Relaţia societăţii româneşti cu trecutul dictatorial-comunist a fost încheiată doar pe hârtie, prin legile polisemantice ale corupţiei şi abandonul oricărei rezistenţe. Din orice perspectivă, nefuncţionalitatea şi perturbarea absolută a statului democratic se resimt ameninţătoare producând un veritabil cataclism instituţional. Amatorii de profit de pe urma acestei combustii dramatice sunt în fiecare punct unde au loc aplicările procedurilor publice. Această realitate a generat fondul şi pseudo-problematica tuturor campaniilor electorale, adevărate induceri în eroare asupra mecanismului politic. Ignorarea societăţii şi captivitatea creată au reuşit să elimine toate grilele legitimităţii. A câştigat continuu demagogia pentru că ea s-a activat peste tot, din neputinţă ideologică sau lipsa mijloacelor de comunicare cu electoratul. Alegeri mimate cu rezultate pe măsură. Actul de justiţie instaurat în România, privind corupţia la nivel înalt, practic nu există decât ca manifestare a conflictului de interese ale grupurilor aflate la putere, însăşi esenţa dobândirii acesteia. Se poate spune riguros că românii au votat inutil, formal, aşa cum s-a întâmplat şi în perioada comunistă. Nu întâmplător, lipsa de legitimitate morală a clasei politice total nereformată vrea votul obligatoriu spre a se apropia de o linie a dictaturii la care aspiră, invocând situaţia din unele ţări democratice. Până acum aceste posibile alinieri nu au fost invocate în alte zeci de obligaţii absente care menţin în prăbuşire România.
Consolidarea serviciilor secrete s-a făcut tot timpul cu mult tam-tam, inutil şi deazastruos pentru mentalitatea publică. Accentul agresiv pus pe servicii este unul inacceptabil într-o democraţie, iar lipsa de transparenţă a acestora dând iluzia unor rezultate excepţionale. Serviciile secrete nu pot funcţiona împotriva democraţiei, a cetăţenilor şi a statului de drept şi nu pot fi factor politic decizional, aşa cum se întâmplă acum. Corupţia post-comunistă la nivel înalt şi chiar la bază este amprentată de servicii, într-o cârdăşie mai ceva decât în comunism. Importanţa siguranţei naţionale nu poate fi subsidiară stării democratice de fapt sub nicio formă. Toate instituţiile României au ajuns veritabile tarabe unde se tranzacţionează la vedere, dovadă limpede că mecanismele de reglare a eticii publice sunt ele însele coordonatorii acestui arbitrariu. Medierea, la orice nivel, se petrece sub o autoritate vulnerabilă prin natura morală a decidenţilor. Toţi provin din mediul politic profund corupt sau îl reprezintă făţiş. Disperarea de a constata că avem un stat corupt nu poate fi îndepărtată decât prin activarea principiilor legalităţii şi responsabilităţii la orice nivel. Aparent complicat în condiţiile actuale. Un preşedinte onest şi dedicat fişei postului şi nu decorului, un prim-ministru cu identitate anticorupţie şi un partid devotat democraţiei pot aduce schimbarea. Aceştia nu există deocamdată din motive care vor trebui clarificate. Tot sistemul trage de timp orientându-se într-o direcţie tot mai greşită, văzută în continuare drept salvatoare.
Votul românilor din ultimii 27 de ani poartă girul ideologiei totalitare, cu toate caracteristicile acesteia. Întreg aparatul de propagandă roşie, imens şi reactivat sub toate formulele posibile, pluralist, lucrează astăzi pentru o cauză care nu poate fi alta decât corupţia endemică. Interesele uriaşe, cele care au făcut economia liberă şi iniţiativa românilor praf şi pulbere, stau drept principii coordonatoare. Situaţia generală este atât de gravă încât chiar declararea statului mafiot pare a fi o formulă depăşită, inexactă. Identificarea punctuală a răului a ajuns imposibilă şi prin degradarea căreia trebuie să-i facă faţă tot mai greu societatea. Descentralizarea, pe fondul actualei corupţii politice şi al degradării aparatului de justiţie, din posibil antidot poate deveni o cale şi mai puternică a dezastrului. Ridicarea MCV-ului cerută atât de insistent transformă România din colonie într-o enclavă sub presiunea blocurilor de influenţă zonală care se pregătesc de un conflict de uzură în exersarea unor interese bine cunoscute pe care criza le scoate la suprafaţă.
Clasa politică nu dă semne de responsabilizare şi fixare a unor criterii de interes general, dimpotrivă se pregăteşte de o compromitere şi mai mare. Această situaţie este posibilă prin forţarea la delegarea în numele celorlalţi a drepturilor şi libertăţilor, transformând cetăţenii în veritabili captivi.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.