Un personaj al tuturor timpurilor

Opera Naţională Bucureşti prezintă, în cadrul celei de-a XX-a ediţii a Festivalului Internaţional „George Enescu”, o nouă producţie, „Oedipe”, care va avea premiera pe data de 15 septembrie, de la ora 19.00. Teatrul liric bucureştean continuă astfel tradiţia de a prezenta, la aproape fiecare ediţie a festivalului, o nouă montare a operei lui George Enescu.

Celebrul „Oedipe” al compozitorului George Enescu împlineşte acum 80 de ani.

Considerată una dintre cele mai mari capodopere ale culturii româneşti, capodopera a fost finalizată pe 27 aprilie 1931, când, după o muncă de aproape un deceniu, Enescu termina orchestraţia acestei opere, dedicată celei care ulterior îi va deveni soţie, Maria Tescanu Rosetti (fostă Cantacuzino). Ea a fost terminată la conacul Marucăi din Tescani, într-un pavilion de vară ridicat pe o colină artificială din pământ, chiar în mijlocul pădurii.

Spectacolul a fost pus în scenă de regizoarea Anda Tăbăcaru Hogea şi aduce în faţa publicului o parte dintre cei mai talentaţi artişti lirici ai Operei Naţionale Bucureşti. Spectacolele create sub semnătura sa au circulat în turnee în Germania, Elveţia, Austria şi Japonia. La pupitrul dirijoral se va afla Tiberiu Soare, scenografia este semnată de Viorica Petrovici, coregrafia, de Răzvan Mazilu, iar maestru de cor, respectiv maestru cor de copii sunt Stelian Olariu şi Vasile Corjos.

Iubitorii de operă îl vor putea reasculta în rolul titular pe baritonul Ştefan Ignat, alături de Horia Sandu (Tiresias), Ionuţ Pascu (Creon), Valentin Racoveanu (Păstorul), Ştefan Schuller (Marele preot), Pompeiu Hărăşteanu (Phorbas), Mihnea Lamatic (Paznicul), Vicenţiu Ţăranu (Teseu), Mihai Lazăr (Laios), Oana Andra (Iocasta), Ecaterina Ţuţu (Sfinxul), Simona Neagu (Antigona), Antonela Bârnat (Meropa), Sidonia Nica (O femeie tebană).

Parcursul operei „Oedipe” de George Enescu la ONB este strâns legat de cel al festivalului care poartă numele marelui compozitor. Stagiunea 1958-1959 a fost marcată de premiera naţională a acestei opere, la două decenii de la cea mondială de la Paris (1936). Spectacolul a fost prezentat în cadrul primei ediţii a Festivalului Internaţional „George Enescu”, la 22 septembrie 1958. În stagiunea 1991-1992 a avut loc o nouă montare a operei „Oedipe”, titlu repus în scenă în stagiunile 1995-1996, 2003-2004, 2009-2010 (în această din urmă stagiune fiind o coproducţie ONB – Théâtre du Capitole din Toulouse).

„Oedipe”, tragedie lirică în patru acte de George Enescu, pe libretul de Edmond Fleg, este aşteptată cu nerăbdare de publicul bucureştean.

Oedipe la ONB

Să ne amintim că premiera mondială a operei a avut loc în data de 13 martie 1936, la Opera din Paris. Îndelung aşteptată de melomani şi de cronicari, „Oedipe” a repurtat un adevărat succes. După doi ani de repetiţii, Opera din Paris a prezentat publicului o montare fastuoasă, în regia lui Pierre Chéreau. La pupitrul dirijoral s-a aflat Philippe Gaubert, dirijor de mare autoritate, iar în distribuţie fuseseră alese cele mai bune voci, cu basul André Pernet în rolul principal. La realizarea producţiei au participat corul complet al operei şi o figuraţie de peste două sute cinzeci de persoane. Decorurile şi costumele au fost lucrate de André Boll, iar dansurile au fost aranjate de maestrul de balet Aveline.

