Waddesdon Manor, mărturia spiritului Rothschild

La o oră de Londra, Waddesdon Manor este astăzi singura mărturie rămasă intactă, cu colecţiile sale, a furiei de a construi a familiei Rothschild în secolul al XIX-lea. Lordul Jacob Rothschild, al patrulea baron cu acest titlu, a continuat interesul celebrei familii de bancheri pentru patrimoniu. Lui i se datorează achiziţionarea „Castelului din cărţi de joc” al lui Chardin, prezentat la o expoziţie de la Waddesdon Manor alături de alte trei versiuni ale artistului pe această temă. Şi tot sub influenţa lui, Waddesdon s-a deschis mediului înconjurător şi artei prin construirea edificiului ultra contemporan Windmill Hill.

Cele patru versiuni ale „Castelului din cărţi de joc” de Chardin

Castelul din cărţi de joc de Chardin din colecţia Waddesdon Manor

Despre achiziţionarea recentă a lucrării lui Chardin de către Fundaţia Rothschild, care a oferit prilejul unei interesante confruntări cu celelalte versiuni pictate de artist, etalate pe un perete în faţa altor lucrări ale pictorului, vorbeşte Juliette Hibou în „Le Chateau de cartes de Chardin et autres peintures”.

Chardin ocupă de multă vreme un loc predilect în colecţia Rothschild din Anglia. Charlotte de Rothschild (1825-1899) a început, prin anii 1870, să-i colecţioneze operele, atât naturi statice, cât şi scene de gen.

Nepotul şi moştenitorul ei, Henri, a îmbogăţit colecţia. În 1931, acesta a cumpărat peste 30 de opere, iar numărul lor a crescut graţie copiilor lui.

Majoritatea tablourilor au fost însă distruse de un bombardament la Bath, în 1942.

Expoziţia actuală, intitulată „Taking Time”, aduce un omagiu gustului şi rolului familiei Rothschild în aprecierea şi cunoaşterea operei artistului. Ea regrupează pentru prima dată patru versiuni ale tabloului „Castelul din cărţi de joc”, o temă dragă lui Jean-Baptiste-Siméon Chardin (1699-1779). Sunt etalate şi alte şapte pânze şi 11 lucrări pe hârtie ale artistului.

Chardin, Femeie bându-şi ceaiul

Versiunea cea mai reuşită a „Castelului din cărţi de joc” este cea din colecţia Rothschild. Este, probabil, şi prima dintre cele patru expuse. Ea a fost concepută pentru a face pandant picturii „Femeie bând ceai” de la Galeria „Hunterian” din Glasgow, pictată în acelaşi an şi expusă şi ea la Waddesdon Manor. Cele două tablouri prezintă afinităţi în compoziţie şi sunt adesea asociate în gravurile din epocă. În această compoziţie, Chardin se concentrează asupra gestului copilului, luminat de fereastra din faţa lui, pe care o încadrează o draperie roşie, ca o cortină de teatru, care taie orizontala pânzei formată din masa de joc şi diagonala invizibilă a privirii băiatului fixată pe cărţi. Sertarul întredeschis opreşte privirea şi accentuează intimitatea scenei.

Versiunea de la „Galeria Naţională de Artă” din Washington, datată 1737, cea de la „Luvru”, din 1736-1737, şi cea de la „National Gallery” din Londra, intitulată „Fiul Domnului Le Noir distrându-se să contruiască un castel din cărţi de joc”, pictată în aceeaşi perioadă, sunt mai simple. Tânărul se profilează pe un fond de culoare neutră, aplecat deasupra mesei.

Fiul Domnului Le Noir amuzându-se să construiască un castel din cărţi de joc

În versiunea Rothschild şi în cea de la Washington, băiatul poartă un şorţ de pânză, sugerând un servitor. Tabloul de la Londra pare, după titlu, să reprezinte un portret, Le Noir fiind un prieten al artistului. Veşmintele tânărului sunt mai rafinate şi mai detaliate decât cele din versiunea de la Washington. La expunerea sa la Salon, tabloul a avut titlul „Fetiţă la volan”. „Castelul din cărţi de joc” a fost însoţit, ca multe gravuri după operele lui Chardin, de o epigramă: „Drăguţ copil, condus de plăcere, ironizăm construcţia ta uşoară: dar, între noi, ce este mai solid: proiectele noastre sau castelele tale”.

Expoziţia prezintă şi alte două piese care mărturisec fascinaţia lui Chardin pentru temele tinereţii, vanităţii şi lenei.

