UE luptă pentru o lume care s-a sfârșit

O serie de presiuni recente ale Chinei asupra Europei pot face ca Summitul NATO ce se va desfășura pe 11-12 iulie, la Bruxelles, să fie unul despre comerț și mai puțin despre prepoziționări de trupe, sisteme antirachetă și desacurajarea amenințării ruse.

Potrivit Reuters, vicepremierul chinez Liu He și ministrul de Externe Wang Yi au făcut presiuni pentru ca UE să accepte semnarea unei declarații comune cu China prin care să condamne politicile comerciale americane. Cei doi lideri de la Beijing au propus ca UE și China să formeze o alianță ecoomică și au oferit în schimb o deschidere mai mare pieței chineze pentru Europa. Un prim pas al acestei așa-zise alianțe ar fi o acțiune comună împotriva SUA la Organizația Mondială a Comerțului.

Întâlmplător sau nu, propunerea oficialilor chinezi a fost făcută în discuții purtate la Berlin, în Germania, exact țara pe care președintele Donald Trump a luat-o în colimator încă de la venirea la putere.

Porivit declarațiilor unor diplomați citați de Reuters, UE a refuzat propunerea antiamericană făcută de China. Prin urmare, la summitul UE-China de pe 16-17 iulie, nu se va semna declarația comună dorită de Beijing, ci un comunicat prin care cele doua puteri comerciale se angajează să contribuie la reformarea OMC. Presa chineză nu încetează însă să ducă mai departe ideea unei alianțe China-Europa îndreptat împotriva SUA, scriind că UE este de partea Chinei. ”China și țările europene sunt parteneri naturali. Ele cred în liberul schimb și trebuie să reziste în fața protecționismului”, scrie agenția China Noua. ”China vrea ca UE să fie alături de Beijing, împotriva Washingtonului. Nu vom face asta și le-am spus-o”, a declarat un diplomat european.

”Trump a scindat Vestul, iar China încearcă să profite de asta. China nu a văzut cu ochi buni unirea Vestului într-un singur bloc. China simte că poate încerca să scindeze UE în domeniul comerțului, drepturilor omului”, spune un oficial european citat de Reuters. În opinia sa, Trump a făcut un cadou Chinei în momentul în care a impus tarife pentru aluminiul si otelul importat de America din Europa și când a refuzat să-și pună semnătura le declarația comuna a liderilor G7, în Canada.

Se retrag trupele americane din Germania?

În ciuda asigurărilor date de diplomații europeni că UE nu va lua partea Chinei într-un război comercial cu America, summitul NATO de la Bruxelles are toate șansele să fie unul tensionat de mișcarea îndrăzneață a Chinei. În plus, întâlnirea Putin-Trump ce va avea loc pe 16 iulie, va încorda și mai mult discuțiile dintre aliați. Tabăra anti-Trump de la Washington, statul profund format sub fostele administrații Bush, Clinton și Obama, a turnat gaz peste foc în disputa dintre Trump și Europa germană. Ziarul The Washington Post, una dintre portavocile statului profund, a relatat despre posibilele planuri ale Pentagonului de a muta trupele americane staționate în Germania după Al Doilea Război Mondial. Noile baze ale celor 35.000 de militari ar urma să fie în Polonia. Este greu de crezut într-o asemenea ipoteza cata vreme o propunere poloneză recenta de oferi SUA 2 miliarde de euro pentru a constrtuio baze permanente în Polonia a fost primită cu rezerve mari la Washington. În primul rând, nu exista baze pentru staționarea permanenta a unor mari contingente americane în flancul estic al NATO și este puțin probabil ca o asemenea decizie care va irita Rusia să fie luată. Apoi, o dezangajare a SUA în Germania poate aduce în discuție și soarta arsenalului nuclear american de aici, a cărui mutare ar necesita eforturi logistice mari, dar în special un acord cu Rusia. Din această perspectiva, informațiile publicate de ziarul american par mai degrabă menite să agite și mai mult spiritele în Europa și să provoace o ruptură între aliați, cu scopul de a crea probleme administrației Trump.

Trei opțiuni pentru UE

Dincolo de aceste baloane de încercare lansate de tabăra anti-Trump din SUA, prezentul arată că două mari puteri economice ale lumii se îndreaptă spre conflict comercial, în timp ce a treia, Uniunea Europeană, pendulează nehotărâtă între cele două tabere, nefiind capabilă nici să se alăture uneia dintre ele, nici să-și ridice propria redută pentru asaltul ce va urma. Încă de la începutul administrației sale, Donald Trump a sugerat în fel și chip europenilor că acest conflict comercial cu China este unul existențial pentru America și că UE va trebuie să aleagă taberele. Administrația Trump s-a retras din negocierile pentru un mare acord de liber schimb SUA-UE (Parteneriatul Transatlantic pentru Comerț și Investiții) și a adoptat măsuri protecționiste nu pentru a da un avantaj Chinei, ci pentru a încerca revenirea la stadiul anterior al capitalismului vestic, la stadiul ”visului american”, pentru a încercă sa dizolve structurile multilaterale care au permis ascensiunea unei mari puteri concurente (China) și pentru a investi capitalul transnațional în economia americană.

