
Eseistul francez Emmanuel Todd, istoric, antropolog, demograf, caracterizează această perioadă a lumii drept „era democrației autoritare” ce poate aluneca spre o nouă dictatură, cea a democrației ideologice progresiste.
Se instaurează treptat o poziție nihilistă de distrugere a reperelor și valorilor trecutului prin noua ideologie woke și cancel culture, emanaţia marilor universități americane, noua corectitudine politică. Asistăm la pericolul antidemocratic, antisemit, antinatură – negarea biologicului, insecuritate şi narcotrafic.
Omul alb de 50 de ani devine un obstacol în fața cultului diversității, cel care consideră identitatea ca obscurantistă. Negarea normalităţii s-a impus ca normanitate şi normă oficială, suntem obligaţi să ne emancipăm diversitar. Sistemul se simte în pericol şi se radicalizează, transformându-se într-o maşină de zdrobit opoziţia care îi contestă ideologia şi ordinele. Popoarele şi logica naţională sunt văzute ca marile pericole, şi trebuie eliminate. Tradiţia, identitatea şi suveranitatea sunt considerate nocive, diversitatea globală fiind aceea care le va înlocui. Exemplul Franţei este elocvent, islamismul devine din ce în ce mai radical, din colonizator, Franţa a devenit colonizată.
„Preşedintele francez, Emmanuel Macron este un vector al globalismului, el preferă Bruxelles-ul şi New-York-ul Franţei, este destructuralist. El a creat trei Franţe: una a creolizării, alta a uberizării-cea care preferă Manhatan-ul, şi Franta supravieţuitorilor tradiţiilor şi modului de viaţă francez”, aşa cum analiza Philippe de Villiers, personalitate politică a dreptei conservatoare.
Occidentul comite o mare greșeală, propunând distrugerea credinţei creștine şi propagarea neo-marxismului globalist, în timp ce lumea musulmană îşi respectă credinţa, care o uneşte şi pe care urmăreşte să o impună în întreaga lume. Occidentul este ameninţat de acest raport de forţe, deja fragilizat de ideologia progresistă care consideră obscurantism a accepta natura biologică a omului: nu eşti ceea ce te naşti, eşti ceea ce vrei să devii.
Această ideologie ne decivilizează, ea a creat o criză mentală în societate, şi o criză psihică a Europei. U.E. urmăreşte trei direcţii: 1- destrămarea naţiunilor, înlocuite cu diversitatea globalistă; 2- combaterea încălzirii globale, susţinută de „oamenii verzi” de la Bruxelles, şi de neo-feminism, care consideră că pentru a salva planeta nu mai este necesar să avem copii; 3 – pericolul rusesc, chiar dacă majoritatea europenilor nu mai crede în fantasmul guvernelor sprijinite de presa mainstream, că o victorie a Rusiei în Ucraina ar reprezenta un pericol de invadare a Europei, ea neavând nici forţa militară, nici numărul, şi nici dorinţa de a ataca Europa şi NATO.
Totul nu este decât o propagandă pentru a înspăimânta, a pregăti şi a justifica izbucnirea unui posibil razboi care s-ar adeveri catastrofal şi iresponsabil pentru intreaga omenire.
Cruciada societăţii globaliste este în marş forţat asupra întregii lumi, se încearcă – şi se reuşeşte – eliminarea partidelor şi liderilor antisistem prin intermediul justiţiei politice şi al Curţilor Constituţionale – un fel de guvern al judecătorilor. Nu numai la noi, ci şi in Franţa, unde se pregăteşte eliminarea lui Marine le Pen, care a fost plebiscitată de unsprezece milioane de cetăţeni, şi este favorita viitoarelor alegeri prezidenţiale. Ordinul sistemului şi al UE: trebuie eliminată cu orice preţ, inclusiv cel anticonstituţional! In ipoteza mai mult decât plauzibilă că Franţa ar avea un preşedinte suveranist şi identitar, un Trump franţuzesc, UE ar exploda! Este de neacceptat pentru E. Macron care se vede in fruntea unui superstat naţional european, el făcând permanent referire la suveranitatea europeană, nu a Franţei.
Victoria lui Trump a fost o revanşă a Americii profunde contra elitelor de la Washington şi a modelului woke californian. Etablishementul a eşuat în a face baraj voinţei populare. O adevarată lecţie democratică a Americii! În România, acest lucru nu este posibil. Klaus Iohannis a fost demonstraţia. Nici sistemul PSD-PNL nu ar accepta, nici partenerul euro-atlantic, nici STS-ul, nici serviciile. Votul electoral are numai justificarea de a cauţiona democratic numirea.
