbiciuni, de îngâmfare şi golăneală zic:
– Ce-şi face omul cu mîna lui lucru manual se numeşte!
