Zdrobirea Primăverii de la Praga: prima zi văzută de agenţia France Presse

Acum o jumătate de secol, în zorii zilei de luni, 21 august 1968, cehoslovacii au descoperit cu stupoare că ţara şi, în primul rând, capitala ei tocmai fuseseră ocupate de tancuri şi trupe debarcate în cursul nopţii din marile avioane de transport decolate din URSS, în marea lor majoritate. Între multele feluri prin care s-au marcat cele cinci decenii scurse de la acest eveniment foarte grav din viaţa internaţională reţinem aici fragmente din două reportaje pe care trimisul special al agenţiei France Presse, Jean Leclerc du Sablon, le-a realizat în zona clădirii radiolui naţional, unul dintre punctele nevralgice ale Pragăi, şi în emblematica Piaţă Venceslas ( şi nu Piaţa Vaclav, cum au scris zilele trecute doi urechişti de la la un cotidian care se ocupă de evenimentul zilei ), situată în apropiere.

Desigur, este greu azi de sugerat climatul de teamă şi spaima de represalii aproape similare cu cele ce se instalaseră în această ţară după ce, pe 4 iunie 1942, murea Reinhard Heydrich, viceguvernatorul nazist al Boemiei şi Moraviei, deces provocat de un atentat al rezistenţei cehoslovace. Evenimentul a fost urmat de represalii teribile, prin care hitleriştii au vrut să răzbune dispariţia fizică a uneia dintre căpeteniile SS-ului, represalii încă vii în mintea cehoslovacilor aflaţi în 1968 la vârsta deplinei maturităţi. Nu întâmplător, încă din dimineaţa zilei de 21 august 19688, tineri praghezi scandau „Gestapo” sau au desenat pe tancuri vestita cruce hitleristă!

Tensiune în jurul clădirii Radio Praga

PRAGA, 21 august 1968 (AFP)- Tensiunea rămâne mare, la 9h30 GMT, în jurul clădirii Radio Praga, păzit, ca şi Comitetul Central (al Partidului Comunist Cehoslovac-n.n.) şi Palatul Hradcany(sediul preşedinţiei ţării-n.n.), de blindate sovietice. În cinci sau şase rânduri militarii au tras rafale de mitralieră spre ziduri şi ferestrele imobilelor învecinate, dar acest zgomot asurzitor nu a reuşit încă să disperseze sutele de praghezi masaţi în faţa imobilului, în spatele barajelor de camioane şi buldozere. O baricadă a fost ridicată de tineri. Doar rafalele armelor au putut acoperi fluierăturile, înjurăturile sau strigătele precum „Gestapo” sau „Trăiască Dubcek!”( liderul comunist cehoslovac-n.n.). După ce au încercat în zadar să forţeze un baraj, zdrobind o maşină, blindatele au început o mişcare în cerc, iar praghezii se tem ca ele să nu demoleze total „radioul lor”.
(…)
Trotuarele de lângă clădirea radioului şi casele vecine sunt pline de bucăţi de tencuială şi ciment. Praghezii sunt încă acolo şi nu pare să le fie teamă. Străzile capitalei sunt foarte animate. La fiecare intersecţie discută numeroase grupuri, nimeni nu înţelege această intervenţie – stupoarea este vizibilă pe toate feţele. Trecătorii care se strâng pe artera Venceslas, ca şi cei din faţa magazinelor, sau chiar bucătarii marilor hoteluri, purtând înaltele lor coifuri albe, au un calm impresionant. Totuşi, pe numeroase feţe curg lacrimi. În Piaţa Venceslas, această Champs – Elysees din Praga, unde se zmulg ediţiile speciale ale ziarelor, distribuite gratuit, s-au adunat mai multe sute de persoane, în timp ce, la 7h45 GMT, se aud noi focuri de armă pe o stradă vecină, pe care se află imobilul radioului.
(…)
Doar tinerii nu par resemnaţi. Ei parcurg arterele capitalei la bordul camioanelor, agitând steaguri în albastru, alb, roşu şi înjurând fiecare convoi de blindate străine.
(…)
Alţi tineri, arborând insigne pe care scrie „Faceţi dragoste, nu război”, „Libertate” se strâng în jurul tancurilor sovietice, ale căror echipaje au feţele vopsite în negru şi pline de sudoare. Câţiva trecători oferă ţigări militarilor, spre a-i face să vorbească, dar aceştia păstrează o muţenie totală.