Pe 22 septembrie 1958, la prima ediţie a Festivalului Internaţional „George Enescu”, prima scenă lirică a ţării a găzduit premiera românească a operei, într-o distribuţie prestigioasă, în care a strălucit, în rolul titular, baritonul David Ohanesian. Spectacolul a fost interpretat în limba română, libretul fiind tradus de muzicologul Emanoil Ciomac. Regia spectacolului a fost semnată de Jean Rânzescu, decorurile au fost realizate de Roland Laub, costumele au fost create de Ofelia Tutoveanu, iar coregrafia a aparţinut lui Gelu Matei. La pupitrul dirijoral s-a aflat Constantin Silvestri, iar corul a fost pregătit de Gheorghe Kulibin.

În stagiunea 1991-1992 are loc o nouă montare a operei „Oedipe”, în regia Cătălinei Buzoianu, scenografia arh. Cătălin I. Arbore, maestru de cor: Stelian Olariu şi coregrafia: Adina Cezar. A fost o stagiune care a debutat din nou sub semnul Festivalului Internaţional „George Enescu”. Era reluarea unui spectacol montat de Cătălina Buzoianu în Elveţia, la Lucerna. Distribuţia acestei noi premiere ONB a fost: Attila Kovacs (Oedipe), Adrian Ştefănescu (Tiresias), Dan Zancu (Creon), Florin Diaconescu (Păstorul), Paul Basacopol (Marele Preot), Pompeiu Hărăşteanu (Phorbas), George Pănescu (Străjerul), Dorin Mara (Tezeu), Gabriel Năstase (Laios), Gabriela Drăguşin (Iocasta), Ecaterina Ţuţu (Sfinxul), Melania Ghioaldă (Antigona).

În stagiunea 1995-1996, opera „Oedipe” revine într-o viziune de avangardă, semnată de regizorul Andrei Şerban. La pupitrul dirijoral s-a aflat maestrul Cornel Trăilescu, decorurile au fost semnate de Cătălin I. Arbore, costumele de Viorica Petrovici, maestru de cor: Stelian Olariu, coregrafia: Răzvan Mazilu. Distribuţia conţinea nume noi faţă de producţia anterioară: Sever Barnea (Oedipe tânăr), Nicolae Urdăreanu (Oedipe bătrân), Anatol Covali (Păstorul), Valentin Vasiliu (Phorbas / Paznicul), Emil Iuraşcu (Tezeu), Lucia Cicoară (Sfinxul), Dorina Cheşei (Antigona), Mihaela Agachi (Meropa).

În 2003-2004, un nou „Oedipe”, în regia lui Petrika Ionescu, scenografia: arh. Cătălin I. Arbore, maestru de cor: Stelian Olariu, coregrafia: Francisc Valkay. O nouă distribuţie preia tradiţia prezentării acestei lucrări: Ştefan Ignat (Oedipe), Horia Sandu (Tiresias), Iordache Basalic, Ionuţ Pascu (Creon), Marian Someşan, Valentin Racoveanu (Păstorul), Ştefan Schuller (Marele Preot), Mihnea Lamatic (Paznicul), Mihai Lazăr (Laios), Aura Twarowska, Oana Andra (Iocasta), Daniela Denschlag (Sfinxul), Simona Neagu (Antigona), Adriana Alexandru (Meropa), Francisc Valkay (Bătrânul orb).

Această producţie, de amploare, spectaculoasă, precede coproducţia ONB – Théâtre du Capitole din Toulouse, în regia lui Nicolas Joel, prezentată în 2009. Decorurile au aparţinut lui Ezio Frigerio, costume – France Squarciapino, lighting design – Vinicio Cheli. Dirijorul spectacolului a fost Oleg Caetani, iar maestrul de cor Stelian Olariu. Distribuţia acestei reprezentaţii, din data de 30 august 2009, a fost: Oedipe – Franck Ferrari, Marele Preot – Stefan Schuller, Păstorul – Valentin Racoveanu, Iocasta – Oana Andra, Laios – Mihai Lazăr, Tiresias – Horia Sandu, Phorbas – Pompeiu Hărăşteanu, Meropa – Adriana Alexandru, Paznicul – Mihnea Lamatic, Sfinxul – Ecaterina Ţuţu.

