Ziua ce va rămâne în istoria Americii

27 septembrie 2018 este o zi ce va rămâne în istorie, scrie CNN. Este ziua în care nu contează că președintele Trump a anunțat că prietenia sa cu liderul chinez Xi Jinping ar putea să se încheie, nu contează războiul comercial dintre cele doua țări și nici că Trump a acuzat Beijingul de implicare în alegerile din SUA. Nu contează nici că președintele a anunțat că noul acord de liber schimb nord-american ar putea să nu mai includă Canada, ci doar SUA și Mexic, nici că Donald Trump  a sugerat pentru prima dată că are în vedere soluția creării unui stat palestinian, o soluție cu două state pentru încheierea conflictului arabo-siraelian. Nu contează nici poziția SUA față de conflictul din Siria și măcelul ce se poate porni în provincia Idlib și nici poziția președintelui față de Iran sau Coreea de Nord.

”Ziua victoriei forțelor societale”

27 septembrie este ziua ce va rămâne în istoria Americii ca ”un apogeu al evoluției forțelor societale”, scrie CNN. Este ziua în care senatorii pot înclina balanța Curții Supreme pentru o generație pornind de la acuzații lansate în presă cu privire la o presupusă agresiune sexuală ținută în mod bizar sub tăcere vreme de 35 de ani. Judecătorul Brett Kavanaugh, nominalizat de președinte pentru Curtea Suprema, un adversar al căsătoriilor între persoane de același sex, al avorturilor, un conservator, va fi confruntat cu presupusa sa victima din adolescență, Christine Blasey Ford. Acesteia din urma nu i-au trebuit doar 35 de ani pentru a vorbi. Au trebuit să treacă și cele peste doua luni de la nominalizarea lui Brett Kavanaugh, a trebuit să înceapă și audierea sa, pentru ca opoziția democrată să observe că va pierde și că trebuie să recurgă la strategia ”character assassination”, spun susținătorii președintelui.

Pentru The New York Times, publicația care a pus umărul la această strategie, confirmarea judecătorului conservator este ”compromisă”, având în vedere că doua senatoare republicane sunt dispuse să ”dezerteze”. Până și președintele Trump pare să fie indecis, după canonada din presă împotriva nominalizatului său. Dacă în urmă cu două săptămâni judecătorul părea să obțină lumina verde din partea Senatului pentru mandatul pe viața la Curtea Supremă, acum întreaga sa carieră pare ruinată.

O mostră de character assassination

A început pe 16 septembrie, când o fostă colegă de liceu a judecătorului a susținut că a fost agresată de acesta în 1982, când Kavanaugh avea 17 ani. După o săptămână, The New York Times publică un articol in care o fostă colegă de facultate, Deborah Ramirez, spune că a fost agresată sexual de același Kavanaugh, în 1983, când acesta avea 18 ani. Tot în aceeași zi, pe Twitter apare o postare a avocatului starletei porno Sormy Daniels cum că, pe când avea 17 ani, Kavanaugh a participat la un viol în grup. Informația vine de la o fostă colegă de liceu a judecătorului. Avalanșa nu se oprește și, chiar cu o zi înainte de audierea decisvă în Senat a femeii care a lansat perima acuzație, NBC relatează despre o a patra femeie care îl acuză pe judecator. De aceasta data ar fi vorba despre o agresiune cu caracter sexual ce a avut loc în 1998. ”Voi rămâne anonima, dar mă simt obligată să vă informez despre acest incident din 1998 în care a fost implicat Brett Kavanaugh”, scrie femeia, martoră la presupusa scenă petrecută în urmă cu 20 de ani.

Judecătorul a negat toate acuzațiile și susține că este victima unei operațiuni de ”character assassination” – distrugerea repuației prin asocierea cu acțiuni și imagini grave, asociere reluată repetitiv în presa tradițională și în social media.

Începe era mccarthysm-ului sexual?

