Din data de 25 februarie, pe ecranele româneşti se află „Black Swan”. Lebăda neagră din baletul lui Ceaikovski i-ar putea aduce lui Natalie Portman un „Oscar” pe lângă „Globul de Aur” şi BAFTA câştigate recent de actriţă. Observând-o pe ecran pe Natalie Portman, nu poţi crede că nu este o balerină adevărată. Natalie Portman a suferit o metamorfoză când a acceptat această partitură, interpretând rolul unei balerine care-şi pierde minţile, obsedată să interpreteze perfect. O performanţă extraordinară pentru actriţă să intre în lumea dansului, o lume misterioasă în care mişcarea rămâne cel mai important mod de a te face înţeles.
Mit absolut al baletului, „Lacul lebedelor” a fost dansat de o întreagă galerie de stele, de la Anna Pavlova la Rudolf Nureyev şi Margot Fonteyn.
Academia de dans „Vaganova” din Sankt Petersburg a format legiuni de lebede formidabile. Anna Pavlova în anii ’20, Galina Ulanova în anii ’50, Natalia Makarova în anii ’80 au devenit legende, ca şi franţuzoaicele Yvette Chauvire, Ghislaine Thesmar sau Elisabeth Platel. Idol al baletului clasic, Anna Pavlova ar fi cerut înainte de a muri să fie îmbrăcată în costum de lebădă. Dar embelmatici rămân englezoaica Margot Fonteyn şi Rudolf Nureyev, în spectacolul din 1964, de la Staatsoper Wien, când au fost chemaţi la rampă de 89 de ori. Până la ei baletul a atins rareori acele culmi de febrilitate care umplu teatrele şi revistele. Nureyev trecuse în Occident cu trei ani înainte, cu ajutorul prietenei sale, Clara Saint, fost ataşat de presă al lui Yves Saint Laurent. La 25 de ani îşi afişa ambiţiile şi pletele de star rock pe toate scenele Europei şi Americii. Marea Lady Margot, mai în vârstă decât el cu 20 de ani, fusese asociata serviciilor secrete din Panama prin soţul său, om de afaceri, ambasador şi prieten al lui Fidel Castro. Cariera ei de stea a cunoscut o a doua culme cu acest tânăr partener. Bănuielile unei pasiuni fierbinţi între ei adăugau şi mai mult entuziasm succesului marelui „pas de deux”. În ceea ce-l priveşte, Nureyev avea propria viziune a baletului: „Lebăda albă este femeia intangibilă, lebăda neagră este imaginea ei în oglindă. Când visul se spulberă, raţiunea prinţului nu poate supravieţui”.
Natalie Portman, Lebăda neagră
Baletul conţine secvenţe de graţie şi forţă, care constituie adevărata miză a celor aproximativ 144 de minute de poveste. Intrat în posteritate graţie iubitorilor de balet, „Lacul lebedelor” figurează şi astăzi pe toate site-urile de specialitate. Se scriu cronici entuziaste despre balerina care a efectuat cel mai bine cele 32 de piruete faimoase ale Lebedei negre din actul al treilea, despre evoluţia prinţului în marele „pas de deux” din actul al doilea… Celebrele piruete au apărut prima dată în 1893, când balerina italiană Pierina Legnani a obţinut rolul Odette. Într-una dintre reprezentaţii, ea a improvizat cele 32 de „fouettés”. Publicul impresionat a cerut bis. La reluare, balerina a reuşit numai 28. Acest balet a cunoscut mai multe abordări moderne. Coregrafiile semnate de Matthew Bourne, la Londra, în 1995, şi de Stephan Thoss, la Hanovra, în 2004, glosând pe mitul Jupiter şi Leda, încredinţează rolurile lebedelor din ansamblu corpului de balet masculin, iar Mats Ek şi Neumeier crează şi ei alte versiuni, prin prisma psihanalizei la primul, cu referiri istorice la Ludovic al II-lea al Bavariei, la cel de al doilea.
De la balet la film
M-am referit la lumea extrem de dură a balerinelor din „Lacul lebedelor”, gândindu-mă cât de dificil poate fi acest rol pentru o actriţă.
Într-o scenă-pivot a filmului „Black Swan”, Natalie Portman vrea să demonstreze maestrului de balet că poate deveni cuceritorul personaj malefic din „Lacul lebedelor”, cu aceeaşi măiestrie ca şi rivala sa. „Perfecţiunea, îi răspunde el, înseamnă numai control; trebuie să te laşi dus de emoţie”.
După experienţa cu „Black Swan”, Natalie Portman a declarat: „Această lume a baletului este bolnavă, bolnavă, bolnavă”. De altfel, artista şi-a dislocat o coastă în timpul filmărilor. Mesele ei de vegetariană categorică vizau să-i reconstruiască muşchii. Şi peste tot în lume, deşteptătorul suna la ora 5 dimineaţa, indiferent de filmările din acel moment. „La sfârşit, ea putea dansa pe poante, putea face piruete, salturi, ca o profesionistă”, declara cu mândrie profesoara ei. Desigur, scenele cele mai serioase ale filmului au fost realizate cu o dublură, Sarah Lane, solistă a „American Ballet Theatre”, pentru că „este nevoie de cel puţin opt ani sub îndrumarea acelor minunate maestre de balet cu fuste de satin, gene false şi accent rusesc pentru a o întrevedea”, scrie Carole Sabas în revista „Vogue”. Universul profesorilor de balet pregăteşte o masă musculară lineară, explozivă, ascensională.
