Unul din patru părinţi îşi hrăneşte greșit copilul

Majoritatea părinților ar fi de acord că mesele cu copiii pot fi … provocatoare. Adulții vor ca puii lor să fie sănătoși și să aibă o nutriție echilibrată. Vor, de asemenea, să știe că eforturile în bucătărie nu au fost în van. Din păcate însă, unii părinţi nu reuşesc să găsească cea mai bună metodă de a ajunge la…inima sau, mai bine zis, la burtica celor mici.

CNN a publicat recent un fel de listă a modurilor în care se comportă adulţii cu cei mici atunci când vine vorba despre modul de hrănire.

Stilul autoritar

Acesta este un stil de mâncare centrat pe părinți. Mama și tata fac toate regulile și copilul trebuie să se conformeze. Nu contează dacă pruncul este sătul sau pur şi simplu urăşte un anumit fel de mâncare. Trebuie să mănânce. Orice este în farfurie. Ba chiar şi un desert, dacă mama a pregătit unul.

Stilul indulgent

Acest stil este cumva mai centrat pe copil. Părinţii îi permit celui mic să mănânce orice şi oricând. Poate fi fast food la cină sau desert la micul dejun. Cerinţa copilului este lege pentru părinţi.

Părinții care abordează acest stil pot fi, de asemenea, mai predispuși să recompenseze un comportament, o performanță sau o notă bună cu produsele alimentare sau deserturi.

Stilul neimplicat

Părinții care îmbrățișează un stil de hrănire neglijent sunt, în general, neimplicați în alegerile alimentare ale copilului lor. Este posibil ca aceștia să nu facă cumpărături în mod regulat sau să pună în mod activ mese pe masă. Când pregătesc o masă pentru copilul lor, aceasta poate fi sporadică și neașteptată. De cele mai multe ori, copiii crescuți în acest stil de hrănire trebuie să învețe să se descurce singuri.

Autoritate („dragoste cu limite”)

Părinții care acceptă acest stil ar putea oferi copiilor posibilitatea de a alege înainte de a pregăti o masă. Pot spune lucruri de genul: „Ați prefera să aveți tacos de pui, spaghete sau broccoli în seara asta?” Ei iau în considerare preferințele copilului lor atunci când pregătesc alimente, dar odată ce se pune masa, aceasta este singura opțiune disponibilă. Nu se sare niciodată peste cină doar pentru că unul dintre copii a mâncat un senviş cu unt de arahide sau o prăjitură.

De-a lungul anilor, s-au făcut cercetări privind aceste stiluri de hrană diferite, examinând impactul pe care fiecare poate avea asupra sănătății copiilor.

După ce au identificat stilurile de hrănire pe care le abordează, părinţii ar putea să schimbe situaţia, dacă vor considera necesar. Acest lucru ar putea fi necesar pentru majoritatea adulţilor, pentru că trei dintre cele patru stiluri pot contribui la o serie de probleme de alimentație pentru copii în timp ce cresc.

Astfel, s-a constatat că stilul de hrănire autoritar („dragoste cu limite“) restricționează capacitatea unui copil de a-și asculta și recunoaște propriile indicii de foame și plinătăți. Copiii crescuți astfel sunt, din acest motiv, mult mai supuşi riscului de a se lupta cu probleme de greutate dar și cu o incapacitate de a opri consumul atunci când nu le mai e foame. Obiceiul impus de părinţi de a mânca tot ce au în farfurie, chiar dacă s-au săturat cu mai puţin, durează până la maturitate.

Copiii crescuți sub un stil permisiv de hrănire. Aceştia au tendinţa de a mânca mai multe alimente nesănătoase. Astfel de copii se vor lupta multă vreme până îşi vor reglementa aportul de hrană.

Stilul de hrănire neglijent poate contribui şi el la nesiguranța alimentară. Acești copii nu știu cum sau când vine următoarea lor masă, astfel încât ei pot deveni mai obsedați de mâncare și predispuși la excesul de hrană pe tot parcursul vieții.

Cum e mai sănătos

Jill Castle, unul dintre cei mai apreciaţi dieteticieni americani, consideră că stilul autoritar sau „iubirea cu limite” este într-adevăr stilul de hrănire asociat cu încurajarea unei relații sănătoase cu alimentele.

Prin acest stil, copiii sunt învățați să-și asculte indicii de foame și saţietate. Acestea au capacitatea de a-și forma propria preferință de gust, dar sunt încă prevăzute granițe în ceea ce privește mesele și mâncarea.

„Părintele este responsabil de structura meselor şi gustărilor”, a explicat ea. „Ei stabilesc timpii de mâncare și ceea ce va fi servit cu limita clară a bucătăriei, fiind închisă în afara orelor stabilite. Dar copilul se ocupă de două lucruri diferite: ceea ce vor mânca, în funcție de ceea ce este oferit și cât de mult vor mânca. ”

Acest lucru este important, spune Castle, deoarece „copilul este responsabil de corpul lor, iar părintele este într-adevăr doar furnizorul mesei”.

Stilul autoritar, de neurmat!

Mark Corkins, gastroenterolog pediatru la un spital din Tennessee, a declarat pentru Healthline 

că atitudinile legate de stilurile de hrană s-au schimbat deoarece știința și experiența au permis recunoașterea capcanelor din stilurile anterioare îmbrățișate.

„Înainte a fost perioada farfuriilor curate”, a spus el. „Părinții făceau greşeala de a le spune copiilor lor despre copiii înfometați din Africa doar doar îi convingeau să mânânce tot. Nimeni nu a vrut să piardă. A fost rău pentru că a creat această cultură în care trebuia să mănânci toată mâncarea, chiar dacă erai plin. Și acest lucru a contribuit, probabil, în unele privințe la problema curentă a obezității. ”

Puţină foame nu strică

Specialiştii în nutriţie au luat în calcul şi încăpăţânarea copiilor. Ei ştiu că pot fi situaţii în care un copil refuză să mănânce la mese, dacă nu primesc cee ace doresc. „Nu vă faceţi griji. Lăsaţi-I să le fie foame“, spun ei. Este un sfat care ar putea face ca majoritatea părinților să se uite strâmb la început, dar poate fi mai util pe termen lung. La urma urmei, o masă ratată probabil că nu le va face rău. Însă învățarea din această consecință ar putea fi exact ceea ce trebuie să se întâmple pentru a-i convinge să mănânce data viitoare când este servită o masă.

Stabiliți exemplul

Corkins spune că multe dintre discuţiile de la masa pot fi evitate dacă părinţii vor stabili încă de la început un exemplu. Dacă ei vor mânca, fără să facă vreun titlu de glorie din asta, legume sau fructe, copilul va face la fel. O altă variant de urmat ar fi mâncarea „însufleţită“. O salată cu feţişoare, un ou fiert cu braţe din morcov şi păr din broccoli sau o felie de brânză cu ochi din măsline şi guriţă de roşie pot fi teribil de îmbietoare.