În campania electorală din 2024, nu a putut fi prezentat până la această oră nici un program propriu-zis privind viitorul țării. România a îmbrățișat de ani buni ultimul loc în Europa la indicatori cruciali, dar cei care îi decid soarta sunt în continuare, din nefericire, dintre cei slab pregătiți. Mulți ventilează ceea ce aud prin ședințe, dar proiectarea dezvoltării le este vizibil peste puteri.
Partide consacrate nu și-au primenit rândurile nici măcar pentru 2024, deși crizele în care au dus România sunt grave. Se înțelege încă anevoie ce înseamnă a reprezenta cetățenii unei țări. O mulțime de piloși, impostori și plagiatori sunt etalați drept candidați. Mecanismul votului pe listă de partid permite inducerea în eroare a alegătorilor și, până la urmă, autoînșelarea societății. Pălește astfel orizontul din 1989 al unei democrații meritocratice. În aceste condiții, idealul „democrației curate”, al Proclamației de la Alba Iulia (1918), trece în muzeu.
Înțelegerea democrației este în România actuală eronată tocmai la decidenți. Democrația este redusă la vot – pluralismul și competiția ideilor, dezbaterea publică, egalitatea șanselor fiind sacrificate. Alegerile sunt controlate de procuratură și judecători, care elimină candidați în pofida legii, iar numărarea voturilor o controlează servicii secrete. În locul analizei responsabile, se aplică etichetări. Controlul cetățenesc asupra aleșilor este ignorat, încât aceștia își iau funcția drept proprietate. Alesul devine un fel de vătaf, în loc să fie slujitorul cauzelor publice.
Nu se înțelege că politica țintește la dobândirea puterii, dar scopul democrației este altul, anume, comunicarea neîngrădită a cetățenilor și dezbaterea chestiunilor de interes general. Nu se percepe diferența dintre democrație ca tehnică de alegere periodică a reprezentanților și democrație ca formă de viață.
În mod normal, democrația nu se stabilește prin autoproclamare – ea are a se verifica până în viața celui mai necăjit cetățean. În ultimii ani, în România s-a îmbrățișat, cu forțe propagandistice pe care le vezi încercând să prelucreze mințile, „democrația” ce fixează dușmani și întreține „corectitudine politică”, ce a devenit desfigurarea cea mai sigură a vieții publice în timpul nostru.
La noi, din păcate, nu s-a putut nominaliza vreun candidat la alegerile din 2024 care să prezinte indicii ale capacității profesionale, politice și morale de a scoate România din crize și neajunsuri. Aceasta într-o lume în care politica conduce societatea! Cetățeanul simplu, care suntem fiecare, este chemat, însă, la urne. Neparticiparea nu-i soluție, căci merg la urne destui care, din cârdășie, necunoaștere sau naivitate, susțin favoritismele, fraudele și impostura și poate ieși mai rău. Dar ce este de ales?
Am spus nu demult că, înainte de orice, în România este nevoie de altă înțelegere a politicii. Activistica însoțește partidele de masă aproape oriunde, dar viermuiala de la noi pentru aranjarea în funcții nu este politică. Nu-i politică nici genuflexiunea față de oricine a ajuns șef. Nu-i politică comercializarea bunurilor țării pentru funcții, practicată copios de decidenți. Nu-i politică unde cetățenii nu dezbat, iar cei care își dau seama de neajunsuri tac complice.
Mulți concetățeni întreabă: mai poate ieși România din crizele și dificultățile în care a fost adusă? Nu este niciodată totul pierdut. Este însă esențial ca fiecare cetățean să ia ca punct de plecare situația în care s-a ajuns, să învețe din experiențe, să compare realitatea cu cea din țări respectate și să-și spună părerea. „Asumarea de sine”, ne spun, de pildă, cei mai profunzi gânditori ai zilelor noastre, este cheia – pentru cetățeni și națiuni. Ea devine și mai actuală ca urmare a schimbărilor înregistrate de supraputerile lumii actuale în direcția acestei asumări.
Nu este soluție nici în țara noastră fără a privi altfel politica. Mai cu seamă că România – am spus-o și în demnitățile pe care le-am exercitat – are nevoie de „reconstrucție”. Orice altceva este prea puțin. Bunăoară, legile date în țară au lacune ținând de orientarea spre favorizări și de mulțimea carențelor juridice. Este nevoie stringentă acum de reasumarea întregului realității din țară – practic, de legi în interes public, ale reconstruirii.