Fenomenul Trump a reprezentat un vot antisistem, un vot împotriva rasialismului, a isterizării discriminării pozitive care se transformase în discriminarea albilor şi fascizarea celui care ţi se opune. Americanii nu au mai suportat să fie dominaţi de minorităţi diferite, au dorit să-şi păstreze identitatea şi ţara. El poate fi înteles şi ca o revoltă a popoarelor occidentale în favoarea păstrarii suveranităţii şi identităţii; aviz pentru politica UE, care este obligată să-şi schimbe actuala formă de dominaţie impusă împotriva voinţei populare. Această victorie a mai demonstrat că diabolizarea presei mainstream nu mai serveşte la nimic, voinţa unui popor este suverană, şi nici nu poate fi mistificată.. ca în alte locuri.
Kamala Harris era caracterizată procuror şi metisă, ca şi cum, a fi alb trebuie acceptat ca o penitenţa, aceasta era America democraţilor progresişti. Trump şi jumătate din America erau consideraţi de aceştia gunoaie, fascişti, pucişti, rasişti, putinişti (dar pe americanii care au invadat zeci de state, facand milioane de morti nevinovati, de multe ori si prin interpusi, cum sa-i numim? istoria este deseori o geometrie variabila, si are un dublu discurs) De reţinut si pentru massmedia românească, care manipulează adevarul la care cetăţeanul are dreptul.
Morga acestei prese a rămas sub dărâmaturile unei ideologii corozive, înmărmurită şi ulcerată că nu este atât de puternică pe cât îşi închipuise. Poporul american nu a mai acceptat criminalizarea trecutului şi asasinarea memoriei, şi nici ura împotriva omului smerit înaintea lui Dumnezeu.
Alegerea lui Trump ca Preşedinte al SUA nu este un accident al istoriei, era o necesitate care se impunea.
Ne punem întrebarea legitimă, aceea de a şti ce dorim în contextul actual de la aceste alegeri importante pentru destinul României. După 35 de ani in care aceeaşi clasă politică a deţinut puterea, timp în care o ţară cu potenţialul României se află astăzi într-o situaţie precară economic şi social, cu o industrie, infrastructură şi agricultura nedezvoltate, cu un învăţământ corodat de droguri şi lipsit de autoritate, cu un sistem sanitar necorespunzător, o justiţie îndelung politizată, o clasă politică nepregătită şi coruptă, cu interesele ţării abandonate şi trădate.
Astăzi, aceiaşi ne promit ca la fiecare alegere, că vor schimba şi reforma România! Cât tupeu, ipocrizie şi demagogie! Nu au avut timp 35 de ani, au fost ocupaţi cu schimbarea şi comasarea guvernelor, cu interesele personale, iar acum ne cer smeriţi să le oferim din nou puterea, că altfel se duce dracu ţara fără ei..duce-s-ar ei înainte! Și poporul român, ca de fiecare dată să accepte.
Am putea considera că într-o foarte mare măsură suntem principalii vinovaţi de aceasta permanentă nepăsare şi lipsă de spirit civic. Devine impardonabil pentru un popor ca destinul ţării să-l gândească numai prin prisma interesului clanului din care face parte. Este ipocrit să spunem că nu suntem respectaţi în lume din moment ce nu avem rigoare şi criterii, să nu putem alege un preşedinte valoros, care să ne facă respectaţi în lume.
Acceptăm clanurile mafiote şi refuzăm oamenii de valoare; sita non-valorii este atât de deasă, încât nici unul nu poate trece. Nu are recomandare de „unde trebuie”, este expulzat! Aici suntem, poporul se dspută, care clan politic îi este mai favorabil. Sper să nu ajungem ca în SUA, să trăim în acelaşi teritoriu, dar în ţări diferite.
Ura separă adănc oamenii, le pietrifică raţiunea în marmura rece a unei morţi sociale. Şi am început să fim experţi la acestă tragedie.
