Când s-a auzit cu un oarecare vas amiral, plin de comori, a tras în Istanbul, o ninsoare puternică m-a oprit la Fălticeni dar am reușit să trec, în sfârșit, vizitiul, un marțian cam tembel, s-a descurcat binișor. M-a dus să văd resturile Mării Sarmatice, cochiliile melcilor de acum cincizeci de milioane de ani și o amprentă de meduză pe o piatră magică rămasă de pe timpul cumanilor. Un val electromagnetic a deschis un portal într-o ravenă, sus în deal, și așa, în sfârșit, pe un soare năprasnic, am ajuns la Istanbul, să văd și eu vasul amiral atât de mândru. Drept în gară, să nu-ți vină să crezi, acolo unde de fapt îmi doream să ajung, să-l prind din urmă pe al meu Vogoride. Locomotiva duduia, du, dum, du, dum. Vagoanele străluceau, le frecau niște feroviari venusieni, oacheși, sâsâitori. Niște copii liliachii, sosiți de pe Lună, țipau de mama focului jucându-se printre tampoane.
Câțiva ieniceri se plimbau țanțoș pe peron, Stalin se certa cu Dali dintr-o pricină încă neștiută de mine, la fel Elvis cu Marghiloman, Carol al II-lea cu Macron, Coandă cu Sophia Loren, Dalida cu Meghan Trainor, Ceaușescu, și el, se certa cu Camus și cu Donald Trump și cu Havel, Santana îi zicea nu știu ce lui Adrian Păunescu, Adrian Păunescu îi zicea nu știu ce lui Arghezi. Unul dintre conductorii trenului, unul blondiu, electromagnetic, își rupea mâinile de supărare, avea unghii date cu lac, Vogoride întoarce-ți fața către mine, am zis.
Zic asta și întreaga suflare tace ca prin farmec, tu ești Vogoride, nu eu, ba tu, zice Stalin acuzator, gata să ne împuște pe toți, ambasadorul Indiei, zice, cu calm, acționați cu calm tibetan. Lume de nebuni. Marmeidillah, peştoaica peştoaicelor, Fifi Baston, Izolba Verhoveen, Haralambie şi Petrovici, Fuskas transformat în fantomă, Garga, flaşnetarul, dragonul mărilor liliachii, Tătărăscu, Agatha, golanu’ de Plotor, măcelarul de pe Venus, Ib Hassan, Arkkai Gabroz, un şmecher de pe Ascabia, Arkkai Gabroz, Silvena Mureno, sirena aia oacheşă din Longville, Vlasko, trompetistul, senatorul Protopopescu, pictorul Boifaciu, primarul Ferdinand, Plotor, măcelarul din Beauburg, Gargalli filozoful’, Totora, circarul, Ibhib, tunarul din Longville, Petre Petrache, Gigi Cocalarul, Titi, guvernatorul aricilor de mare, Geta Eterica, Aglaia Protopopescu, Pricoliciul de la Arsenal. Trenul gâfâie de atâta lume simandicoasă, ochioasă, vociferantă. Vociferantă?
Cine a mai auzit așa ceva?! Carol al II-lea îmi zice, Lupeasco, trebuia să mă aștept de la tine la o astfel de parascovenie. Ce confuzie. Evidentă, sigur foarte evidentă! Elvis întreabă de Johnny Răducanu, eu zic ceva de Adamo, Adamo mă ia de guler, îmi zice, musiu, ce-i cu tevatura asta, e o brambureală de nedescris, valurile electromagnetice vin unele după altele, cine să le oprească? Generalul Rădescu parcă l-ar sâcâi pe Sadoveanu un pic, că de ce se dă cu comuniștii, Regele Ferdinand îmi șoptește, mă roagă, îmi zice, pune-mi o vorbă la Vogoride, zău așa, nu te codi. Dar și Einstein vrea asta, și Birlic, vine și Putin, e și Berlusconi, a sosit și Garet cu tot cu vioara lui și vioristul Nigel.