Manifestaţii la Praga

PRAGA, 21 august 1968 (AFP) – Cinci tineri şi tinere pragheze în lacrimi agită spre mulţime un drapel cehoslovac pătat de sânge: prin această scenă tragică s-au încheiat incidentele care au izbucnit puţin după ora 10,00 GMT în faţa clădirii Radio Praga, în cursul cărora două persoane au fost rănite.
(…)
Alte numeroase persoane au fost rănite mai sus, pe artera Venceslas, unde trecătorii se ascund în spate la orice găsesc, spre a se proteja de gloanţe sau de resturile care cad din clădiri. Întinşi pe trotuar, unii ţipă, tancurile nu încetează mişcările dute-vino, sub fluierăturile şi înjurăturile unei mulţimi care se regrupează pe marea arteră din centrul Pragăi imediat ce coloana a trecut. Cei mai numeroşi sunt, de departe, tineri, pe care nu pare să-i descurajeze nimic. Cu câteva minute înaintea acestor incidente, mulţimea din Piaţa Venceslas s-a strâns în jurul unui tanc sovietic pe care se urcaseră câţiva tineri. Timp de câteva minute a domnit o tăcere totală, spartă de imnul naţional cehoslovac. Un bătrân praghez bulversat nu a putut silabisi decât aceste cuvinte „ocupaţie, ocupaţie”.
(…)
În acest timp, trei capete semănând mai curând cu mici coşari decât cu soldaţi de ocupaţie ieşeau din tancul izolat din mijlocul mulţimii. Cu feţe de copii blonzi, negri de praf, tineri purtând costume de culoarea antracitului, uimiţi că au debarcat în mijlocul vechiului oraş Praga, nu ştiu ce să răspundă înjurăturilor celor care-i asediază, explicând că au fost chemaţi din cauza „pericolului fascist”. Pe vehiculele lor, tinerii au desenat crucea fascistă. Adulţii încearcă să blocheze excesele. Dar, deja, tinerii, cu steaguri în mâini, aleargă spre tancurile în flăcări imobilizate în faţa clădirii radioului. Se aud primele focuri de armă, după cele de dimineaţă”.
-Selecţia noastră se opreşte aici. Ar mai trebui adăugat că, în vreme ce pe marile artere pragheze se consemnau scenele de mai sus, trupele speciale sovietice arestau rând pe rând preşedintele Ceholovaciei, gen. Ludvig Svoboda, liderul comuniştilor Cehoslovaci, Alexander Dubcek, premierul acestei ţări, şi alţi membri ai guvernului, care au fost duşi la Moscova, pe 22 august 1968.
-Mărturii concordante vorbesc despre condiţiile inumane în care aceştia au fost trataţi în timpul zborului şi al şederii la Moscova, existând relatări ce nu par apocrife că s-ar fi urinat chiar în gura lor.
-În urma unor aşa zise tratative care au durat patru zile, s-a semnat „Protocolul de la Moscova”, un diktat care plasa Cehoslovacia sub tutela Moscovei şi consacra ocupaţia sovietică şi care prevedea, între altele, păstrarea funcţiei de către Dubcek, dar care se angaja să restabilească rolul conducător al partidului.
-Dintre liderii arestaţi şi duşi la Moscova, doar Frantişek Kriegel a refuzat să semneze documentul.
-Trebui amintită aici poziţia preşedintelui Svoboda, care a refuzat să se întoarcă singur în ţară, dat fiind că mahării de la Kremlin voiau să-i mai ţină pe ceilalţi, „pentru instructaj”, probabil.
-În aprilie 1969, la nici opt luni de la ocuparea Cehoslovaciei, Dubcek a fost înlocuit de la conducerea partidului de Gustav Husak, un prosovietic notoriu, care s-a bucurat de încredere totală din partea Kremlinului.
-În prima zi a invaziei, cea mai importantă ştire dată de agenţia sovietică de ştiri TASS anunţa că intervenţia armată din Cehoslovacia „răspundea cererii unor oameni de stat cehoslovaci”. Istoricii au stabilit ulterior că unul dintre ei a fost Vasil Bilak, membru al Biroului Politic al CC al PCC.
-Desigur, ar fi foarte interesant de pus pe patru coloane ce transmiteau în acele prime ore şi zile ale invaziei agenţiile CTK, TASS, Agerpres şi France Presse.
-Ar mai fi de zis, şi cu acest prilej, că, dincolo de retorica specifică unor atare evenimente internaţionale cu mare impact la public, liderii Occidentali au respectat cu stricteţe ZONELE DE INFLUENŢĂ stabilite de URSS şi SUA imediat după Al Doilea Război Mondial.

P.S. Rog cititorii să corecteze numele Secretarului de Stat al SUA, din Dean Rask în Dean RUSK, pe care, presat de timp, l-am redat eronat în Dosarul de presă dedicat acestor tragice evenimente din 1968.

Foto: Josef Koudelka – Magnum Photos