Ar fi de început cu „legea bunurilor naționale”, care să pună capăt jafului și să restaureze controlul statului asupra resurselor proprii în condițiile democrației. Acest control nu înseamnă nici etatizare, nici socializare a proprietății, nici izolare de piața internațională, ci soluție pe care o practică democrațiile consolidate de azi. Ar fi de continuat cu „legea interesului public”. Prea multe legi în România actuală favorizează încălecarea interesului public de către interesele unor grupuri ce se dau drept public. Ar fi de mers mai departe cu „legea meritocrației și a concursurilor”, în care să conteze pregătirea și meritul persoanei. Cetățenia democratică, interesul public și meritocrația merg doar mână în mână. Ar fi de înaintat cu „legea protecției bunurilor”. În Romania, în domeniile latifundiar și imobiliar, de exemplu, abuzurile sunt fără precedent, încât au devenit indispensabile reglementări dincolo de interesele unora sau altora. Ar fi de încheiat acest prim pachet cu „legea valorificării, în interesul cetățenilor, a poziției României ca parte a Uniunii Europene și a Alianței Nord-Atlantice”. Această apartenență este o realizare istorică, dar ea se cere valorificată competent. Altfel, datorită nepriceperii decidenților, țara încasează adesea pierderi.
Aceste legi ar fi începutul plecând de la care vor putea fi reactualizate celelalte legi, în cadrul Constituției, și vor putea fi adoptate legi de lărgire a libertăților și drepturilor fiecărui cetățean și de ameliorare a vieții lui. Dezbaterile – ale specialiștilor, cetățenilor, organizațiilor lor – ar fi cazul să devină și în România cadrul modernizării. „Democrația mută” nu are cum să fie democrație.
România a păstrat partide istorice, ceea ce nu reprezintă o tradiție în Europa. Istoria poate flata, dar viața în societățile concurențiale de astăzi cere mult mai mult. De altfel, să privim lucid ce spuneau în rapoartele lor reprezentanții SUA, Angliei, Germaniei și ai altor țări despre România interbelică și ne lămurim cu trecutul.
Din multe rațiuni, am propus în timp aducerea la zi a creștin-democrației care se înfiripase (A. Marga, Ieșirea din trecut, 2006). Nu s-au luat însă în seamă imperativele vieții, iar partidul acesteia a dispărut în afara Parlamentului. Am propus învățarea din cultura politică actuală (A. Marga, Liberalismul astăzi, 2005), căci un liberalism primitiv, fie el și asezonat cu neoliberalismul zilei, nu numai că nu rezolvă nimic în România, cum se și vede. El distruge și ce a mai rămas.
Așadar, cu cine să votăm în 2024?
Este iresponsabil să li se prezinte cetățenilor vorbe goale și să fie duși din nou în ispită cu rezolvări retorice. Sunt de acord cu vocile care acuză degradarea conducerilor. Sunt de acord cu cei care își dau seama că acestea adună azi inși mediocri, fie ei și nimeriți în funcții. Nu ai cum să contrazici intuiția, răspândită acum în populație, potrivit căreia, așa cum stau lucrurile, nu va ieși nimic cu asemenea garnituri.
Se cuvine, însă, votat. Din libertatea votului nu rezultă nicidecum că el este exercitat cu răspundere, cum se crede. Să sperăm însă că cetățenii au învățat din eșecurile ultimelor decenii și că, de acum, vor folosi șansele de a-i trage la răspundere pe demagogi.
Dar dacă garniturile nu s-au dovedit demne de încredere, ce să votăm? Sunt de părere că mai rămân în discuție „valorile” – cu siguranță, valorile reconstrucției. Și, apoi, desigur, rămân la îndemână mecanismele democratice de control cetățenesc asupra aleșilor, care au fost neglijate în România ultimelor decenii.
Trăim într-o societate modernă, în care valoarea primă este libertatea persoanei. Nimic nu o poate înlocui. Înlocuirea ce se încearcă mai nou a acestei valori cu autoflatări și cu ura și mobilizarea prostească față de alți oameni nu poate fi justificată. Nu se poate justifica perpetuarea nimănui în funcții fără alegeri libere și corecte. Cine respectă constituția țării sale nu este „extremist”, „naționalist” sau altceva, ci poate fi om cu o altă opțiune politică într-un spectru firesc. Cine nu fraudează, ci își servește comunitatea este patriot, iar patriotismul nu a devenit anacronic. Oponentul se combate cu argumente, nu cu defăimări sau, mai nou, cu procuratura și poliția.
Între timp, s-a învățat din istorie că nu se rezolvă problemele vieții acolo unde libertatea persoanei este strivită. Nu mai există un monopol al vreunui curent asupra acestei valori. După tragediile care au avut loc în secolul al XX-lea, libertatea persoanei, prevăzută în doctrina libertăților și drepturilor fundamentale ale omului, este acum împărtășită mai larg decât oricând. Ea este împărtășită nu doar de liberali, ci și de creștin-democrați, social-democrați, de stânga și de dreapta politică. Niciun curent politic realist nu construiește astăzi în afara libertății persoanei ca punct de plecare al arhitecturii statului.
