USR, back to the future. Scenariile care se conturează pentru 2028: Polul lui Bolojan sau remorca lui Nicușor Dan ANALIZĂ

Pentru USR, urmează o răscruce de drumuri. Între președintele Nicușor Dan și premierul Ilie Bolojan pare că se deschide o prăpastie tot mai mare, în jurul problemei găsirii unui nou executiv. Momentan, USR e prins între doi lideri: se coordonează cu Bolojan, dar nici nu-l lasă din mână pe Nicușor Dan.

Așa cum am explicat într-o analiză anterioară, pare că relația dintre președinte și premierul demis va ajunge rapid la un punct ireconciliabil. Interesele celor doi sunt complet opuse: Nicușor Dan vrea un guvern pro-occidental pe scheletul coaliției pro-europene, adică depășirea momentului demiterii lui Bolojan, în timp ce șeful PNL nu vrea să renunțe la scaunul de premier pentru a nu le da câștig de cauză celor de la PSD.

USR n-a ales momentan. Dar, cu fiecare sesiune de consultări de la Cotroceni, decizia partidului se tot aproprie. În funcție de ce decid, se conturează două posibile scenarii pentru USR.

Fie intră în polul de dreapta pe care pare că Ilie Bolojan vrea să-l construiască, împreună cu PNL, dar și cu alte mici partide, precum REPER, Drept sau Forța Dreptei. Fie rămâne alături de Nicușor Dan, abandonează imaginea „reformistului” Bolojan, și se întoarce la statutul de partid-breloc al președintelui.

În jurul USR au mai gravitat partide

Istoria scurtă a USR se învârte în jurul unor alianțe în care mereu a fost peștele cel mare. Prima oară când USR a avut un PLUS a fost la momentul alierii cu formațiunea creată de fostul premier tehnocrat, Dacian Cioloș. Alianța a mers bine, a dus la cel mai bun scor din istoria partidului: 22,36% la europarlamentarele din 2019.

În 2020, la parlamentare, alianța a obținut un scor important, 15%. Rezultatul a însemnat aproape o dublare a locurilor din Parlament comparativ cu 2016, momentul în care USR a ajuns pentru prima oară în legislativ.

Totuși, lanțul de iubire s-a rupt în momentul în care alianța s-a transformat în uniune. Cele două partide s-au lipit, au făcut alegeri, iar șeful PLUS, Dacian Cioloș, a devenit președintele partidului. În 1 octombrie 2021 a preluat frâiele, dar neînțelegeri cu Biroul Politic l-au făcut să-și dea demisia doar patru luni mai târziu, pe 7 februarie 2022. Cioloș și-a făcut un nou partid, Reper, iar USR a rămas singur.

Nu pentru mult timp, însă. Alianța Dreapta Unită, care reunea USR, Forța Dreptei și PMP, a fost prima încercare reală de creare a unui pol de dreapta. Proiectul, care alătura ethosul USR de partid cu oameni noi în politică de imaginile fostului președinte Traian Băsescu (fondator PMP) și a fostului premier liberal Ludovic Orban (șeful Forța Dreptei), a eșuat lamentabil. La europarlamentare, ADU de-abia dacă a trecut de pragul de 8% necesar pentru ca alianța să intre în legislativul european.

Bolojan, „imaginea reformismului”

Acum, însă, USR are în față o altfel de propunere. Ilie Bolojan, supranumit de purtătorul de cuvânt al USR Cristian Seidler în Podcasturile Cotidianul drept „imaginea reformismului”, pare că-și dorește un pol de dreapta în jurul PNL. În acest scenariu, deși ar fi un pion important, USR n-ar mai fi partidul în jurul căruia gravitează o alianță.

PNL ar fi remorca cea mare, care ar putea pretinde mai multe mandate. Are reprezentativitate în teritoriu, conduce detașat mai multe județe, mai ales din Transilvania, iar cele mai recente sondaje îi oferă un scor dublu față de USR. Sigur, în alianță ar fi și actori mai mici, precum Drept al lui Vlad Gheorghe sau REPER, dar USR n-ar putea pretinde să aibă primul cuvânt.

Important însă pentru USR este că și-ar păstra electoratul reformist. Mai este importantă și relația bună cu Bolojan. Un pericol pentru USR este de asemenea că premierul demis pare să fi găsit linia de discurs care prinde la electoratul fanatic al partidului. Discursul virulent anti-PSD, cu metafore nepotrivite („șobolani”), prinde bine la votanții USR cei mai vocali.