Un careu de aşi

Scenă din operă

Tiberiu Soare, care va fi la pupitru, este absolvent a două dintre facultăţile Universităţii Naţionale de Muzică Bucureşti, cea de dirijat – clasa profesorilor Ludovic Bács şi Petru Andriesei, şi cea de interpretare muzicală – tubă – clasa conf. univ. Ion Popescu. S-a perfecţionat apoi în cadrul Studiilor aprofundate – secţia dirijat orchestră, cu Horia Andreescu, şi a urmat cursuri de măiestrie susţinute de dirijorii Alain Paris şi Adrian Sunshine. Preocupat permanent de îmbogăţirea cunoştinţelor muzicale, Tiberiu Soare a participat şi la cursul de compoziţie predat de Dan Dediu în cadrul aceleiaşi Universităţi.

Tânărul artist îşi desfăşoară activitatea muzicală ca dirijor din 1999, apariţiile sale obţinând aplauzele publicului şi aprecierea unanimă a criticilor de specialitate şi a colaboratorilor. În 2004 Tiberiu Soare a realizat conducerea muzicală a premierei româneşti a operei „Münchausen” de Dan Dediu, la pupitrul ansamblului de muzică contemporană „Profil”, al cărui dirijor este de la înfiinţarea acestuia. La pupitrul Orchestrei Naţionale Radio a realizat până acum mai multe concerte şi înregistrări, fiecare apariţie a sa adăugând noi succese la palmaresul său.

În prezent este dirijor al Operei Naţionale Bucureşti, primul spectacol desfăşurat sub conducerea sa muzicală fiind baletul „Spărgătorul de nuci” de P.I. Ceaikovski, în 2005. În 2006, Fundaţia „Anonimul” l-a desemnat ca reprezentant al domeniului muzical, la secţiunea tineri artişti, pentru finala marilor premii „Prometeus”.

Din ianuarie 2007 până în septembrie 2008, Tiberiu Soare a fost coordonatorul Studioului Experimental de Operă şi Balet „Ludovic Spiess”, înfiinţat în cadrul Operei Naţionale Bucureşti.

Născută la Iaşi, Anda Tăbăcaru Hogea a studiat pianul la Colegiul Naţional de Artă „Octav Băncilă” din oraşul natal, muzicologia la Universitatea de Arte „George Enescu” din Iaşi (promoţia 1986), apoi regia de operă la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti (promoţia 1995). Este doctor în muzică, cu teza: „Dramaturgia muzicală în opera romantică şi importanţa sa în arta spectacolului liric”. Dintre spectacolele puse în scenă la Iaşi, de-a lungul timpului, enumerăm: „La Traviata” de Giuseppe Verdi, „Les Contes d’ Hoffmann” de Jacques Offenbach, „L’Elisir d’amore” de Gaetano Donizetti, „Povestea unui soldat” de Igor Stravinski, „I quattro rusteghi” de E. Wolf – Ferrari, „Cosi fan tutte”, de W. A. Mozart, „Die lustigen Weiber von Windsor” de Otto Nicolai, „Wuthering Heights” de Bernard Taylor, „Don Giovanni” de W. A. Mozart, „Mefistofele” de Arrigo Boito, „Lucia di Lammermoor” de G. Donizetti, „Buddha” de Kazuhiko Onoe, „Les pêcheurs de perles” de G. Bizet, „I Pagliacci” de Ruggero Leoncavallo, „Don Pasquale” de Gaetano Donizetti, „Gianni Schicchi” de Giacomo Puccini. La Bucureşti a regizat „The Gondoliers” de A. Sullivan, „Mefistofele” de Arrigo Boito, „Simon Boccanegra” de Giuseppe Verdi, „Manon Lescaut” de G. Puccini, „Petrică şi lupul” de S. Prokofiev, „I Capuleti ed I Montecchi” de Vincenzo Bellini, „Le cantatrici villane” de Valentino Fioravanti, „Arald” şi „Golem” de Nicolae Bretan, „Hänsel und Gretel” de Engelbert Humperdinck, „I due Foscari” de Giuseppe Verdi.

La Hiroshima, în Japonia, a montat „Carmen” de G. Bizet, „La Bohème” şi „Tosca” de G. Puccini şi a susţinut, timp de 8 ani, cursuri de măiestrie artistică la Tokyo, Hiroshima şi alte oraşe. La aceste cursuri se adaugă şi un master class în cadrul Zilelor Muzicale de la Castelneau-Magnoac (Franţa).

