Un spaţiu plin de bucurii teatrale

Invitaţie la Metropolis Ţarul Ivan îşi schimbă meseria O comedie de situaţie, spumoasă, unde scenele se îmbină într-o serie de urmăriri şi încurcături spectaculoase. Mihail Bulgakov a scris comedie de moravuri în perioada 1926-1936, alegându-şi personajele din rândul parveniţilor timpului realizând tipologii: aristocratul clandestin, funcţionarul îmburghezit, administratorul birocrat şi obtuz, intelectualul de formaţie veche, dar […]

Un spaţiu plin de bucurii teatrale

Invitaţie la Metropolis Ţarul Ivan îşi schimbă meseria O comedie de situaţie, spumoasă, unde scenele se îmbină într-o serie de urmăriri şi încurcături spectaculoase. Mihail Bulgakov a scris comedie de moravuri în perioada 1926-1936, alegându-şi personajele din rândul parveniţilor timpului realizând tipologii: aristocratul clandestin, funcţionarul îmburghezit, administratorul birocrat şi obtuz, intelectualul de formaţie veche, dar […]

Invitaţie la Metropolis

Ţarul Ivan îşi schimbă meseria

O comedie de situaţie, spumoasă, unde scenele se îmbină într-o serie de urmăriri şi încurcături spectaculoase.

Mihail Bulgakov a scris comedie de moravuri în perioada 1926-1936, alegându-şi personajele din rândul parveniţilor timpului realizând tipologii: aristocratul clandestin, funcţionarul îmburghezit, administratorul birocrat şi obtuz, intelectualul de formaţie veche, dar cinstit şi naiv.

Într-un apartament din Moscova se petrec o serie de întâmplări fantastice, în centrul cărora se află un inginer inventator.

Cum ajunge Ţarul Ivan să locuiască în Moscova anului 1935 sau, şi mai mult, în ce măsură reuşeşte administratorul imobilului unde locuieşte inventatorul, să joace rolul lui Ivan cel Groaznic în Moscova anului 1565?

Ţarul Ivan îşi schimbă meseria

Vă aşteptăm să vă convingeţi dacă această invenţie epocală, maşina timpului, funcţionează şi în ce măsură reuşesc oamenii săi vadă trecutul şi viitorul datorită ei.

Regia: Gelu Colceag după Ivan Vasilievici de Mihail Bulgakov.

Din distribuţie: Mircea Rusu/ Doru Ana în rolul lui Ivan cel Groaznic. Li se alătură Radu Gabriel / Vlad Corbeanu, Marius Gâlea, Mariana Dănescu, Diana Cavaliotti, Vlad Logigan, Gabriel Costin ş.a.

Asistent regie: Camelia Vlăduţu. Decorurile si costumele: Ioana Pashca.

Ilustratia muzicala: Gabriel Bassarabescu. Mişcarea scenică: Vlad Logigan.

Corepetitor: Monica Ciuta.

Joi, 22 ianuarie şi vineri, 23 ianuarie, la ora 19.00.

Visul unei nopţi de vară

Scenă din Visul unei nopţi de vară

O versiune spectaculoasă a acestei montări, semnată de Victor Ioan Frunză.

Scenografie: Adriana Grand.

Visul unei nopţi de vară este o preocupare mai veche a mea, am mai montat de două ori spectacolul, la Teatrul Naţional din Cluj, în 1998, şi la Teatrul Maria Filotti din Brăila, în 2006. E o temă pe care o vizitez «din 8 în 8 ani». Montarea de la Metropolis este una a zilelor noastre, nu seamănă cu cele din 1998 şi 2006, este spectacolul unei alte lumi. Personajele ajung pe scenă cu ajutorul unei paraşute. Descind în pădurea miraculoasă şi trec prin foarte multe întâmplări de natură comică şi tragică. E bine de spus: Visul unei nopţi de vară este o comedie cu oameni şi cu zei. Totul se desfăşoară la lumina unei luni imense care domină decorul iar fiecare ambianţă e marcată de covoare mari, policolore, care întruchipează fiecare covor al pădurii. Este un spectacol despre libertate, frumuseţe şi despre păcat, înţeles ca un act creator al omului”, spune regizorul Victor Ioan Frunză.