Oare de ce are nevoie poporul român? El duce imperios lipsa de un adevărat preşedinte care să aparţină României şi românilor, nu intereselor exterioare ţării, cum s-a întâmplat în mandatele Dlui. Iohannis: ordinul partenerului si Ucraina devenită mult mai importantă decât România. Avem nevoie de un preşedinte care să deţină arta dialogului politicii externe, un om inteligent şi cultivat, care să respecte Constituţia şi poporul, să fie cu adevărat un mediator echidistant al puterilor în stat, nu un şef de partid. Avem nevoie de un preşedinte care să vorbească despre România, să o iubească, să îi cunoască şi să-i respecte istoria şi tradiţia ei minunată, să o apere, să îi impună demnitatea, nu s-o ofere în chirie precum predecesorul.
Însă întrebarea cea mai dificilă, fără putinţă de răspuns: pe cine ? Cine merită această înaltă onoare, din recuzita politicieneasă care ni se oferă pe taraba Cotrocenului?? Să facă parte cu cinste din istoria acestui neam ? Este ceea ce contează pentru noi. Pentru Occident nu conteaza, el hotăreşte în funcţie de intresul lui strategic.
Un personaj precum preşedintele PSD, dl.Ciolacu, cu trecutul său întunecat şi îndoielnic (oricât l-ar ascunde, se ştiu acum aproape toate, de către toţi), lipsit de pregătire profesională adecvată, de anvergură politică, economică, de cultură, cu o moralitate îndoielnică, viclean şi abil a uzurpat tot ce i-a stat în cale pentru a ajunge lângă tronul de aur, având chiar şanse de a se aşeza pe el. Evident va fi sustinut de întregul partid şi de electoratul său, pentru că nu contează cine te reprezintă, ci câştigarea cu orice preţ a puterii pentru clanul tau si mai putin interesul general al tarii.. ca dovada cei 35 de ani de promisiuni si reforme in care singurele lucruri care au rezistat au fost pensiile speciale si afacerile personale. Cum un partid atât de mare nu a putut găsi un om excepțional, intușabil, pentru această înaltă demnitate?
Oare numai gașca de interese contează pentru a deveni primul om in stat? Se pare că da! Este greu însă de acceptat ca un personaj cu trecutul său umbros să poarte această înaltă demnitate. După Băsescu care a inițiat poliția politică şi Iohannis care a îndeplinit numai ordinele partenerului.. ??
Celălalt mare partid al României, care este departe de PNL istoric, îl are candidat la funcția supremă pe generalul Ciucă. Apărut surprinzător în politică, convertit din militar în potenţial preşedinte al României, avansat într-un timp record în cele mai importante funcţii, a fost în întregime creaţia lui Iohannis, pentru ca acesta să-şi asigure o protecţie şi o influenţă în politică. Departe de a fi un intelectual sau un economist, ori un fin observator şi comunicant al politicii externe, este perceput ca un personaj mai curat şi disciplinat. Dar un asemenea parcurs „napoleonian” ar presupune o personalitate de excepţie, este aproape imposibil un asemenea parcurs fulger pentru un general normal. Şi o dată ajuns preşedinte, vom avea încă unul sau două mandate marca Iohannis, ceea ce – în pofida sondajelor – cred că se poate întâmpla cu „multe” ajutoare;
Iohannis mai are un „as” în mânecă şi va încerca să-l pună pe masa de joc pentru a câştiga partida.
Dl. Geoană, fost înalt demnitar NATO, din punct de vedere al pregătirii profesionale, culturale şi al experienţei în strategie şi diplomaţie, are de departe cele mai mari atuuri. Însă orientarea sa firească şi excesivă către NATO ar trebui estompată, nu este înţelept să exacerbăm riscul tensiunilor cu Rusia. Un război, indiferent de aliaţii de care dispui, poate fi devastator pentru întreaga lume. Se ştie, şi de către americanii care l-au votat pe Trump, şi de multe cancelarii europene, şi de o parte a poporului român că dacă Biden nu ar fi dorit baze NATO în Ucraina, acest conflict nu ar fi izbucnit. România are nevoie de pace şi cooperare. Evident că suntem pro-europeni, însă nu trebuie să stăm ghiocel doar pentru a ne considera occidentali.