Istanbulul se face mititel în urmă, un ghemotoc siniliu, în plină noapte. Parcă e Alba Iulia, zice Madam Protopopescu, plecată într-o călătorie de bonjurisme la Paris, să se plimbărească pe malul Senei sub clar de lună. Pe ce te bazezi, întreabă Finteșteanu luându-l de guler pe Brânzovenescu când zici de Marea Sarmatică?
Au ei o pricină, ce să mai vorbim, controversă aproximativ științifică, eu parcă aș pofti un șerbet de trandafiri. Acum ce să zic, vasul amiral a plecat, se zice, din Istanbul într-o direcție necunoscută, ducând cu el comorile găsite în Mările Sudului. Unii de-ai noștri au vrut să fure comorile astea de la bordul vasului amiral dar au fost prinși de ieniciri și ridicați în furci deasupra Bosforului.
21 ianuarie 2022, București: Azi-dimineață, Godzila a ieșit chiar pe malul mării, la Mangalia, a apucat-o spre Autostrada Soarelui și într-un ceas a fost la marginea Bucureștiului. Bineînțeles că artileria municipală a dat-o-n bară iar elicopterele Puma s-au făcut praf numai ce le-a măturat Godzila prin văzduh cu o lovitură gravă de coadă solzoasă. Pompierii n-au reușit să neutralizeze monstrul, NATO a zis la început că e o glumă, Rusia s-a făcut că nu înțelege. După ce i-a înghițit pe toți bucureștenii, cu mic, cu mare, Godzila a pornit spre Teleorman, spre Covasna, spre Botoșani, n-a iertat nimic.
57 martie 4509, Kabul: Virgil Popescu, curator la Muzeul de Istorie din Sinaia, a venit cu vestea bombă, i-au luat un interviu ziariștii de la Cotidianul, da, asta e, iarba asta ne-a influențat istoria de mii de ani încoace, iarba emite niște ultrasunete care înmoaie creierul uman, lichefiază sinapsele, moleșesc conștiința și putința, supunându-ne unui stres istoric, da, doamnelor și domnilor, zice Virgil Popescu dându-și ochii peste cap, oftând dramatic de parcă ar juca într-o piesă multimedia în regia lui Andrei Șerban, Burebista a sfeclit-o, istoricește vorbind din cauza acestui vegetal enigmatic pripășit pe meleagurile noastre încă înainte de Potop, Tudor Vladimirescu și el, Mihai Viteazul, ce să mai vorbim, e venită de pe Venus…
Vedeta atleticii grea, campionul mondial și olimpic la aruncarea greutății, Steroid Pamfil a aruncat în piață la distanta de 24m o doza Moderna destinata reducerii dimensiunilor navetistului națiunii. În urma administrări dozei, plavanul s-a transformat intr-un pitic gol, rezistent la intemperii pana la minis 20 grade. La aflarea vestii ONG-urile sorosiste au declanșat lupta pentru recunoașterea sa ca minoritar cu drepturi egale cu obezii inalti și cu filiformele cu genunchii oropsiți de teroristii albi care au vândut negri pe piața libera, dupa ce s-a liberalizat prețul la gaze și energie. La aceasta ora Pamfil este premiat intr-un cadru de lemn de către doctorul Papuci cu ordinul: minoritarii piticu alogen in grad de pupăză cu PeNeLe cifotice.
18 noiembrie 5905, Lisabona: Lisabona e cotropită de extratereștri. Parlamentul a fost halit de un reptiloid. Reptiloidul era hămesit foarte pentru că soldaţii aigamalodului din Bufanga furaseră tot ce se putuse fura din ţinuturile însorite din Botoșani. Asalga Calambra, soprana din Tantai, dezbrăcându-se pentru ritualul de primăvară, mi-a şoptit tot felul de prostii despre sfârşitul preafericitei gâşte și despre Guvernul Cioloș încercând să mă convingă că Xalaman, vrăjitorul din Zimnicea, era un şarlatan.