Presa de mainstream din Statele Unite arată că este vorba despre o fericită evoluție a societății americane ce a avut loc în ultimele decenii. Femeile s-au emancipat și au căpătat curajul să vorbească. Temător să nu piardă votul femeilor, Partidul Republican a decis să-i înlocuiască pe cei 11 membri din comisia juridică a Senatului ce ar fi trebuit să o audieze pe reclamanta lui Kavanaugh cu o procuroare specializată în infracțiuni sexuale. Motivul este că congresmanii republicani au o vârstă și niște concepții care-i plasează în peisajul moravurilor din secolul trecut, fapt ce ar putea ofensa electoratul feminin, scrie CNN.

Ce înseamnă secolul trecut? O arată senatorul democrat Joe Biden, care a dat fără să vrea o lovitură propriului partid susținând că acuzațiile aduse lui Kavnaugh ar trebui investigate de FBI. Ei bine, Biden a criticat FBI pentru implicare într-un caz similar, al judecătorului de culoare Clarence Thomas, acuzat de hărțuire sexuala. Atunci, în 1991, Biden spunea: ”Nu putem crede în raportul FBI pentru că nu este concludent. Ei spun, spun și iar spun. Punct. Când vi se flutură în față un raport FBI, înțelegeți că ei nu ajung la o concluzie. Ei nu fac recomandări”. Judecătorul Clarence a fost confirmat pe viață la Curtea Suprema. După 30 de ani, lucrurile par însă că s-au schimbat dramatic.

Unii analiști vorbesc despre apariția unui adevărat mcCarthysm sexual  în America și chiar în Europa. Susținătorii mișcării #MeToo (pornită de la scandalul agresiunilor sexuale comise de producătorul Harvey Weinstein) sugerează că în universitățile din SUA este o adevărată epidemie de violuri, de unde această reacție civică. Criticii mișcării #MeToo susțin că nu este decât o tactică folosită în mediul virtual pentru a promova ideea că sexualitatea este un construct social, că masculinitatea este toxică și că aceste idei sunt mult mai răspândite decât par.

Precedentul Strauss-Kahn

Analiștii mai pragmatici sesizează asemănarea cu cazul Dominique Strauus-Kahn, director al FMI și potential candidat al Partidului Socialist din Franța la prezidențialele din mai 2012. Sondajele realizate în 2011 îl dădeau învingător în fața președintelui în exercițiu, Nicolas Sarkozy. Aflat la New York, Strauss-Kahn a fost acuzat de agresiune sexuală de o cameristă a hotelului unde era cazat, a fost ridicat de poliție chiar de pista aeroportului, arestat, procurorul distruictual l-a pus imediat sub acuzare, presa l-a judecat și l-a condamnat imediat. Aproape simultan, o franțuzoaică l-a acuzat de agresiune sexuală. A urmat o acuzație de viol în grup lansata de o prostituata din Franța, iar  apoi acuzația că directorul FMI ar fi implicat într-un lanț de prostituție. Ulterior, investigatorii găsesc în contul amintitei cameriste sume de bani imposibil de economisit din veniturile ei, procurorul Cyrus Vance (fiul secretarului de Stat al președintelui Jimmy Carter) decide să închidă cazul din plipsă de probe impotriva politicianului francez. În procesele din Franța, Strauss-Kahn primește achitare după achitare. Însă cariera sa politica a fost distrusă, la fel ca și cea în fruntea FMI, de unde a demsionat imedia după izbucnirea scandalului. Calea președintelui Sarkozy spre al doilea mandat era, pentru moment, deschisă.

Situația din SUA este cel mai bine rezumată de senatorul republican Lindsey Graham. ”Vorbim despre numirea unei persoane însărcinată cu statul de drept. Deci voi adopta standardele statului de drept pentru votul meu. Nu poți trimite pe cineva în judecată în fața unui tribunal pornind de la astfel de acuzații. O voi asculta respectuos pe reclamantă, dar dacă nu spune nimic nou, nu voi refuza numirea judecătorului la Curtea Supremă plecând de la o acuzație de acum 35 de ani, despre care toate probele pe care le avem arată că lucrurile nu s-au întâmplat. Ce să fac? Să-i ruinez omului viața plecând de la o acuzație? Dacă acuzația asta va fi suficientă pentru așa ceva, Dumnezeu să ne ajute”.