În „Băiatul de la cabaret” şi în pandantul lui, „Curăţătoreasa”, pictate în 1735-1736 şi, respectiv, 1738, Chardin demonstrează stăpânirea acţiunii suspendate în timp, a unei lumi interioare, protagoniştii fiind absorbiţi de propriile gânduri. Privirea se mişcă între personaje şi elementele de natură statică. Cele două personaje par să dialogheze. Panglica vizibilă pe şorţul băiatului se regăseşte la gulerul servantei. Spre deosebire de versiunile „Castelului din cărţi de joc”, Chardin a realizat după aceste două lucrări copii aproape identice. Gravorul, scriitorul şi criticul de artă Charles-Nicolas Cochin scria că Chardin putea să picteze un subiect de mai multe ori, cu scopul de a perfecţiona tonurile şi efectele pe care le căuta. Pentru cele două versiuni ale „Curăţătoresei”, diferenţa constă în tratarea materiei: fluidă şi netedă în versiunea de la „Corcoran Gallery”, mai densă şi frământată în veriunea de la „Hunterian Gallery”.

Interiorul Arhivei Rothschild în Windmill Hill

Expoziţia, departe de „blockbusterurile” londoneze, este o invitaţie la contemplare tăcută, comparabilă cu universul interior al lui Chardin.

Aproape toate muzeele şi un mare număr de reşedinţe istorice încearcă acum să găsească soluţii inteligente pentru a expune artă contemporană, alături de colecţiile de patrimoniu. Până la sfârşitul lunii octombrie, în parcul de la Waddesdon, de exemplu, sunt expuse 30 de sculpturi contemporane, propuse spre vânzare de Casa de licitaţii „Christie’s”. Una dintre ele, „Casa din cărţi de joc”, de Richard Serra, a fost direct influenţată de lucrarea lui Chardin.

Frumoasa din Pădurea adormită s-a trezit la Waddesdon Manor

Sculptură de Urs Fisher din expoziţia în aer liber cu lucrări ce vor fi propuse la Christie’s

Jacob Rothschild pare să fie mai pasionat de artă decât toţi ceilalţi Rothschild şi a fost decorat de Regină, în 2002, cu „Ordinul de Merit”, o distincţie elitistă, rezervată numai pentru 24 de persoane din Marea Britanie, pentru activitatea lor în favoarea Patrimoniului.

Motivul decorării, explică Lordul Jacob Rothschild, se datorează familiei lui: „Nu ştiu dacă sunt mai pasionat de artă decât ceilalţi Rothschild. Din partea mamei, familia mea a fost foarte apropiată de artişti şi a făcut parte din grupul de la Bloomsbury: am moştenit desigur şi genele tatălui meu şi pe cele ale mamei în acest domeniu. Arta m-a interesat întotdeauna: am fost preşedintele comitetului de «trustees» al «National Gallery» din Londra timp de opt ani, într-un moment foarte important al istoriei ei; am devenit apoi preşedinte al «National Heritage Memorial Fund», a cărui misiune este nu numai să protejeze operele de artă, dar şi să împiedice ieşirea lor din ţară şi să lupte împotriva sărăcirii patrimoniului britanic. «Memorial Fund» a devenit atunci gestionarul loteriei naţionale britanice. Pe această cale am reuşit, în cinci ani, să strângem un miliard de lire sterline pentru cauza patrimoniului, atât în domeniul cultural şi artistic, cât şi în cel al protejării siturilor naturale. Am creat în Anglia 120 de parcuri protejate de munţi, scăldate de râuri, am ajutat la restaurarea unor catedrale… Este amuzant şi pasionant în acelaşi timp. Am moştenit apoi responsabilitatea privind Waddesdon Manor la decesul verişoarei mele, Dorothy de Rothschild, şi am fost solicitat să fac parte dintr-un mare număr de instituţii muzeale, din comitetul «Ermitajului» din Sankt Petersburg, din «Somerset House» din Londra, unde am instalat Colecţia «Gilbert», din comitetul «Institutului Courtland» sau din acela de la «Ashmolean» din Oxford”, declara într-un interviu acordat lui Rachel Spence.

Richard Serra, Casă din cărţi de joc

Waddesdon Manor şi colecţiile sale au fost transferate către „National Trust” în 1957. Jacob de Rothschild a moştenit domeniul în 1988 şi de atunci este însărcinat cu gestionarea colecţiilor şi a domeniului. „National Trust” este, după spusele lui, o instituţie aproape fără egal care îi implică pe vechii proprietari ai locurilor care i-au fost lăsate moştenire. Este, de fapt, o relaţie simbiotică, pentru că familia Rothschild a dotat Waddesdon cu pământuri care i-au aparţinut întotdeauna. La fel şi în ceea ce priveşte colecţiile. Mai multe sute de opere din rezervă sunt încă proprietate Rothschild, şi nu a Trustului.

Când a moştenit Waddesdon, proprietatea arăta, după expresia jurnalistei Jeanne Faton, cam ca palatul din „Frumoasa din Pădurea adormită”. Astăzi este un loc animat şi foarte vizitat.