Mesajul administratiei Trump pentru Europa este limpede: lumea a revenit la politica de mare putere, în care intersele comerciale nu se mai susțin doar cu acorduri multilaterale și strângerile de mână ale marilor negustori și diplomați, ci și cu portavioane și arsenale nucleare. În această lume, Europa are de ales între a deveni ea însăși o mare putere politică și militară, a-și păstra locul sub umbrela unui aliat american schimbat la față sau a alege calea nemaibătută a alianțelor cu China sau Rusia. Opțiunea Washingtonului este limpede: Europa trebuie să rămâna alături de SUA în formula actuală, necum una a unei Europe mai unite și mai puternice. Acesta este motivul pentru care fostul consilier Steve Bannon întreprinde turnee europene pentru susținerea partidelor populiste și eurosceptice, pentru care SUA susțin Inițiativa celor Trei Mări în Europă Centrală si de Est, drept contrapondere și frână pentru o UE dominată de Germania, acesta este motivul pentru care orice tendință spre crearea unei armate UE stârnește imediat iritare la Washington.

Pentru Vest există două Rusii

Acum, la jumătatea mandatului, Trump a decis să pună presiune atacând inima și capul UE, adică Germania. În momentul unor mari decizii, la Berlin și Bruxelles pare că domnește confuzia. UE și Germania preferă să poarte războaie mici cu Polonia, Ungaria, cu cotele de imigranți, cu iliberalismul și pericolul pentru  valorile fundamentale, cu tăierea unor procente din fonduri de la unii și trecerea la alții, în loc să privească la marele conflict China-SUA. Pe acest fond, presa tradițională europeană și americană nu face decât să apeleze de lui de zile la doua marote: pericolul Rusiei lui Putin ca liant care să asigure solidaritatea NATO pe mai departe și prezervarea vechii ordini comerciale ”bazate pe reguli”, ale cărei campioane sunt puterile mercantile China și Germania.

Despre pericolul creat de care Rusie vorbim? Despre Rusia condusă de Putin, cel cu care se va întâlni Donald Trump la Helsinki, pe 16 iulie? Despre Rusia pe care Donald Trump a declarat că o vrea înapoi in G8, grupul celor mai industrializate țări, de unde a fost exclusă dupa anexarea Crimeii? Vorbim despre Rusia cu care Germania face cele mai profitabile afaceri cu gazoducte și gaze naturale, spre spaima aliaților baltici și polonezi? Sau vorbim despre o mare ipocrizie, despre faptul că, indiferent că ești guvernant la Washington, la Berlin sau Paris, este limpede că, în calitate de mare producător de armament, este în beneficiul tău să anunți zi de zi că dușmanul este în fața porților, iar țările de la limesul Occidentului trebuie să cumpere aceste arme?

”Oare guvernanții din Germania, Spania, Franța, Italia și marea presă occidentală chiar cred că Rusia este pe cale sa porneasca un razboi împotriva Vestului și NATO, cred oare cu adevărat că alegerea lui Trump, ascensiunea partidelor populiste, Brexitul, tentativa de secesiune a Cataloniei nu s-ar fi întâmplat dacă nu ar fi existat hackerii ruși și «armata de trolli a lui Putin»?”, se întreabă publicația italiană Linkiesta.

UE luptă pentru guvernanța unei lumi care s-a sfârșit

Apoi, aceleași cancelarii vestice și presa lor cheamă la apărarea ”multilateralismului” si a ”comerțului global bazat pe reguli”, refuzând sau neputând să înțeleagă că este vorba de apărarea unei lumi care a fost, una în care marile companii încheiau mari contracte cu China, liderii politici care le reprezentau interesele își zâmbeau și semnau acorduri, iar globalizarea mergea mai departe spre profitul tuturor. Or, această lume s-a încheiat odată cu criza financiară din 2008. Iar dacă nu a fost Donald Trump cel care a schimbat lumea, ci schimbările sunt cele care l-au adus la putere, atunci trebuie să ne așteptăm ca o Europa împotmolită în propriile războaie mici să descopere cu surprindere că până și o viitoare administrație democrată de la Washington va face aceleași presiuni comerciale și pentru contributii mai mari la NATO din partea europenilor.

Foto: Politico