38 august 3459, Baza Lunară Xian Xen: Chinezii au cucerit Luna. Am ajuns aici printr-un portal magnetic să-l caut pe Marcel Ciolacu, arestuit de armata chineză. Îl văd plimbându-se prin tunelul timpului, gânditor. Dacă mă uit mai bine, îmi dau seama că de fapt e vorba de Stalin.
17 august 3547, Paris: Moderna Ltd. aruca pe piata un vaccin miraculos pentru marirea sanilor. Asa ca o sa scriu o poveste cu acest subiect.
25 iulie 1547, Roma: Vaticanul e oripilat de ideea ca vaccinul pentru marirea sanilor ar putea schimba perspectiva asupra ingerilor.
As fi vrut ,domnule Bufnila,sa fac o recenzie a ,,jurnalului de scriitor la Cotidianul”! Insa ,chiar Cotidianul la care va reproduceti zice , negru pe alb, ca ,, CE sustine ca 3 sferturi din universul valurit al recenziilor sunt false”! Eu nu sunt nici om de stiinta , nici poiltician , nici scriitor ori pamfeltist si nici detinator de actiuni la Pfizer, Moderna si alti pietari de zer de capra americana! Asa ca fac ciocul mic si nu ma expun oprobiului public! Nu ca sunt frizer dar sunt galactic, caci daca universul nostru e valurit,vad ce valuri de surfing face galaxia noastra!Ati inteles! Plutesc pe val,facand fite …radicale!
Cele bune pe puntea vasului amiral!
As fi dorit ca să mai scriu un singur rand, dar rândul s-a transformat în coloana și coloana intr-un marș al nemulțumirilor. Aflând cât de rapid o coloana neorganizata poate să degenereze in conflicte de strada, navetistul își lua taplasita și poposi sub fusta soție,la Sibiu. Stand intr-o zona întunecată a existentei dătătoare cândva de fiori, navetistul își aminti ca si-a uitat prompterul pe bancheta mașinii de scris și cu un ultim efort de bărbat adevărat, își scoase capul de sub fusta și poruncii SPP-istului ca sa-i fie recuperat conținutul zicerilor sale de mare om de nimic și de caracter zero care tinde spre minus infinit. SPP- itul îl privi ostil si-i zise, asa ca de la obraz fără obraz la obraz cu praz: ce bine va vine fusta. Parca ar fi croita pe capul și gândirea dumneavoastră. Navetistul se simți flatulat de Flandra și cu o mana la inima, iar cu cealaltă la vulturul plesuv anchitiona, din cauza încălzirii globale a cuibului, cu glont de 7.62mm, după care ceru ca să i se intoneze imnul sclavilor plesuvi și al celor cu cucui în loc de Cerebel incrustat. Urgent, sosi fanfara, care pentru a-si asigura protecția se ascunse și ea sub fusta antiracheta cu scut din oase de Deveselu și, cu binecunoscuta-i măiestrie intona imnul vibratorului femei de prima doamna și fără soț funcțional, adică redus la stadiul de lapte de pasare din ugere de magar. Doamna fu incantata. Domnul fu cantata. Intr-un cuvânt totul fu ca și cu a fi era limita sub care zerodoctul nu putea sa respire decât intr-un mediu vecin cu cotetul porcului de York și de Marele Negru Alb vaccinati antirabic covid și antiaeriana cu aere de mare vedeta. Totul culmina, însă, stimați reprezentanți ai sexului usrist cu împotmolirea corăbiei la mollul din centru de pa centura a capitalei statului Zanzibar cu căruță, dupa care totul dispăru în ceata asemeni extratereștrilor din Epoca Socialista.