Sculptura Love de Robert Indiana în parcul Waddesdon Manor

E nedrept spus că Waddesdon era „adormit” la moartea verişoarei sale Dorothy. Aceasta avea peste 90 de ani şi n-a vrut, în ultimii ani de viaţă, să se lanseze în noi întreprinderi. Partea cea mai complicată a fost restaurarea casei. Au fost necesari cinci ani pentru a reface acoperişurile. Pentru a agrementa această primă fază, au început şi restaurări mai laborioase, cum ar fi eliberarea apartamentului administratorului, care se găsea acolo unde se află acum expoziţia «Chardin», sau refacerea elementelor de lemnărie care fuseseră scoase. La sosirea lui Jacob de Rothschild, erau cam 100.000 de vizitatori pe an. Acum, numărul se ridică la peste 350.000. Familia Rothschild a construit în secolul al XX-lea 44 de reşedinţe. Singura care le-a parvenit intactă, cu colecţiile şi terenurile sale, era Waddesdon Manor. Era şi singura reşedinţă Rothschild în care se năşteau noi proiecte. Waddesdon este mai mult decât o simplă moştenire, este simbolul acestei familiei care continuă să existe şi să prospere.

Sala de conferinţe de la Windmill Hill

Pentru Waddesdon, lordul Jacob Rothschild a constituit un fond caritabil special. În Marea Britanie, „National Trust” are statutul de organizaţie caritabilă. Asta înseamnă că în cazul unor donaţii se aplică o fiscalitate foarte avantajoasă. În ultimii 20 de ani, Lordul a reunit trei organisme caritabile în unul singur, mai mare, „Fundaţia Rothschild”, iar Waddesdon este beneficiarul principal. Achiziţionarea lucrării „Castelul din cărţi de joc”, de Chardin, a fost făcută pentru „Fundaţia Rothschild”, care l-a depus apoi în custodie la Waddesdon Manor. Printre operele cumpărate recent se numără, în afară de Chardin, două lucrări de Panini, un mare portret al lui Ludovic al XV-lea, de Callet, sau un portret al lui Louis de Chazelles, pictat de Labille-Guiard.

Jacob Rothschild s-a implicat personal în achiziţionarea picturii lui Chardin. Colecţiile de la Waddesdon au puţine piese din secolul al XVIII-lea.

Vedere generală a Windmill Hill

Întrebat când a cumpărat, în nume personal, o operă de artă, lordul a răspuns: „Primul tablou pe care l-am colecţionat a fost o lucrare de Simon Bussy, la vârsta de 11 ani; era cadoul de aniversare al bunicii mele, Mary Hutchinson, care era o Strachey, pasionată şi entuziasmată de artă. Era prietenă cu Samuel Beckett şi cu Matisse, căruia îi servise de model. La aniversarea ei i se trimiteau întotdeaua flori, crini incredibili, ca aceia cu care era pictat şi interiorul casei sale. Bunica mea îl iubea pe Simon Bussy, cu care se căsătorise. În atelierul lui Gustave Moreau, Bussy fusese coleg cu Matisse, care îi aprecia mult operele, mai ales pastelurile cu păsări şi aimale. De la vârsta de 11 ani, am contiuat să colecţionez operele lui. Singurul alt mare colecţionar al lui Bussy, pe care îl cunosc, este Pierre Rosenberg”.

Construcţiile pentru păsări exotice de la Waddesdon Manor

Baronul Jacob Rothschild a construit recent un nou edificiu, „Windmill Hill”.

„Iubesc arta contemporană şi trebuie să ne interesăm într-un fel sau în altul de ea”, declara el. Windmill Hill adaugă o nouă dimensiune vieţii domeniului. Este în primul rând un loc care va primi toate arhivele Rothschild implicate în istoria Waddeson Manor. Apoi, este locul unei fundaţii filantropice în favoarea Israelului, prezidată de Jacob Rothschild. Clădirea este magnifică; ea permite expunerea operelor de artă contemporană a căror colecţie este pe cale să se mărească. Dar el îşi doreşte ca Windmill Hill să devină şi un centru de studii, de cercetări şi de conferinţe care să depăşească domeniul artei. Peisajul din jur ar putea fi folosit ca bază pentru a pune în valoare natura şi horticultura, având plantaţi 40 de acri de pădure cu ocazia Jubileului Reginei.

Tony Smith, Moondog, în parcul de la Waddesdon

Baronul Jacob Rothschild face parte din Clubul elitist „Bilderberg”, cea mai puternică structură informală din lume.

Două dintre cele mai cunoscute nume din industria financiară mondială se pregătesc să-şi cimenteze legăturile, familia „Rothschild” urmând să preia o participaţie la afacerea de wealth şi asset management a grupului „Rockefeller”.

Familia Rothschild are origini evreieşti şi naţionalităţi multiple: germane, franceze, britanice, israeliene. Rothschild au fost cunoscuţi încă din secolul al XIV-lea în domeniul bancar şi al finanţelor, dar şi prin operele lor filantropice. De altfel, un citat edificator spune: „Un Rothschild care nu este bogat, nu este evreu, nu este filantrop şi nici bancher şi care nu are un anume standing nu este un Rothschild”.