Viziuni prezidențiale

Ultimele ieșiri la rampă ale șefului statului român aduc câteva elemente noi în discursul prezidențial. Trecem peste jocurile de imagine cu bețigașe – nu era cumva un pix? – vârâte prin urechi și mersul la spital pentru un banal pansament cu rivanol (din punct de vedere strict epic și al acurateței narative, ceva nu se leagă, în mod curent un om care iese din bazin se șterge cu prosopul…) și să ne oprim la câteva afirmații din dialogul purtat cu dna Rodica Culcer de la TVR pe postul național la oră de vârf. Asta ca să afle toată populația vorbitoare de limbă română și maghiară despre ce este vorba. Să concentrăm câteva dintre liniile directoare ale gândirii prezidențiale. Mai întâi ar fi de remarcat punerea pe coji de nucă a primului-ministru și a doi dintre miniștrii cu atribuții economico-financiare pentru declarații hazardate legate de o eventuală ajustare a salariilor în anul în viitor. Cei trei muschetari ai Executivului declaraseră sprinten, imediat după cărăbăneala echipei lui Jeffrey Franks de la FMI, că ar putea fi posibil să se mai dea niște bănuți înapoi din cei umflați cu toptanul acum de la bugetari. Un fel de vândutul pielii ursului din pădure, care a fost imediat sancționat de foarte liberalul de ultimă oră președinte. Care, cu dragostea lui nețărmurită pentru destinul Țării și Neamului, ne avertizează tot timpul de rele, fără să ofere și soluții bune. Tot timpul suntem atenționați să acceptăm tăieri de salarii și circumcizii de pensii, cu aerul că acum se descoperă responsabilitatea comun asumată, pentru viitorul României. Să strângem cureaua, după ce o întreagă ciocoime pusă doar pe căpătuială și-a umflat nădragii cu de toate. Cei care fac cură de parizer – absolut corectă observația lui Răzvan Exarhu – pot pricepe cu greu cum poate da cineva 650 lei pe un kilogram de cafea Mountain Blue Jamaica adusă pentru prima oară de cafegiul Gh. Florescu. Ne-a mai atras atenția președintele să nu ne mai agităm atât pentru salariile mici ale celor tineri aflați la început carieră. E normal să avem răbdare și viața e o luptă, să luptăm pentru a trăi mai bine. Cu răbdare și tutun pentru al fericirii gând cel bun, cum ar veni. Și ce dacă pleacă medicii și IT-iștii din țară, e liberă circulație! Și cu cât vom fi mai puțini, am putea s-o ducem mai bine, ar conduce logica imediat. Oare de prea mult bine au plecat milioane de irlandezi, germani, evrei și italieni la începutul secolului al XX-lea în țara lui Jeffrey Franks? Că veni vorba, ce treabă avea FMI-ul să stea de vorbă cu partidele de opoziție, cu sindicatele, cu patronatul când singurul partener de dialog oficial este Guvernul României? Avem mari rezerve în capacitatea tehnico-științifică e șefului delegației FMI de a pricepe ceva și dincolo de cifre și procente. Mai ales dacă îl comparăm cu alde Daniel Dăianu, Mihai Tănăsescu, Vosganian sau Mugur Isărescu. Unul dintre aceștia ar trebui să preia frâiele unui guvern de tehnocrați. Care să gestioneze reale măsuri de redresare a economiei și abia apoi tot felul de tertipuri cu taxe și impozite. Ne întrebăm de ce nu a fost atât de patriot, dur și pur liberal Traian Băsescu anul trecut, când deja ni se spunea că criza a trecut și ea în realitate abia își arăta colții cei ascuțiți. Patriotismul livrat cu priviri încrâncenate și fals responsabile este o simplă demagogie găunoasă. Și atât. Vacanță plăcută în continuare, la mare și la munte cu multă veselie și mult soare: „Explore the Carpathian garden”,”Fie pâinea cât de rea tot mai bine-i la Paris!”, cu simpatica cimilitură a scriitorului Gh. Astalosz. Și binecuvântarea plecărilor dată de președintele României.

Plecați, fraților, fără să agitați materialele!