Între timp, statele însele s-au schimbat. La noi, chiar președintele care a dus departe desfigurarea statului democratic pentru a-l numi apoi „stat eșuat”, a comis abuzuri, susținătorii săi s-au complăcut în ele, unii cetățeni au tolerat abuzuri care în nicio altă țară nu s-ar fi tolerat. Statul a devenit distopic, slăbind până și pluralismul cu greu agonisit în 1989.
Dar asta nu explică totul. Faptul cu mai multă greutate este acela că azi viața persoanei depinde de stat. Și în cele mai democratice state din zilele noastre, statul intervine – în economie și în restul vieții sociale. Mai mult ca oricând în epoca modernă, persoana depinde de condiții economice, instituționale, culturale (detaliat în A. Marga, Statul actual, 2021) controlate de stat. De aceea, liberalismul începuturilor („laissez faire”), pe care unii îl vor restaurat, nu mai dă rezultate. Ca fapt, și la noi, liberalii susțin și în campanie electorală măsuri socializante. Ei s-au și salvat, de pildă, la recentele alegeri europene, cu cârja social-democraților, sub ideea antidemocratică a „stabilității” la guvernare. Șefii lor vorbeau emfatic până deunăzi de „zece ani de stabilitate”! Pesemne că nu conștientizau că era vorba de stabilitate în debusolare și rămânere în urmă!
Cetățenii sunt mai informați astăzi, spiritul critic a evoluat, la rândul său, abuzurile sunt, cum se observă ușor, contraproductive pentru o societate. Așa stând lucrurile, „libertatea persoanei” trebuie cuplată cu valoarea „dreptate și echitate”.
Cei mai mari politologi de azi observă, de asemenea, un adevăr ce era subînțeles altădată, iar apoi a fost trădat de liber-schimbiștii erei globalizării: „nu este posibilă democrația acolo unde nu-i suveranitate națională”. Fără aceasta din urmă, nu-i nici dezvoltare, cum vedem, de asemenea. După comercializarea valorilor civice, la care asistăm, este de spus răspicat că fără reafirmarea suveranității naționale de către forțe proaspete, competente și organizate nu va fi dezvoltare în România zilelor ce vin. Nu este soluție nici în fața îndatorării fără precedent a țării pentru funcționare curentă, precum asigurarea de salarii și pensii și sistarea emigrării.
Diaspora este primită azi cu flori pentru contribuțiile ei la viața țării – începând cu contribuția electorală și încheind cu cea financiară. Numai că, așa cum au arătat deja cei mai buni economiști ai lumii, emigrarea șubrezește suportul uman și economic al unui stat și-l face vulnerabil. Poverile cresc pentru cei care rămân, care sunt, treptat, împinși, de asemenea, la emigrare.
Dincolo de războaiele de azi, vine o lume în care se va coopera din nou – cooperarea fiind singura care asigură viitor țărilor și lumii. Aceasta cu atât mai mult în condițiile în care, așa cum se observă, majoritățile cu care se câștigă alegeri sunt subțiri în zilele noastre, încât recursul la coaliție a devenit regulă. Nimeni, nici un partid, nu-și poate impune solitar vederile – iar dacă le impune, ies societăți sfârtecate. Arta politicii este tot mai clar aceea de a integra oameni cu interese și vederi diferite, nu de a-i eticheta și de a-i nedreptăți.
Să mai observăm că dreptul internațional este înainte de toate dreptul tratatelor – iar dacă se vrea pace durabilă, acestea se cer aduse la zi în consecința celui de Al Doilea Război Mondial, a „războiului rece” și a recursului din ultimii ani la război. Pe de altă parte, actorii politici se schimbă, dar geografia în care exiști rămâne.
Vine o lume în care va conta nu ceea ce a fost într-o țară, nu trecutul ei – vor conta, ba vor fi chiar decisive înnoirea proprie și inovația. Deja sunt în lume societăți care nu seamănă cu ceea ce au fost în istoria lor recentă. Lumea s-a schimbat, iar primenirea și inovația sunt azi de preferat stagnării în „stabilități” anacronice și clișee mentale. Pentru cine nu schimbă situația sa de azi și nu inovează, nu urmează decât înapoierea.
În viața societăților actuale, cu vaste aparate de propagandă, contează nu doar valorile, ci și capacitatea de a le converti în forme de viață. Prin forța lucrurilor, această capacitate nu-i de la sine înțeleasă. Pe de altă parte, prostia nu este împărțită pe lume după criterii politice, încât idei viabile ajung adesea pe mâini nepotrivite. De aceea a devenit valoare însăși „capacitatea de a trece dincolo de ideologii și propagande” și de a presta în interes public. Această capacitate o asigură, în mod normal, civismul, cultura, buna credință a celor devotați comunității.