Dictatul american privind ruperea legăturilor economice cu China, pentru că este aliata Rusiei, a fost acceptat de preşedintele României; o mare eroare. Nu suntem un protectorat, nu avem nevoie de permisiunea Americii. China este o mare şi veche civilizaţie, o mare putere economică, iar noi suntem o ţară suverană, care nu trebuie să-şi piardă istoria şi identitatea. Geoana trebuie să aibă grijă, poporul din profunzime nu gândeşte ca elitele şi fără el nu poţi câştiga într-o alegere prezidenţială. O atitudine mai apropiată de naţiune, identitate şi suveranitate ar putea să-l apropie de ceea ce o parte din popor apreciază la Simion, şi cred că va fi perceput mai federator şi mai popular. La calităţile şi notorietatea pe care le are in Occident, l-ar apropia mai mult de funcţia de Preşedinte al României.
Oricum, din evantaiul politic actual, Mircea Geoană este cel mai pregătit pentru a deveni preşedintele României.
Cert cel mai apropiat dintre toţi de Trump este Simion. A fost contestat de mulţi, însă este departe de a avea perfidia unora dintre cei care doresc sceptrul. E mai tăiat din bardă, însă are autenticitate; In ciuda faptului de a fi detestat de sistem, de progresişti şi de oamenii mici şi gri de la Bruxelles. Şi în dezbatere s-a observat un bun- simţ nesofisticat, şi un anume instinct politic, în ciuda faptului că intr-un asemenea context, carisma sa obişnuită pare a nu avea acelaşi impact. Transmite un mesaj maselor, ceea ce reprezintă un avantaj care nu e lipsit de importanţă. Însă marea problemă a partidului AUR, este lipsa în rândurile lui a unor intelectuali de valoare patrioţi, care să-i creeze şi o altă platformă ideatică şi exprimată la un mod elevat.
„Elita intelectuală a fost întotdeauna o practică a unei minorităţi care a ştiut sa comunice naţiunii”, spunea Cocteau. Însă sinceritatea şi implicarea autentică este preferabilă patriotismului fariseu ca mască fardată cu sclipici.
Un preşedinte folositor ţării trebuie să unească aspiraţia populară cu virtuozitatea politicii externe. Excesele într-un sens sau altul pot distruge armonia. Dacă sistemul dirijat de la Bruxelles nu vede cu ochi buni un partid cu doctrină identitară şi suveranistă europenistă, se înşeală. România, pentru a exista în cadrul unei Europe a naţiunilor – aici este nodul gordian al alegerilor – are imperios nevoie de un asemenea partid, chiar dacă displace profund sistemului.
Reformat şi susţinut şi de o adevarată elită, poate deveni un partid fundamental care nu va trăda interesele României, cum a făcut-o PNL-PSD. Să nu uităm că nu AUR este răspunzător de actualul dezastru al României după 35 de ani, al…României educate şi respectate, ci alţii, aceeaşi, absenţi dispreţuitori de la dezbatere, care se văd din nou la manetele puterii, probabil într-o nouă comasare daca nevoia o va cere – scopul scuză mijloacele –
Iohannis ne-a predat această lecţie. Simion a avut meritul şi carisma să impună acest partid până la punctul în care poate intra in turul doi! Este enorm, cine ar fi crezut..S-a bazat pe mase, ele sunt parte indisociabilă a poporului român. Nu este un partid anti-european, nu îşi doreşte scoaterea României din UE, cum manipulează mulţi, doreşte o Europă a Naţiunilor! Punct! Este un fenomen care se resimte din SUA până în mai toate statele europene. Şi democraţia autentică trebuie să respecte dreptul societăţii de a exprima mai multe valori şi atitudini; a se vrea impunerea unui unic partid globalist progresist poartă germenii unei dictaturi care poate fractura enorm societăţile.
USR-ul şi D-na. Lasconi reprezintă « Kamala Harris din Romania, partidul anti Trump, ideologia woke progresistă, neofeminismul exacerbat, incompatibil cu societatea românească şi tradiţia familiei.
Susţinătoare vehementă a minorităţilor şi diversităţii, candidata întruchipează cel mai mult valorile şefei Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, pe care, în cea mai mare majoritate, românii le refuză. O asemenea presedintă, odată puterea câştigată va fractura adânc societatea prin ideologia woke, nocivă şi incompatibilă cu marea parte a poporului român. Zâmbetul său construit, deseori forţat, afişat de-a lungul campaniei, se va transforma într-o lamă de bisturiu. Electoratul său este format in special din tineretul cancel culture din marile oraşe universitare. Să nu uităm lecţia democraţiei americane: Trump a câştigat pentru că a vorbit de America americanilor, şi a făcut să renască flama americană, stinsă de democraţi şi sufocată de decadenţa woke. Harris vorbea comunităţilor: Lgbt, afro-americane, cultural-democrate, studenţilor neo-marxişti, nu poporului american. Şi a pierdut! Toate lecţiile sunt necesare.