Regizorul Victor Ioan Frunză a montat un număr mare de spectacole atât în ţară, cât şi în străinătate (în română şi în alte limbi). Este doctor în ştiinţe teatrale şi management cultural şi predă cursuri de profil la UNATC. După 1989 a condus pentru 3 ani Teatrul Naţional din Cluj. Pentru premierele sale colaborează cu soţia sa, scenografa Adriana Grand.

În distribuţie: George Costin, Alin Florea, Alexandru Pavel, Adrian Nicolae, Andrei Huţuleac, Eduard Cârlan, Costin Dogioiu, Sorinn Miron, Amikr Qashou, Carol Ionescuj, Sorin Flutur, Cristina Florea ş.a.

Sâmbătă, 24 ianuarie, ora 19.00.

Peretele

Marius Manole şi Gabriela Popescu în Peretele

Peretele nu e ceea ce se cheamă un musical (văd că se foloseşte termenul în engleză, aşa că mă conformez). Peretele este o piesă de teatru cu părţi cântate. Deci n-­o să vedeţi corp de balet, costume sclipitoare cu paiete şi pene de struţ. O să vedeţi nişte personaje care evadează în cântat din când în când, după care revin printre noi, vorbitorii de proză, aşa cum revine un astronaut din imponderabilitatea cabinei lui din spaţiu, la povara propriei fiinţe.

Profesoara mea, doamna Sanda Manu, spunea ca un actor începe să cânte pe scenă în momentul în care tumultul din el e aşa de mare, încât vorbitul nu-­i mai e suficient. Aş putea spune că în «Peretele» m­-am ţinut de acest principiu ca de una din cele zece porunci, dacă nu şi mai şi. «Peretele» e o poveste mare cu două buzunare, în care încap două poveşti mai mici care se influentează una pe alta, se completează una pe alta, ba chiar aş îndrăzni să spun că râd una de cealaltă…

Peretele cuprinde toată lumea. Cuprinde iubire, cuprinde trădare, tristeţe de la lacrimă în colţul ochiului până la hohotul dezlănţuit de plâns, bucurie de la zâmbet timid, până la fericirea rotundă ca o lună plină, cuprinde viaţă şi moarte. Asta se simte de partea noastră a scenei şi, dacă măcar un pic din toate astea va ajunge şi la spectator, banii daţi pe bilet vor fi «amortizaţi» pâna la ultima monedă. Se cânta în spectacolul nostru, destul de mult, pentru că viaţa te pune uneori în asemenea situaţii încât vorbitul nu te mai poate ajuta să te faci înţeles, e nevoie de note muzicale”, se destăinuia regizoarea Lia Bugnar.

În distribuţie: Marius Manole, Adriana Trandafir, Raluca Ghervan, Maria Buză, Natalia Călin, Istvan Teglas ş.a.

Muzica originală: Vlaicu Golcea. Mişcarea scenică: Andreea Belu.

Decorul: Mădălina Marinescu. Costumele: Dorin Negrău.

Duminică, 25 ianuarie, ora 16.00.

Teatrul Bulandra

Omul cel bun din Seciuan

Ana Ularu în prim-plan, în Omul cel bun din Seciuan

Un spectacol de Bertolt Brecht, cu 24 de personaje interpretate de doar 14 actori. Un spectacol de clasă, marca Andrei Şerban.

Excelenţi Ana Ularu, Rodica Mandache, Vlad Ivanov. Alături de ei, Cătălin Babliuc, Adela Bengescu, Adrian Ciobanu, Manuela Ciucur, Ana Covalciuc, Mirela Gorea, Marcela Motoc, Daniela Nane, Silvana Negrutiu, Mihai Nita, Simona Pop, Alexandru Potoceanu, Profira Serafim. Într-o altă distribuţie străluceşte Alexandra Fasolă.