Astfel, o dezlipire de premier, în favoarea unui președinte care este văzut prea apropiat de social-democrați, le-ar putea muta electoratul fidel în curtea unui PNL care lasă impresia de reformă.

Totuși, adunarea unor partide nu garantează și adunarea întregului electorat al acestora. Dacă reforma nu pare suficient de convingătoare, iar în interiorul polului de dreapta rămân în prim-plan figuri asociate cu ofensiva împotriva lui Bolojan, cum ar fi Cătălin Predoiu, există riscul ca polul să piardă o parte din electoratul foarte pretențios, care s-ar putea orienta către alte forțe pro-europene care nu intră în acest pol.

Mai mult, pentru USR, un astfel de pol ar putea creea imaginea de partid absorbit, de formațiune politică dependentă de un alt partid. Totodată, ar confirma faptul că USR nu consideră că are un lider suficient de magnetic pentru a trage partidul și trebuie să se lege de imaginea bună a unei persoane din afara partidului, așa cum au acționat adesea cu Nicușor Dan.

Nicușor Dan i-ar putea duce înapoi către centru

Uniunea Salvați Bucureștiul, care mai târziu s-a transformat în partid național, a pornit ca un partid de tip catch-all. Ideea fondatorului Nicușor Dan, cel puțin declarativ, era să adune persoane bine-intenționate și competente, indiferent de valențele progresiste sau conservatoare. Practic, actualul președinte voia atunci un pol reformist și și-a construit imaginea în jurul acestei idei.

În prezent, însă, președintele pare să-și fi pierdut aura de reformist în ochii electoratului. Cei mai vocali votanți ai președintelui îi reproșează o apropiere prea mare de PSD. Nicușor Dan a scăzut rapid în sondaje, și-a înjumătățit scorul de încredere și și-a piedut o parte din baza dură de votanți în favoarea lui Ilie Bolojan.

Dar, totuși, deși nucleul dur pare îndepărtat, Nicușor Dan poate câștiga votanții mai moderați. Președintele are în ochii unor segmente de electorat imaginea unui politician clasic, moderat, iar eticheta de „progresist” a fost luată de pe fruntea președintelui.

USR a beneficiat mult în istorie de pe capitalul de imagine al tatălui partidului, așa cum am explicat în prima analiză. Însă, pentru partid, continuarea pe linia președintelui ar putea reprezenta o reinventare electorală.

Nicușor Dan și centrul luat în brațe

În 2028, dacă USR decide să-l lase pe Bolojan din brațe și să dea mâna iarăși cu PSD și UDMR, își va pierde o parte din votanții fideli fie în fața unui PNL loial, fie în fața unui partid nou format în jurul premierului. Însă USR poate câștiga voturi de peste tot, într-un mod similar în care Elena Lasconi a ajuns în turul 2 al prezidențialelor din 2024 printr-un centrism frustrant pentru electoratul dedicat al USR.

Totuși, în cazul Elenei Lasconi, procentul mare nu a venit doar din poziționarea centristă, ci și din lipsa de alternative. Candidatura slabă a PNL-istului Nicolae Ciucă, dar și retragerea lui Ludovic Orban, au creat un mediu perfect pentru ca Lasconi să pară în ochii mai multor liberali „răul cel mai mic”.

Ar fi un pariu, dar USR s-ar putea poziționa drept epicentru al unei mișcări de extremă centru concentrat în jurul președintelui Dan, care să ia voturi de la toată lumea. Întrebarea este însă dacă un electorat ostil la adresa partidului ar putea vota o formațiune pe seama căreia a făcut glume în trecut.

Față de Nicușor Dan, care este bagatelizat mai ales de electoratul suveranist, USR se confruntă cu un nivel mare de discurs negativ și din partea votanților PSD și parțial chiar și PNL.

Vlad Adamescu, într-un interviu pentru Cotidianul, a exclus o posibilitatea ca Nicușor Dan să atragă electorat de la cei care-l bagatelizează. „Se văd reacțiile susținătorilor lui, nu știu, Călin Georgescu sau George Simion sau AUR sau alte partide suveraniste. Le vezi reacțiile pe TikTok, de exemplu, și în spațiul online. Au continuat toate bagatelizările, au continuat toate miștourile care sunt făcute la adresa președintelui. Nimeni nu pare să aprecieze dintre votanții suveraniști aceste uverturi către reprezentantul care pur și simplu pare a fi neautentic.”

Citește și: USR e între mama la partid și pofta inimii electoratului. Cum a fost prins între Nicușor Dan și Bolojan ANALIZĂ