Uniunea Europeană: Criză și Confuzie

Ideea unificarii europene a fost lansata la scurt timp dupa cel de al Doilea Razboi Mondial cu scopul de a evita o noua conflagratie. Asa cum e bine cunoscut, s-a pornit de la coordonarea pietei carbunelui si a otelului si initial a reprezentat o alianta economica limitata la sase state. Intentiile pareau nobile si ideea a fost bine primita de alte tari. Sa ne reamintim totusi ca filozoful francez Blaise Pascal ne-a prevenit inca din secolul al 17-lea ca… iadul e pavat cu intentii bune.

Perioada postbelica a fost marcata de traume si schimbari radicale. Europa de Est a fost ocupata de URSS si comunizata. Franta si Marea Britanie si-au pierdut coloniile si odata cu ele sursele de materii prime si ieftine. Omenirea s-a scindat in doua tabere opuse gata sa declanseze o noua confruntare mondiala. Au urmat mari realinieri geopolitice si o evolutie economica marcata de crize ciclice. Intre timp, economiile vest europene s-au consolidat si de la cooperare economica s-a ajuns la coordonare politica si eventual la Uniunea Europeana de azi. Totul parea sa evolueze in mod firesc si dupa prabusirea comunismului au fost invitate si tarile estice sa adere la Uniune. Undeva s-a comis totusi o greseala si personal nu stiu daca a fost o simpla eroare sau un act bine premeditat…

***

In primavara anului 1990 a fost organizata la Washington o reuniune restransa la care au fost invitati reprezentanti ai exilului din estul european si diplomati din fostele tari comuniste estice. Relatiile dintre refugiati si noii diplomati est europeni erau inca reci, dar in curs de ameliorare. Si imi amintesc cat de mielusei pareau la inceput noii nostri diplomati acreditati la Washington. La reuniunea respectiva se discuta viitorul Europei, inclusiv al României. Personal, nu mai aveam entuziasmul pro-occidental pe care il avusesem cand plecasem din tara in 1968, dar ramasesem pro-american si pro-european. Si totusi in alocutiunea mea am sustinut ca singura optiune a României era sa adere la Uniunea Europeana, dar am adaugat: daca Uniunea Europeana se sinucide, se sinucide si România. In sinea mea, nu credeam ca se va intampla, dar se pare ca acolo s-a ajuns.

***

România a fost cooptata in UE in 2007 si pana la un punct, a urmat un curs similar altor tari estice foste comuniste. Intentiile pareau bune, dar rezultatele au fost dramatice. Industria românească a fost sistematic distrusa pentru a fi “ajustata” la conditiile aderarii la UE si milioane de oameni ramasi someri au trebuit sa plece la munca in occident. In cursul acestui proces, Occidentul a castigat de doua ori: pe de o parte a eliminat concurenta unor anumite produse românesti, si pe alta parte, a obtinut forta de munca, atat calificata cat si necalificata, de care incepuse sa aiba nevoie.

In acele zile ma gandeam ca Occidentul a comis o greseala deoarece nu a oferit un plan practic, uman si moral, de trecere dela economia de stat la economia de piata. Sau poate ca l-a avut si l-a tinut ascuns, planul fiind jefuirea resurselor estice, anihilarea concurentei, si preluarea fortei de munca a regiunii. Prin aceasta manevra strategica, Europa occidentala si-a prelungit existenta si buna-starea economica cu inca o generatie. România la randul ei si-a pierdut si industria, si forta de munca, si tineretul, si viitorul. Totul datorita unor magnati lacomi din occident, dar si cu ajutorul unor unelte oarbe din tara care si-au tradat si neamul, si patria, si constiinta. Uniunea si-a prelungit astfel existenta, dar intre timp a ajuns la capatul funiei. Si de data aceasta, in special dupa declansarea conflictului din Ucraina, criza s-a adancit si mai mult.

***

Economiile occidentale functioneaza strict pe baza de profit si nu pot prospera fara materii prime, mana de lucru si piete de desfacere. Occidentul si-a asigurat aceste conditii imediat dupa razboi, dar de atunci si pana azi economia mondiala s-a reconfigurat iar geopolitica a modificat radical harta lumii. Seismul a inceput cumva lent, dar evenimentele din Ucraina si mai recent cele din Orientul Mijlociu au scos la suprafata falii de ruptura noi care in prezent ameninta toata omenirea. Treptat, situatia s-a agravat si a luat forme beligerante. Cele doua conducte de gaze din Marea Nordului au fost aruncate in aer si Europa occidentala a ramas fara energia cu care o alimenta Rusia. Drept rezultat, industria germana nu mai poate functiona nici normal si nici efficient. Fostele colonii frnceze din Africa s-au revoltat ei ele impotriva conditiilor impuse de Paris si refuza sa mai aprovizioneze Franta cu resurse naturale ieftine, inclusiv cu uraniul necesar functionarii centralelor nucleare. Marea Britanie la randul ei a parasit UE pentru a scapa de controlul birocratic si nefast de la Bruxelles, dar s-a impotmolit in propriile ei dificultati sociale si e macinata de tulburari interne.

Nemultumirile fata de Bruxelles cresc de la o zi la alta si sunt de natura economica, politica si in ultima faza, de natura militara. Alegerile din decembrie anul trecut din România au fost anulate nejustificat si in modul cel mai murdar posibil. Marine Le Pen in Franta a fost eliminata brutal din cursa electorala. Polonia insista pentru reformarea institutiilor europene. Ungaria si Slovacia se pronunta ferm impotriva conflictului din Ucraina. Italia si alte tari de la Marea Mediterana se confrunta cu probleme financiare grave. De fapt, multe din aceste desfasurari au fost cauzate de conflictul din Ucraina in timp ce pricipalele tari vest europene continua sa impinga Kievul la razboi total impotriva Rusiei. Se pare ca pentru Londra si Paris singura modalitate de a scapa de iminenta unei prabusiri interne ar fi declansarea unui razboi mondial.

In aceste conditii, Uniunea Europeana a devenit un fruct otravit care ne ameninta pe toti. In prezent, e sacrificata Ucraina, dar e posibil sa urmeze Polonia si România. Deocamdata, America ezita, dar sunt convins ca va fi atrasa si ea intr-un razboi din care putini vor spravietui. In ce ma priveste, am sustinut ca Uniunea Europana trebuie doar reformata, dar am inceput sa ma tem ca nu mai e posibil. Interesele celor putini care ne manipuleaza sunt cu totul diferite de interesele majoritatii noastre. Ei ne vor sacrifica fara nici o ezitare pentru scopurile lor ascunse pe care le urmaresc. Si totusi, ma intreb: cum cred ei ca vor supravieti evenimentelor quasi-apocaliptice care ne pandesc?

Prof. Dr. Nicolae Dima,

USA