Prin rezultatul lor, alegerile din 5 noiembrie 2024 din Statele Unite ale Americii readuc în față speranța în democrația ca formă de viață a tradiției americane și opresc aventura bidenist-popperismului. Ele restabilesc dezbaterea asupra economiei, stărilor de fapt și siguranței vieții. Ele pun capăt unui „progresism” ce adoptase, cum s-a observat în „discursul privind starea Uniunii 2024”, ca obiectiv, sprijinirea schimbării sexului. Ele prefigurează sfârșitul epocii de „încercuire (containement)” și de „sancțiuni economice”, care au subminat democratizarea, dezvoltarea și pacea în lume. Ele pot opri războaiele de azi, încât și Europa să se elibereze de ținte false și să se prevină alunecarea în al treilea război mondial.
Ceea ce ne rămâne de făcut în România în situația de azi, cu partide ce nu pot articula perspective și cu exponenți mediocri, este, în opinia mea, să apărăm proiectul reconstrucției. Cinci valori sunt de votat: libertatea persoanei; dreptatea și echitatea în societate; suveranitatea națională; schimbarea a ceea ce este și inovația; și capacitatea de a converti aceste valori în forme de viață ale oamenilor. Nu este deloc ușor ca, în fața urnei de vot, să le asumi pe fiecare și împreună pe toate, dar numai îmbrățișându-le tenace se poate ieși azi la liman.
Democrația este soluția evidentă în societățile de azi. O duc mai bine țările care fructifică voința națiunilor în condițiile democrației. Dar nici democrația nu mai este localizată istoric sau geografic – de fiecare dată, ea este în funcție de ceea ce fac oamenii din viața lor. Și democrația are nevoie de conștiință critică. Împărțirea apriori a societăților în „democrații” și „autoritarisme” este eronată din capul locului, căci nici democrația nu este ferită de pericolul autoritarismului. Lecția declinului democrațiilor în anii douăzeci-treizeci în autoritarisme mai dure decât autoritarisme declarate nu ar trebui uitată.
Nu numai controlul parlamentului asupra serviciilor secrete este slab în România de azi. Foarte slab este și controlul cetățenilor asupra aleșilor după alegere. De pildă, majoritatea vocilor spun azi că președintele i-a înșelat prin zero realizări în mandate și prin nepricepere și abuzuri. Dar de ce nu s-a oprit la timp o președinție dăunătoare? Ocolirea continuă a adevărului în viața publică antrenează costuri greu suportabile și, înainte de toate, regrete tardive.
Suntem în „democratură”, s-a spus în anii nouăzeci, când democrația a fost pe o parte a ei vânzoleală în spatele căreia s-au demolat întreprinderi și instituții. Mai nou, unii vorbesc de „democrativă”, având în vedere înlocuirea competiției libere a ideilor cu convenții de „stabilitate” ale câtorva nimeriți la decizii.
Trăim însă tot mai direct schimbarea lumii, care pretinde noi conștientizări. Și în care două învățături ale istoriei recente se impun din capul locului: câștigă cei care inovează în materie de democratizare; iar „democrația” care falsifică alegeri, confundă criterii și apelează la judecători și procurori pentru a tria candidați nu este acceptată la nesfârșit de oameni care se respectă.
Cum se poate ajunge la democratizare, apoi la „democrația curată” pusă la temelia statului român? Se ajunge numai dacă cetățenii își spun răspicat părerea la alegeri, în competiția valorilor amintite – o spun de fapt înainte, în timpul și după alegeri. Numai dacă destui cetățeni își dau seama de acest imperativ se va putea reuși. ( Andrei Marga, Cuvânt la o reuniune cetățenească, noiembrie 2024)
Democratie este cand puterii ii este frica de cetateni. Legea vine de la cetateni catre „putere”. Puterea este data de popor. Cand oamenii traiesc in frica, cand legile vin de la cei nealesi de noi, iar media corupta incearca sa ne alinieze mintile, propagand ca trebuie sa ne „adaptam”, „sa suportam”, pentru ca „nu avem ce face” si cat de mici suntem noi, aceea este dictatura. Experimentul Pitesti in varianta soft. Cat despre vot, acesta nu exista. Se foloseste o tehnologie prin care „iese cine (le) trebuie” – sa indeplineasca planul distrugerii Romaniei si a noastra ca Natie. Nu exista o singura persoana din lista prezidentiabililor care sa ne reprezinte pe noi. Daca ii iei la puricat vezi ca toti au schelete in dulapurile bine ascunse. Nu ai pe cine vota, nici daca ai dori. Toti sunt papusile unor servicii care au agenda proprie.
Deci marga recunoaste ca politrucii sint derbedei , hoti , incompetenti , plagiatori si mai stiu eu cum , daaar indeamna lumea sa mearga la vot .???????????????????????????
Frumos discurs. Convingător, înflăcărat, mobilizator, nepotrivit moment. Ce să înțeleg eu de aici, că neavând cu cine vota, soluția ar fi să aleg răul cel mai mic. Adică, Simion? Niciodată! Ați dezamăgit cel puțin la fel de mult ca și cei pe care îi criticați pe bună dreptate: Liber, democratic, meritocratic, elitist, academic, eficient și multischimbist.
