„Cultura nu elimină sărăcia, nu poate intimida politicianismul agresiv şi neruşinat din România, cultura se dovedeşte de multe ori neputincioasă în faţa imoralităţilor care bântuie lumea de azi, în fine, cultura nu poate învinge totdeauna răul, dar poate ajuta spiritul să-i facă faţă şi să cultive în el ideea că poate să judece lucid locul şi rostul lui pe pământ”, afirma academicianul Eugen Simion într-un interviu.
Ziua Culturii Naţionale a fost marcată pentru prima dată, astăzi, în România, în Aula Academiei, importantul for ştiinţific şi cultural căruia i se datorează, de altfel, propunerea înfiinţării Zilei Culturii Naţionale, propunere preluată apoi de Parlament şi transformată în lege. Stabilirea ei în 15 ianuarie, ziua de naştere a poetului Mihai Eminescu, n-a fost desigur întâmplătoare. Coincidenţa unui asemenea eveniment de anvergură naţională cu celebrarea sau comemorarea unui mare artist apare şi în alte ţări europene, cum ar fi Spania sau Portugalia.
„Şansele noastre mondiale depind şi de cultură”
Academia Română
Precedată de vernisarea unei expoziţii, „Donaţia George Oprescu”, ce etalează în sala „Theodor Pallady” a Bibliotecii Academiei opere de artă şi obiecte dăruite de istoricul, criticul, profesorul, colecţionarul George Oprescu, membru de onoare al Academiei, a fost urmată, în Aula instituţiei, de o sesiune solemnă.
În atmosfera foarte specială, creată de ţinutele academicienilor, inspirate de cele ale Academiei Franceze, dar fără spadă, au vorbit Ionel Haiduc, preşedintele Academiei, vicepreşedinţii ei Dan Berindei, Marius Sala şi Valentin Vlad, academicianul Eugen Simion, preşedintele Funaţiei pentru Ştiinţă şi Cultură, dar şi Victor Socaciu, care s-au oprit asupra situaţiei actuale a culturii, istoriei, limbii române, ştiinţei şi literaturii.
Preşedintele Academiei, Ion Haiduc, a amintit fondarea Academiei, la 1879, în concordanţă cu instituirea incipientă a statului modern, accentuând faptul că „înaintaşii noştri au reuşit cu brio să alinieze cultura naţională culturii universale”. Acest for, a reamintit el, a concentrat activităţile de vârf ale culturii şi ştiinţei româneşti şi şi-a asumat problemele lor fundamentale. „O dată pe an mi se pare de-acum încolo normal să cântărim trecutul, să evaluăm prezentul şi să scrutăm viitorul culturii româneşti. Acest lucru, de fapt, ar trebui să nu se reducă la o zi pe an, ci să fie o preocupare permanent.” Ion Haiduc a relevat rolul menţinerii identităţii fiecărei naţiuni, într-o lume în care culturile sunt supuse globalizării, cu scopul de a contribui la îmbogăţirea culturii universale. „Credem că Academia trebuie să fie garantul promovării culturii naţionale”, a continuat vorbitorul. Ziua Culturii Naţionale „este un început care sperăm să devină o tradiţie şi fiecare an să fie mai bogat în manifestări de calitate, care să aducă şi să trezească în opinia publică dragostea pentru cultură”.
Alexandru Ioan Cuza
Accentuând importanţa culturii în formarea conştiinţei naţionale, făcând din români un popor şi nu o populaţie, academicianul Eugen Simion îşi exprima speranţa că, fie şi numai o dată pe an, „politica să nu mai fie la putere şi să nu mai acapareze televiziunile şi, în genere, întreaga industrie mediatică românească. O zi în care politica să facă bine şi să cedeze locul culturii”. În acelaşi timp, el a propus instituirea unui „Fond Cultural”, cum există în toate ţările europene, pentru editarea clasicilor. „O naţiune culturală şi o democraţie autentică au nevoie de o zi a culturii pentru a-şi omagia tradiţiile şi valorile spirituale şi morale. Trebuie să conştientizăm că şansele noastre mondiale depind şi de cultură. În primul rând de cultură. O naţiune este culturală sau nu este nimic”, a afirmat academicianul Eugen Simion.
Ana Aslan
La rândul său, Dan Berindei a trecut în revistă etapele renaşterii Academiei, amintind decalajele între România şi Uniunea Europeană, situaţia oarecum marginală pe care ţara noastră o ocupă în concertul continental, evidenţiind faptul că numai cultivarea culturii este capabilă să construiască şi să menţină demnitatea unei naţiuni. El a avansat o seamă de proiecte, a decelat provocările ce stau, în acest an, în faţa Academiei. În această prezervare a identităţii naţionale, limba joacă un rol primordial, iar evoluţia ei, urmând evoluţia societăţii şi a lumii, trebuie să fie se producă organic, să fie urmărită şi îndrumată ştiinţific, aşa cum sublinia acad. Marius Sala, vorbind despre rolul Academiei în cultura lingvistică, încă de la înfiinţarea ei.