Când s-a auzit ca vasul „Inspector General Școlar”, plin de idioți și pupincuristi antinationali a acostat la mal, un grup de cetățeni responsabili s-a apropiat de el și cu pietre, de cea mai buna calitate, adică de export, au început ca sa-l bombardeze. Aflat în cabina de comentator, zeodoctul națiunii incasa pe creștetul supus presiunilor atmosferice,
din partea Licuriciului și a ambasadelor, trei exemplare de bolovani care-i transformara teasta în stalactite cu stalacnite sau invers, care oricum pentru navetistul cu limbrici atrofiati intelectual și moral nu aveau nicio semnificație fiindcă cultura sa generala se reduce la cea de grădiniță și de creșă cu biberon neomarxist progresist. Bucuros nevoie mare de noul look și Jhon Look, șeful statului ii zâmbi zimbrului care-l privea ca pe un confrate și confundandu-l cu o o femela, încerca Marea cu degetul și degetul cu forța DNA-ului, fiindcă a fi delicvent cu funcții intra în fisa oricărui președinte alogen cu gen fluid și foarte redus intelectual. Încercarea fu nereușită și publicul aflat în tribuna își exprima nemulțumirea în următorii termeni: ai vândut meciul: sluga necredinciosa nu vezi cât de retardat picioreste esti cu gambele: când dai în mingea de regbi cu piciorul, nu folosi prompterul: navetistule intra la grămadă nu fii pui de vipera cu corn: Dacă erai barbat dădeai și tu un eseu, asa ești o caatastrofa care înscrie pentru oaspeti; femeie cu sâni a la câinii de balta, ma rog lumea era nemulțumită la culme de prestația navetistului si-si exprima dezacordul vis a vis de el sau ea sau neutru din el și ea, ma rog e atat de greu ca să prezinți sufletul antinational al acestei facturi susținută de securitatea nationals și internațională și de trib cu remunerație în margele și sonde petroliere și sonde de micțiune.
15 septembrie 2945, București: Așa s-a întâmplat săptămâna trecută, după ce a venit cometa Blao din Tau Ceti și totul s-a întors pe dos. Eram cu toții în Cișmigiu când au năvălit pe alei o mulțime de agenți ruși și agenți americani care s-au apucat să joace șotron cu copii. Le-au dat ciocolată și acadele și ne-au zis, pe șleau, că nu mai au chef să fitileze România, s-o rafistoleze în fel și chip. Noi am fost foarte impresionați și i-am sfătuit, cu mâna pe inimă vă zic, i-am sfătuit să-și continue misiunea că cine știe, șefii lor or să le facă de petrecanie.
11 noiembrie 2345, Madrid: În sfârșit, ne ducem în Ucraina. Îi împingem pe ruși dincolo de Cercul Polar. PSD cade în disgrație. PNL, la fel. Victoriile noastre militare dau apă la moară unor partide noi însuflețite de cyborgii veniți de pe planeta Marte. Americanii s-au cam speriat că noi, Dacii Liberi, suntem gata, gata să năvălim în Japonia. Japonezii sunt simpatici dar trebuie să-i punem la respect. Lumea Virtuală se zdruncină din pricina unui virus ogival care face ravagii în emailurile congresmenilor.
20 ianuarie 3022, Mauna Lao:Mă duc pe Venus să achiziționez niște tablouri, picturi din alea de-ale lor naive, cu peisaje melancolice și alte alea. Planeta Venus e plină de vulcani și de lacuri. Partidul Cocalarilor e format din dinozauri carnivori, Partidul Visătorilor e format din dinozauri ierbivori. Ei, așa, pe din dos, ăștia își mai schimbă rolurile. Dar nu în văzul lumii. Pe scurt, prin Univers, lucrurile sunt cam la fel. Nu e nimic neobișnuit, nu e de râs, e de plâns. Partidele politice fac și desfac pentru găștile lor și, în cazuri mai rare, mai pun umărul să urnească și căruța poporanilor care stă cu oiștea-n gard.
12 aprilie 1918, București. Portalul Cosmic Ferentari. Codul penal a sărit în aer, Codul de procedură penală la fel, Von Makensen e complet nedumerit, dar, lasă, poporanul e nepăsător. Iată! Midineta Cocoleta are buze rujate ţipător, florăreasă berbantă, nu te joci. Are o voce stridentă. Are bujori. Tablourile de cristal se sparg în zeci de cioburi când vocea ei izbucneşte printre coloanele grele de plumb, din Piața Victoriei, nu se sinchisește de aventurile Guvernului Cioloș. Cioburile se prefac în mici reptile care mușcă soldaţii de cizme.