Un spectacol strălucitor, Omul cel bun din Seciuan. Foto Mihaela Marin

”Seciuan e Bucureşti, cu lumea lui de zei decăzuţi şi ridicoli, de afacerişti veroşi, cu cefe late şi râs gros, de milogi şi şmecheri, de şarlatani sentimentali, de precupeţe bârfitoare şi de femei siliconate, în care se pierde şi câte un suflet bun. Iar Andrei Şerban reuşeşte să construiască această lume cinică, ce evoluează pe un covor de nori, sub superbul câmp de maci răsturnat al Iulianei Vîlsan, punând în valoare potenţialul artistic al trupei: energia multiformă a Anei Ularu, inocenţa, dar şi brutalitatea de catifea a lui Vlad Ivanov, ingenuitatea şi şiretenia Rodicăi Mandache, naivitatea, dar şi comica vorbire «de cartier» a Manuelei Ciucur, sau focul interior al Mirelei Gorea, alături de toţi ceilalţi merituoşi creatori de personaje”. (Sanda Vişan)

Rodica Mandache şi Vlad Ivanov în Omul cel bun din Seciuan. Foto Mihaela Marin

Omul cel bun din Seciuan este un spectacol inteligent. Îmbină didacticul cu entertainmentul, cometariul social cu emoţia şi forma cu forţa convenţiei. Este un Brecht personalizat de către Andrei Şerban. O încrucişare neaşteptată între două forme de a face teatru, cu un rezultat suprinzător de tonic. Genul de spectacol care se adresează pe mai multe paliere şi care poate place spectatorilor indiferent de backgroundul cultural. Curat Brecht!” (Alina Epingeac)

Andrei Şerban, din nou pe scena Teatrului Bulandra

”Acest spectacol nu dă verdicte moralizatoare, nu atacă fenomenul politic mizer al societăţii, este o comedie amară despre viciile mentalităţii bolnave ce macină societatea noastră. Ca un maestru vrăjitor, alături de o echipă cu har, Andrei Șerban pune în faţa publicului «jurnalul» realităţii într-un spectacol memorabil. Inovaţia convenţiei sale teatrale alătură spectatorii drept judecători ai fenomenului social ilustrat de actori pe scenă. Marele Public are şansa de a se bucura că teatrul îi este alături, partener de viaţă. La cele două reprezentaţiile vizionate, spectatorii au răspuns la final provocărilor spectacolului şi au aplaudat în ritm sacadat mai multe minute în şir, cum rar se întâmplă cu alte producţii teatrale”. (Ileana Lucaciu)

Miercuri 21 ianuarie, la ora 19.00.

Conversaţie după înmormântare

Daniela Nane şi Cornel Scripcaru în Conversaţie după inmormântare. Foto Mihaela Marin

Piesa Yasminei Reza este adusă în prim-plan de Alexandru Darie, care semnează o interesantă punere în scenă.

”Liviu Ciulei spunea că o condiţie obligatorie în reuşita unui spectacol este «să circule gândul» prin scenă şi sală. În montarea lui Alexandru Darie (una din cele mai dense, mai coagulate şi mai emoţionante pe care le-a semnat până acum) bântuie mai multe «fantome» care ţin de natura umană: sexul, complexul eşecului, al ratării, relaţia cu părinţii, conflictul între generaţii, incestul, bătrâneţea, moartea uitarea. Regizorul impresionează prin felul în care a ştiut să dea relief poveştilor, dimensiune fiecărui personaj în parte, dar şi cum a valorificat pauzele, tăcerile, «necuvintele» (să nu uităm că Darie este autorul unei variante memorabile cu „Trei surori”). Într-un decor (Octavian Neculai) în care publicul se simte inspirat, pe acordurile intra şi extrasenzoriale ale compozitorului Adrian Enescu, trei actori şi trei actriţe «conversează» pe diverse tonuri, dar cu o constantă intensitate. O fac cu relaxare, cu împăcare, cu resemnare, când nu cu autoironie sau cinism. Am putea spune la fel de bine că nu conversează, ci glosează”.