Artist plastic, scenograf de teatru, operă, balet şi film, profesor, doctor în spectacologie, Viorica Petrovici are o activitate impresionantă în domeniul artelor spectacolului. Absolventă a Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din Capitală, în 1981, şi-a început activitatea scenografică în calitate de „ucenic” la faimosul teatru studenţesc „Podul”, condus de regizorul Cătălin Naum. Viorica Petrovici este scenograf permanent al Operei Naţionale Bucureşti din 1984, unde a creat decoruri şi costume pentru zeci de spectacole de operă şi balet. Dintre acestea menţionăm montări de amploare precum „Samson et Dalila” de Camille Saint-Saëns (regia: Hero Lupescu), „Oedipe” de George Enescu (regia: Andrei Şerban), „Aida” de Giuseppe Verdi (regia: Plamen Kartaloff), „La Traviata” de Giuseppe Verdi (regia: Cristian Mihăilescu), „Il Trovatore” de Giuseppe Verdi (regia: Alexander Hausvater), „L’Elisir d’amore” de Gaetano Donizetti (regia: Cornel Todea), „Così fan tutte” de Wolfgang Amadeus Mozart (regia: Ştefan Neagrău) etc. De asemenea, a creat scenografia, pe scena ONB, pentru mai multe spectacole de balet ca „Peer Gynt”şi „Visul unei nopţi de vară” (regia şi coregrafia: Mihaela Atanasiu), „Îmblânzirea scorpiei” şi „Romeo şi Julieta” (regia şi coregrafia: Ioan Tugearu), „Copellia” (regia şi coregrafia: Oleg Danovski), „Roşu şi negru” (regia şi coregrafia: Alexa Mezincescu), „Casanova” (regia şi coregrafia: Li Ci Lin) etc.

George Enescu

Viorica Petrovici, începându-şi activitatea în cinematografie, nu a abandonat această latură a meseriei de scenograf şi a realizat costume pentru mai multe producţii cinematografice de succes, româneşti şi internaţionale, precum „La source des femmes” şi „Le Concert” (regia: Radu Mihăileanu), „Fire and ice” (regia: Pitoff), „Tertium non datur” (regia: Lucian Pintilie), „Asphalt Tango” (regia: Nae Caranfil) etc.

Ca plastician, din 1977 până în prezent a avut numeroase expoziţii personale şi de grup la galeriile Simeza şi Orizont din Bucureşti, participând la numeroase expoziţii de scenografie din România, Novisad şi la Quadrienala de la Praga, unde în anul 2007 a reprezentat România. Are lucrări de grafică, acuarelă şi desen în colecţii particulare din România, SUA, Germania, Olanda, Franţa, Israel, Canada, India, Coreea de Sud ş.a.m.d.

Pentru toată această activitate profesională a fost recompensată cu mai multe distincţii de prestigiu.

Răzvan Mazilu este artistul complet care a impus şi a popularizat, în rândul marelui public, pe scenele din România, dansul contemporan şi teatrul-dans. Dansator, regizor-coregraf sau scenarist, Răzvan Mazilu abordează cu aceeaşi lejeritate stiluri şi ipostaze diverse – de la dans contemporan la cabaret, de la tango la clasici, de la musical la teatru – rămânând însă loial propriei sale naturi, aceea a unui artist autentic.

De-a lungul carierei, spectacolele sale au fost invitate în Franţa, Italia, Grecia, Ungaria, Polonia, Danemarca, Rusia, Japonia, China, Egipt. Printre cele mai importante premii şi distincţii ale sale se numără Premiul UNITER pentru Coregrafie (2007), Medalia Ordinul Cultural în grad de Cavaler acordat de Preşedinţia României (2004) şi Premiul de Interpretare al Operei Naţionale din Paris (1996).

Simţind că i se apropie clipa morţii, Oedipe proclamă, cu deplina conştiinţă a nevinovăţiei sale, victoria asupra destinului: „Eu sunt nevinovat! Voinţa mea n-a fost nicicând în crimele mele! Biruit-am pe zei!”.