Fostul ministru de externe al României, Dl. Cristian Diaconescu, jurist şi diplomat de carieră, este profilul unui om echilibrat, bine structurat, civilizat, care inspiră o soliditate constituţională. Personalitatea sa degajă un caracter superior multora dintre pretendenţii Cotroceniului, şi un lucru important care se vede, nu simţi spiritul de gaşcă în spatele său. Se prezintă mai mult cu sine. Se simte fibra de costituţionalist, inspiră încredere în a duce proiectele la bun sfărşit. Cert, poate fi util României. În acelasi registru, putem spune despre preşedintele UDMR, Dl. Hunor Kelemen, că oferă imaginea unui politician civilizat, inteligent, care degajă o experienţă politică şi profesională.
Poporul român are nevoie de un preşedinte pro-român, nici pro american, nici pro-bruxelles sau pro-rus. Îndreptat spre o Europă liberă, pacifistă, armonioasă în raport cu naţiunile care o îmbogăţesc, păstrându-şi caracterul creştin şi european.
Dar cine poate crede serios că în condiţiile geo-politice actuale, Occidentul acceptă un preşedinte care să se ocupe prioritar de români şi de România? Noi trebuie să fim doar piesa lor esenţială, Flancul de Est. Preşedintele ales va fi un guvernator al partenerului euro-atlantic. România este condusă de Comisia Europeană.
Problema esenţială a României este dacă vom fi în stare să apărăm interesele ţării noastre în Europa, fără a mai juca rolul de obediență.
Imperiul financiar sionisto-globalist are nevoie de haos pentru a isi impune „democratia autoritara” bio-digitala. Traim in vremuri de dementa sociala organizata de oligarhia globalista pentru instaurarea definitiva si irevocabila a „sfarsitului istoriei” si al „omului nou” de tip „1984”. Atacul concertat se da la nivel de constiinta, avand ca motor o demonica vointa de putere, deoarece aceasta poseda un trup, nicidecum invers. Articol excelent. Felicitari!
Precum se vede, gargaragii urăsc scrânit tot ce are rost și sens în lumea asta(nimic nou până acum) inventând în contrapartidă modele care le seamănă:o menajerie de dezaxați ce inventează savantlâcuri bizare și inutile ca ei și care imită confuz și prost o ființă ce în conceptul lor ar trebui să fie norma, unii dintre ei târându-se în patru labe în lesa după ce au dat abort omenescului cu totul.
Războiul cultural inițiat de KGB în anii’60 a fost încălecat de WEFdin mers în 2000 și finanțat de sorosică&kamarila ca să se împotmolească în fața Coltului americanului de rând în ’24.Asigurarea în Rem a dăscălimii e o datorie enormă de și un război nuclear „limitat”(ca mintea lor)cotcodăcit cu entuziasm împotriva Rusiei care i-ar scăpa definitiv,în opinia lor tembelă, de prezența menervanta a masculului alb,”cis” și „creștinopat” cu pricina.
Războiul cultural inițiat de KGB în anii’60 a fost încălecat de WEFdin mers în 2000 și finanțat de sorosică&kamarila că să nu se împotmolească în fața Coltului americanului de rând în ’24.
„ateul practicant spune: 20 nov. 2024 la 20:55 „când Dumnezeu va dispare din discursul public și din constiinta voastră. Râme.”
Demonstratie cu materialul clientului: Dumnezeu aduce URA si NU vreti sa scapati de Ea ! Urati-ma pe mine, preiau eu toata URA cre(s)tinilor”
:))
”cre(s)tinilor” 🙂
Foarte bine că ai reușit să-nțelegi…acest cuvânt:cre(s)tinilor
Io, îl folosesc(pe blogul lui Coja) de câțiva ani:cre(Ș)tinilor, în traducere:cretinii cu Șarpele-n sân.
Șarpele(Satana-care a dat lui ”ieva” CUNOAȘTEREA, de ș-a pus aia frunza-n față) fiind unul din simbolul ÎNȚELEPCIUNII, în antichitate:)
Succes, la-nțeles
A pretinde existenta unui Inexistent este o escr.ocherie ! Si avocat pro.st si esc.roc, ce mai putem adauga, pedo.fil ? Vezi-ti de mustele tale pe care le va.nezi !