Ia un meditator, precum face ciolacu, mă Gmbplay. Se vede iarăși bine că nu știi nici măcar să citești. Trăiești din falsurile-ți de fiece clipă. Una scrie textul, alta spui tu. Păi piloșii, impostorii, plagiatorii, de care scrie articolul, sunt cunoscuți.Te deranjează plagiatul la Ciucă, nene, și arunci prafuri. Restul e contribuția ta ca unul care atâta minte are.
Dacă iar ajungem la Liber-schimbism ne-am ars și ne merităm soarta. Domnul Marga spune foarte bine că e o lume nouă, care cere noi concepții și concepte. Bașca că liberalii la noi sunt Buda, Pavel Popescu, Rareș Bogdan și alte erori. Caragiale redivivus.
Biet șoricel, Gmbplay, învață să citești înainte de a avea idei rătăcite. În loc de citit exact, iei mereu ce trece prin mintea ta săracă. Te înșeli, doar, căci se vede bine josnicia.
Păi da,.Nu prea ai vizionari.. Nu ai din cei care văd orizontul și pot estima evenimentele,. Ori ai unul sau doi din cei care poate le văd, știu calea, dar nu indrăznesc șă ți-o spună că te sinucizi automat.. Deci azi clar ești in picaj, ești in prag de o inflație istorică, de un regres, dar nu ești intersat decît de pensiile generalilor,. sau ce arme să mai cumperi. Ceea ce clar e negru, o traduci in alb sau uneori in gri deschis,. din motive de lichelism spre un licurici care evident te mulge și te va mulge. Să ții turma incultă doar pentru a nu se vedea minciunile și jaful unora foarte partioți cu gura ruptă pe sticlă, formatori de opinie, e una din metodele celora care nu văd orizontul…
Pila, impostura, plagiatul,astea toate SUNT valori ale zonei de origine ale acestor ipochimeni și, prin extensie, ale etosului indus de fanarioți celor ce-au trăit secole cu căciula-n stânga și cu sacoșă sau plicul în dreapta. Unde întorci capul, peste tot e la mare preț”jmecheria”.
Nu ajungem, suntem de vreo treizeci și ceva de ani dar nu ne-am dat seama. Un domn cu un dezvoltat simț al umorului, a încercat cândva să ne dea ceva de înțeles sau măcar de gândit dar când nici la poante nu ne pricepem, la lucrurile
complexe și serioase nici nu se mai pune problema.
Cînd ceva lipsește dintr-un circ electroal este că se feresc toți ca de tămâie. Lipsesc:
Vinonații și adevărul din plandemie.
Unde-s zeceile, sutele?, de miliarde zis împrumutate?
Cum aducem românii acasă.
Opritul Planului Kalergi (muncitori, imigranți de alte rase) și pedepsirea celor ce-au gîndit și executat planul în România.
Pedepsirea băieților deștepți din orice formă de energie. Energia, orice formă, mai ales la noi în țară, ar trebui să coste mai nimic.
Toți funcționarii de stat să-și arate arborele genealogic pînă la străbunici sau mai mult (sînt arhive). Lucru mai cu însemnătate decît declarația de avere.
Profesorul Marga are dreptate, „dar cu cine , bre, cu cine, n-ai cu cine”, vorba lui Tanase..
In sfarsit se lamuresc lucrurile, lovitura de stat sovietica a fost una „meritocratica” prin care s-a reusit inlocuirea unui cizmar si a unei prost situate cu universitari…
ba da:
-inca e in curs planul bolshevic!
Doua tari necesita reconstructia din temelii dupa razboaiele pustiitoare ale urss, STATELE SUVERANE ROMANIA GENERICA si Ucraina!!!
Zero suveranitate economica! Bateți campii cu gratie de la catedra…teorie si atat zero aplicabilitate cand ai zero resurse..ce reconstrucție cand bate foamea la usa si in casa e frig si întuneric…cu ce si cu vine si ce e aia recontructie..intai definiti reconstructia in conditiile nato de azi.. intai platiti datoria apoi vorbe frumoase care nu satură pe nimeni
Nu se poate face RECONSTRUCTIE fara RECONSTRUCTIA Constitutiei care a prevazut mecanismele DISTRUGERII/TRANSFORMARII IN RUINE, restul e gar gara!!! Nu cu paliative se reconstruieste o TZARA, doar prin EXTIRPAREA RAULUI!!!
Vast program, asa cum ziceam acum multe decenii.
Vor trebui luati românii, unul câte unul, si schimbati din temelii. Eduacati sau reeducati.
S-a mai încercat si vedem rezultatele astazi!
„Lasciate ogni speranza, voi ch’entrate!”
Romanii au intrat de prea multa vreme si sunt pâna peste cap în cazanul colcaitoral magmei nulitatii.