Simbol al baletului romantic, virtuoz şi vaporos, „Lacul lebedelor” este şi o maşină de zdrobit sufletele. Este latura pe care o abordează cineastul Darren Aronofsky, care, în thriller-ul psihologic „Black Swan”, o aruncă pe Natalie Portman (Nina) în istoria tragică a unei condamnate la aripile frânte. În spatele tutu-urilor de un alb imaculat, ferocitatea este caracteristica tuturor dansatorilor din toate epocile pare a fi concluzia peliculei.
Mila Kunis şi Natalie Portman
Pentru a se metamorfoza într-o lebădă cât de cât credibilă, Natalie Portman a trebuit să ia lecţii de dans câte cinci ore pe zi, de şase ori pe săptămână, timp de şase luni, cu Mary Helen Bowers, ex-balerină la New York City Ballet. „Dificultatea, explică Wendy Whelan, stea a New York City Ballet, este să fii totodată eterica Odile, cu tot dificilul echilibru pe poante, cu marile salturi, şi dominatoarea Odette, cu piruetele ei demente”.
Nina este o balerină de la New York City Ballet care visează la rolul vieţii sale. I se potriveşte de minune White Swan (Lebăda albă) – ce reprezintă inocenţa şi graţia, iar Lily, rivala ei, este însăşi întruchiparea Black Swan (Lebăda neagră) – care reprezintă viclenia şi senzualitatea. Cu toate acestea, Nina este nevoită să îşi exploreze latura întunecată şi să îşi scoată la suprafaţă sexualitatea reprimată, pentru a se mula pe rolul Lebedei Negre. Provocarea cu care protagonista trebuie să se confrunte este enunţată în chiar debutul filmului de Thomas, coregraful baletului, interpretat de Vincent Cassel. Poate Nina să joace cu egală pricepere lebăda albă şi lebăda neagră?
Pe scenă, ea va fi Odette, prinţesa transformată în lebădă neagră de magul Rothbart. În film, Baletul din New York se pregăteşte pentru o nouă producţie „Lacul lebedelor”, cu o nouă distribuţie. La concursul pentru rolul principal participă Nina Sayers, o balerină experimentată şi foarte apreciată, împreună cu începătoarea Lily şi alte câteva candidate. Într-o noapte, Lily apare la uşa Ninei şi o invită în oraş. Lily, interpretată de Mila Kunis, lebăda albă, iubeşte senzualitatea şi sexualitatea în egală măsură. După o relaţie începută cu stângul, Lily o vizitează pe Nina, care, dintr-un impuls de moment, merge cu ea la bar unde este convinsă să ia un psihorelaxant, care o va linişti penru cel mult două ore, după cum o asigură Lily. După ce petrec noaptea împreună, Nina îşi dă seama că este mult prea târziu pentru repetiţii. Deşi se grăbeşte, ajunge când Lily dansează în locul ei. La scurt timp după, Nina este afectată de halucinaţii şi iluzii puternice. Thomas continuă să-i critice performanţa în Lebăda neagră sugerându-i că trebuie să se piardă în rol, renunţând la a mai fi perfectă. Halucinaţiile se înrăutăţesc. În timpul dansului, Ninei îi cresc pene negre, iar mâinile i se transformă în aripi. Până la sfârşitul actului, ea se transformă complet în lebădă, iar performanţa ei este aplaudată îndelung.
Acest film nu este doar o frumoasă poveste fondată pe „Lacul lebedelor”, ci un portret magistral al competitivităţii între artişti, de fapt rivalitatea între două balerine de la New York City Ballet. Este un portret al lumii moderne. Filmul este dur, dar nu-l poţi uita.
„Performanţa lui Natalie Portman este atât de rece încât urmărirea autodistrugerii ei ţine de voaieurism, dacă nu chiar de sadism”, afirma un critic de film.
Natalie Portman şi Vincent Cassel în timpul filmărilor
Regizorul Darren Aronofsky a ştiut să reunească două forţe, a binelui şi a răului, într-un balet roşu-sânge, în coregrafia semnată cu artă de Benjamin Millepied. Pentru a pregăti un rol perfect este nevoie pe lângă talent de multă, multă muncă, tenacitate, constanţă. Nina le are pe toate, mai puţin capacitatea de a deveni altcineva. Dansează aşa cum trăieşte.
În film, ca şi în viaţa reală, prodigioasa inteligenţă fizică a balerinilor cere mai mult decât un antrenament-fulger. Frumuseţea baletelor este o rapsodie a dramelor de culise: stress, rivalitate pasivă, singurătate în faţa oglinzii. În toate companiile din lume, repetiţiile de la ora 11 le preced pe cele de după-amiază, urmate de spectacolul din seara respectivă. Stagiune după stagiune, până la retragerea de pe scenă.
Va obţine Natalie Portman „Oscar”-ul pentru cea mai bună actriţă?