Ana Ioana Macaria şi Camelia Maxim în Conversaţie după înmormântare. Foto Mihaela Marin

Mihai Brezeanu sublinia: ”Pe muzica halucinantă a lui Adrian Enescu, în conurile de lumină şi umbrele tăcute ale lui Darie, pe buzele şi lacrimile celor şase actori, textul Yasminei Reza a explodat, izbind cu forţa unui uragan în intestinele, creierele şi cordurilor celor prezenţi şi atenţi”.

Regia: Alexandru Darie.

În distribuţie: Camelia Maxim, Ioana Macaria, Daniela Nane, Cornel Scipcaru, Dan Astilean, Marius Chivu.

Duminică, 25 ianuarie, la ora 19.00.

UNATC

Picnic pe câmpul de luptă, în premieră

Spectacolul cu piesa lui Fernando Arrabal este o producţie a anului III licenţă. Regia: Mădălin Hîncu. Coordonator de an: lect. univ. dr. Liudmila Szekely.

Arta Actorului: conf. univ. dr. Doru Ana.

Artă Scenografică: conf. univ. dr. Adriana Raicu.

Din distribuţie: Alexandru Voicu, Mihai Mitrea, Clara Popadiuc, Victor Espiritu Santo, Mihai Eftimie, Iulian Burciu.

Spectacolul va avea loc vineri, 23 ianuarie, la ora 19.00, la Palatul Naţional al Copiilor, Sala Octavian Cotescu.

Spectacol aniversar 3 ani cu Teatrul de Sufragerie

Alina Berzunţeanu în 9 grade la Paris

9 grade la Paris de Peter Kerek, cu Alina Berzunţeanu.

De ziua Teatrului de Sufragerie călătorim la Paris, ascultăm o poveste surprinzătoare şi ciocnim un pahar de vin împreună.

Într-o seară de iarnă, o femeie în jur de 34 de ani se pregăteşte să-şi părăsească definitiv familia, soţul şi băieţelul de 5 ani. Ea pleacă la cineva, care a făcut-o să se îndrăgostească atât de tare încât a ajuns să nu mai înţeleagă deloc cine a fost ea până acum. Spectacolul spune, în timp real, povestea ultimelor 56 de minute, pe care această femeie le petrece la ea în casă, singură, înainte de plecare.

Veţi putea urmări povestea simultan, din două perspective diferite, din cea a teatrului pe de o parte şi cea a filmului pe de altă parte.

Pentru a putea cuprinde universul acestei femei în momentul plecării, spectacolul îmbină două modalităţi de exprimare diferite: cea cinematografică şi cea teatrală.

Partea cinematografică va exprima felul în care femeia se auto-priveşte din afară, iar teatrul va scoate la suprafaţă lumea ei interioară.

Aşadar, spectacolul se compune pe de o parte dintr-un film de 56 de minute, iar pe de altă parte dintr-un monolog, interpretat pe scenă, de aceeaşi actriţă pe care o vedem şi în film.

Regia: Peter Kerek.

Scenografia: Cristi Niculescu. Costume şi machiaj: Teodora Mardare.

Imagine: Florin Costache. Montaj: Alex Borundel. Sunet: Mihai Bogos.

Înfiinţat în ianuarie 2012 şi inaugurat oficial cu spectacolul Sunt un orb în regia lui Horaţiu Mălăele, Teatrul de Sufragerie propune o alternativă a teatrului din sălile convenţionale şi non convenţionale prin îndepărtarea barierei actor – spectator, schimbând perspectiva spectatorului cu privire la nivelul lui de implicare. Sufrageria, un salon interbelic sofisticat, ea însăşi este un decor, devine scenă de joc, scenă pe care s-au jucat până în prezent peste 100 de spectacole care au participat la festivalurile din Bucureşti, Iaşi, Bacău, Sibiu şi Tukums (Letonia).

Teatrul de Sufragerie a câştigat premii importante în cadrul Maratonului Teatrului Independent – Bucharest Fringe 2012, Iaşi Fringe Festival 2013 şi a primit nominalizări la Festivalul National al Teatrului Independent 2013.

Sâmbătă 24 ianuarie, la ora 20.00.

Distribuie articolul pe:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.