Nicio alta sociatate, care se afirma a fi democratica, nu este într-o asemenea masura debusolata precum este cea romaneasca.
Vocile înteleptilor, precum cea a prezentului articol, propovaduiesc adevarul în vid si în desert.
Este foarte greu sa pui la capatâiul fiecarui român câte un „desteptator” care sa fie macar auzit!
Numai în bazme te dai de trei ori peste cap si te transformi în Fat Frumos!
Aici, te dai peste cap, presupunând ca ai unul, si te transformi fie în Ciolacu, fie în Ciuca , fie în Iohannis,fie….
eu va propun sa dati o tura prin orice oras al romanicai si sa va uitati la chipul oamenilor…intrati in restaurante, magazine, mergeti pe jos…
fetele s-au schimbat…chipuri necizelate, neingrijitzi…badaranosi
ascultati cum vorbesc, tonul rastit, pus pe scandal…vesnic sa se justifice …
in restaurante, botox si curvet…proxenetzi pe fata cu mutra de cai..tozi vorbesc numai de ce calatorii prin locuri exotice au facut ei prin strainante si ce joburi le sunt oferite aiurea prin lume…
treziti-va…ca de nu va treziti…va treziti mortzi
In 1918 s-a RECONSTRUIT ROMANIA MARE/GENERICA, chiar daca fara unele TERITORIILE ISTORICE raptuite de Rusia Sovietica, dar JALOANELE si mai ales DIRECTIILE au fost CONSFINTITE in CONSTITUTIA din 1923 pe care oamenii noi, de ieri si de azi, o trec sub tacere in mod in famant…
De multe ori aud oficiali sau ne-oficiali spunand ba ca bilantul financiar cu UE e pozitiv (am primit mai multi bani decat am platit) sau ca economia romaneasca e ajutata de banii trimisi acasa de cei plecati, asa-zisa diapora.
Aceste afirmatii sunt false, pentru ca nu se iau in considerare toate efectele.
De exemplu, cresterea si educarea timp de 20 de ani a unui om care e bun de munca are un cost economic mediu in jur de 100 de mii de euro.
Asa ca pierderea (in principal) catre UE a 5 milioane de romani tineri buni de munca a costat economia Romaniei 500 de miliarde de euro.
Daca luam si asta in considerare, mai e bilantul cu UE pozitiv?
Hei, economistii, ziaristii finantisti?
Acela care va. depolitiza instituţiile statului,va face parlamentul de 300 de aleşi,va introduce accesul în justiţie pe bază de examen şi nu pe bază de numiri,va face să fie excluse pensiile speciale şi va face să triumfe principiul competenţei,acela va merita să ne fie preşedinte.În plan extern să reprezinte ţara cu demnitate şi să nu se închine în faţa altora.
CAPITALISM FARA BURSA DE VALORI si fara Intreprinderi romanesti cotate pe BURSA NU SE EXISTA….
SECURISTII de IERI si DE AZI, care gestioneaza INFLUXUL de CAPITAL (INVESTITII STRAINE) si AFLUXUL PROFITULUI SINT asa ZISUL ‘CAPITALISM’
BANI FAC DOAR CEI AFLATI IN CARTI…RESTUL SLUGI PE BANI PUTZINI
ASTIA AU GONIT DIN ROMANIA 6 Milioane de ROMANI si au stricat structura genetica a neamului….
treziti-va prostanilor
Noroc cu doi umoriști involuntari, dar incorigibili, Charlie și Gmbplay. La orice subiect grăiesc din minte micuță, încît rîd și copii. Dați înainte, bădișorilor, prostia nu doare.
Politicienii nostri care acced la fotoliul de presedinte au impresia ca sunt cineva. In vest au loc mutari interesante.i nosri o lalaie cu pomeni electorale,dar au grija sa nu-si piarda pensiile speciale.Pe scurt se ocupa doar de magarii.Nimic proiect de tara,nimic. Suntem priviti cu scarba de occidental.
Pierderea suveranitatii politice a datorita dependentei de deciziile luate la Washington si Bruxelles.Romaniei in dec 1989 a avut efecte puternice asupra suveranitatii economice cu consecinte evidente,vezi prostitutia clasei politice romane in fata Austriei in cazul Schengen sau torpilarea acordurile Romaniei cu China in cadrul proiectului “centrala Cernavoda”de catre servicii, deoarece deranjeaza guvernul de la Washington.
Lipsa suveranitatii politice reale impiedica guvernul in a lua decizii importante si benefice pentru bunul mers al economiei, dar si alte decizii vitale pentru iesirea din criza actuala. Desi mass-media indigena este foarte vulcanica pe diverse tematici de interes local sau national, despre faptul ca deciziile strategice militare si economice mahjore sunt luate de catre cancelariile straine, jurnalistii romani, surprinzator, nu mentioneaza absolut nimic in cadrul emisiunilor politice, ce se desfasoara intr-un ritm ametitor in media
Concluzia, o tara nu are suveranitate economica, daca nu detine suveranitate politica si vice-versa
‘Din aceasta dilema nu puteti iesi’ (O scrisoare pierduta – Actul III – Ion Luca Caragiale)
Pierderea suveranitatii politice datorita dependentei de deciziile luate la Washington si Bruxelles a avut loc in Romaniei in dec 1989 cand ‘marea rasturnare’a avut efecte puternice asupra suveranitatii economice cu consecinte evidente,vezi prostitutia clasei politice romane in fata Austriei in cazul Schengen sau torpilarea acordurile Romaniei cu China in cadrul proiectului “centrala Cernavoda”de catre servicii, deoarece deranjeaza guvernul de la Washington.
Lipsa suveranitatii politice reale impiedica guvernul in a lua decizii importante si benefice pentru bunul mers al economiei, dar si alte decizii vitale pentru iesirea din criza actuala. Desi mass-media indigena este foarte vulcanica pe diverse tematici de interes local sau national, despre faptul ca deciziile strategice militare si economice mahjore sunt luate de catre cancelariile straine, jurnalistii romani, surprinzator, nu mentioneaza absolut nimic in cadrul emisiunilor politice, ce se desfasoara intr-un ritm ametitor in media
Concluzia, o tara nu are suveranitate economica, daca nu detine suveranitate politica si vice-versa
‘Din aceasta dilema nu puteti iesi’ (O scrisoare pierduta – Actul III – Ion Luca Caragiale)
Pierderea suveranitatii politice datorita dependentei de deciziile luate la Washington si Bruxelles a avut loc in Romaniei in dec 1989 cand ‘marea rasturnare’a avut efecte puternice asupra suveranitatii economice cu consecinte evidente,vezi prostitutia clasei politice romane in fata Austriei in cazul Schengen sau torpilarea acordurile Romaniei cu China in cadrul proiectului “centrala Cernavoda”de catre servicii, deoarece deranjeaza guvernul de la Washington.
Lipsa suveranitatii politice reale impiedica guvernul in a lua decizii importante si benefice pentru bunul mers al economiei, dar si alte decizii vitale pentru iesirea din criza actuala. Desi mass-media indigena este foarte vulcanica pe diverse tematici de interes local sau national, despre faptul ca deciziile strategice militare si economice majore sunt luate de catre cancelariile straine, jurnalistii romani, surprinzator,nu mentioneaza absolut nimic in cadrul emisiunilor politice din media
Concluzia, o tara nu are suveranitate economica, daca nu detine suveranitate politica si vice-versa
‘Din aceasta dilema nu puteti iesi’ (O scrisoare pierduta – Actul III – Ion Luca Caragiale)
Spuneam la 16:43 – A devenit o moda acuzarea POPORULUI ROMAN pentru dezastrul din ultimii 35 de ani de catre polit truci, mai nou ce-l ce-si zice Charles D(at de) G(ol), nimeni altul decat celebrul sef al Garzii pretoriene of Faget…Cine i-a furat „busola” POPPORULUI ROMAN, seseseku in fam?
@gmbplay
100% de acord.
O tâmpenie toată tărășenia asta.
ROMÂNIA (incepand de la anul 1859 si prin Constitutia din 1866) este un STAT de tip NATIONAL si INDIVIZIBIL dpv.ISTORIC ! Si nu unul de tip „generic” (cosmopolit sau „federalizat”). Iar dupa anul 1918, prin Constitutia din 1923, ROMÂNIA MARE a ramas un STAT de tip NATIONAL, UNITAR si INDIVIZIBIL dpv.ISTORIC ! Incorporand Basarabia (prin aderare) de la Imperiul Rus tarist, Bucovina (prin aderare) si Transilvania (prin eliberare) de la Austro-Ungaria). Iar prin Constitutiile post 1948 si post 1991, ROMÂNIA a ramas CONSFIINTIT ca un STAT de tip NATIONAL, UNITAR si INDIVIZIBIL dpv.ISTORIC !
Ucraina este un stat de de tip „generic” („federalizat” de tip cosmopolit, ingloband teritorii ale altor state pe care continua sa le ocupa ilegal, post dezmembrarea statului URSS si infiintarea sa ca stat din 1991).
DEH … ISTORIA BAT’O VINA !
Constitutiile dintre 1866 si 1991 au rama in esenta aceleasi privind STATUL de tip NATIONAL, UNITAR si INDIVIZIBIL !
Doar in Constitutia din 2003, articolele 135. 2, 137. 2, 148 sunt adaugate, prevazand si alte mecanisme si parghii economice supra statale.
Articole nou introduse in Constitutia ROMÂNIEI din 2023, care ar putea conduce (EVENTUAL) la „legea valorificării, în interesul cetățenilor, a poziției României ca parte a Uniunii Europene și a Alianței Nord-Atlantice”.
ROMÂNIA (incepand de la anul 1859 si prin Constitutia din 1866) este un STAT de tip NATIONAL si INDIVIZIBIL dpv.ISTORIC ! Si nu unul de tip „generic” (cosmopolit sau „federalizat”). Iar dupa anul 1918, prin Constitutia din 1923, ROMÂNIA MARE a ramas un STAT de tip NATIONAL, UNITAR si INDIVIZIBIL dpv.ISTORIC ! Incorporand Basarabia (prin aderare) de la Imperiul Rus tarist, Bucovina (prin aderare) si Transilvania (prin eliberare) de la Austro-Ungaria). Iar prin Constitutiile post 1948 si post 1991, ROMÂNIA a ramas CONSFIINTIT ca un STAT de tip NATIONAL, UNITAR si INDIVIZIBIL dpv.ISTORIC !
Doar in Constitutia din 2003, articolele 135. 2, 137. 2, 148 sunt adaugate, prevazand si alte mecanisme si parghii economice supra statale.
Articole nou introduse in Constitutia ROMÂNIEI din 2023, care ar putea conduce (EVENTUAL) la „legea valorificării, în interesul cetățenilor, a poziției României ca parte a Uniunii Europene și a Alianței Nord-Atlantice”.
Păi dacă inși fără cunoștințe și elementari ca Gmbplay, Charlie și substitutele lor își dau cu părerile lor în afara subiectului, nu-i de mirare cum o ducem. Inșii fără cunoștințe se legaă de obivcei de persoane. Nu sunt în stare de o opinie la subiect, dar dau cu bîrfe și ceea ce poate mintea lor mică. Vai de țara cu așa inși.
velicu ,janos ,daniel ( buda sau david ) ,inteligent &co. numiti voi un politruc corect , cinstit , patriot , dintre cei scosi acum la vedere pentru care sa vin la circul electoral .Cunoasteti asa ceva ?
Niciunul din comentariile mele nu vizeaza persoanele, ci ideile lor dictate de ascunderea ADEVARULUI crimelor contra umanitatii comise
in numele ideologiei marxist-leninist-staliniste a geno Cid-ului…Culmea monstruozitatii, aceste crime fiind comise in numele „binelui”
Omenirii…Cand sunt atacat de pigmei sunt nevoit sa raspund dandu-le jos idolii complici de pe socluri…
Ceaushul SOV ietic dor ruletz, ras sistul arheologic, nu-si ascunde anti semi mit tismul…Mac cina nat de fan natism nu realizeaza ce contradictie abrupta exista intre acest simtamant si realitatea ca acestia au comun nizat juma din glob…
Mă Gmbplay, te ia de mână cu alt șoricel care vrea să-și dea importanță, Charlie, legându-se de șireturile de la papuci ale unor personalități. Ignoranța e sursă de curaj, dar mai înainte de prostie, biete rătăciri pe la comentarii de texte ce vă rămân enigme! ca oricărui neștiutor.Luați-vă de mână și mai bune ați lucra ceva în interesul comunei voastre. E loc onorabil la amenajări de locuri simple și curate. Că la oraș se vede că n-ați ajuns.
Doar 10% din glob este capitalizat prin parvenitism de tip desertic si desartic. Restul … sunt state normale.
Mitul este o povestire fabuloasă cu caracter sacru care cuprinde credințele unui popor despre originea Universului și a fenomenelor naturii, despre zei și eroi legendari. Este o născocire, o legendă, un basm frumos dar nestiintific. Si neamul NOSTRU are miturile sale stravechi din Neolitic/6000 BC (MAMA Natura/Hestia) si din Epoca PIE/3000 BC (TATAL Ceresc/DZEU/DumneZEU) .
Arheologia cat si paleogenetica sunt stiinte care studiaza istoria neamurilor.
DA, sunt un fan al istoriei neamului NOSTRU/cel DACO-ROMANIC (dpv. stiintific/bazat pe date concrete si realiste).
PS. Cidul este un erou medieval al Spaniei din epoca luptelor spaniolilor cu maurii.
Multe texte sunt fundamentale în Cotidianul pentru viața românilor. Știreanu, Severin, Marga, Arbore, Rogojan etc. spun faptelor pe nume, cu răspundere. Evident, cu schimbarea de la Casa Albă și cu ceea ce se publică în fine din discursurile noului președinte, ar fi timpul unei discuții serioase privind starea țării și ce-i de făcut. Articolul Votul pentru reconstrucție are dreptate. Numai că nimeni în drum ca acești Clarlie, Gmbplay și sosiile, care vînează oameni, exact ca cele mai rău famate servicii, nu au, într-adevăr, ce căuta. Inși ca aceștia nu sunt în stare de discuție informată. Ei își deșartă nevolnicia. Neoprostia este tot prostie.Cîtă vreme se mai pierde timpul cu așa ceva?