Anne de Noailles
La rândul său, fizicianul Valentin Vlad a vorbit despre punctele de vârf ale cercetării academice în domeniile ştiinţifice – matematică, fizică, chimie, medicină -, propunând trecerea sub oblăduirea Academiei a Institutului „Ana Aslan”. Academicianul a cerut forurilor statului să se implice în sprijinirea cercetării ştiinţifice care, la noi, este pe ultimul plan, deşi avem valori autentice în acest domeniu.
Cu acest prilej, la propunerea acad. Eugen Simion, asumată de Prezidiul Academiei, a fost acordată, pentru prima dată, distincţia „Ordinul Academic”. „Meritul Academic” a fost decernat ziaristului Marius Tucă, pentru rolul său în promovarea culturii, iar „Distincţia Culturală” a revenit lui Victor Socaciu.
Constantin Brâncuşi
Decernarea a fost precedată, ieri, de acordarea Premiilor de Excelenţă în domeniul ştiinţei şi artelor, conferite de Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă şi Artă. Juriul a fost format din personalităţi marcante ale vieţii academice: acad. Eugen Simion, acad. Viorel Barbu, acad. Bogdan Simionescu, Înalt Prea Sfinţia Sa Ioan Robu, acad. Maya Simionescu. Au fost recompensaţi Alexander Baumgarten, pentru „traducerile din Aristotel, Plotin şi Thomas Aquino şi pentru calitatea remarcabilă a studiilor sale de filozofie antică şi medievală”, Mircia Dumitrescu, pentru „calitatea excepţională a creaţiei sale grafice şi pentru contribuţia sa la faximilarea integrală a manuscriselor lui Mihai Eminescu”, Ana Maria Orban, pentru „talentul şi viziunea sa originală în construcţia grafică”, Cristian Enăchescu, pentru „contribuţiile remarcabile în domeniul compuşilor cu tranziţie de spin şi ansamblul solidelor moleculare comutabile”, Marius Durea, pentru „rezultate remarcabile în teoria matematică a optimizării cu aplicaţii în econometrie şi funcţionarea strategiilor economice”.
15 ianuarie, dublă semnificaţie
Dimitrie Cantemir
Sesiunea Academiei deschide în Bucureşti o serie de manifestări dedicate acestei zile şi, desigur, împlinirii a 161 de ani de la naşterea lui Mihai Eminescu, desemnat de obicei prin atât de controversata sintagmă „poetul naţional”. Sintagmă ce are, potrivit părerii profesorului Eugen Simion, o perfectă acoperire prin simplul fapt că, după atâtea generaţii, opera lui este frecventată şi suscită încă discuţii, de multe ori inflamante, pro şi contra. Premiera Zilei Culturii Naţionale este urmată, după-amiază, de prima ediţie a Galei Tinerilor Scriitori”, eveniment multiart, desfăşurat la Primăria Sectorului 2, în care cele mai bune volume ale anului trecut, selectate de un juriu format din acad. Eugen Simion şi criticii literari Daniel Cristea-Enache şi Paul Cernat, vor obţine „Premiul Tânărul Poet al anului 2010”, „Tânărul Prozator al anului”, Tânărul Critic al anului”, „Tânărul Scriitor al anului” şi Premiul „Cartea de Poezie a anului 2010”. Evenimentul cuprinde şi o seară de muzică, oferită de Mike Godoroja&Blue Spirit şi de pianistul Marius Mihalache.
În nordica urbe a Botoşanilor, 15 ianuarie este un punct de referinţă în sărbătorirea lui Eminescu încă de acum 20 de ani, când s-a înfiinţat aici Premiul Naţional de Poezie „Mihai Eminescu”, considerat cea mai importantă distincţie pentru acest gen literar. Un juriu prezidat de Nicolae Manolescu, preşedintele Uniunii Scriitorilor, din care fac parte şi Cornel Ungureanu, preşedintele Filialei Timişoara a Uniunii Scriitorilor, şi criticul Mircea Martin, va desemna câştigătorul dintre cei cinci nominalizaţi la secţiunea „Opera Omnia”: Ion Mircea, Vasile Vlad, Nicolae Prelipceanu, Dinu Flamand şi Ovidiu Genaru. Două evenimente însoţesc decernarea premiului. Primul, lansarea unei noi serii Premiul „Eminescu”, ce reuneşte volume antologice ale poeţilor recompensaţi la secţiunea Opera Omnia a premiului, precede anunţare câştigătorului din acest an. „Coline cu demoni” de Ilie Constantin , „Ieşirea în larg”, de Adrian Popescu, „Ţinutul bufonilor”, de Cristian Simionescu, „Probleme personale”, de Angela Marinescu , „Rod”, de Cezar Ivănescu, „Jucătorul de şah”, de Ştefan Augustin Doinaş, „Exactitatea umbrei”, de Gellu Naum, „Pleoape de apă”, de Ana Blandiana, „Odihna în tipar”, de Cezar Baltag, „Roua plural”, de Constanţa Buzea , „Pisicuţ (Somnografii)”, de Dorin Tudoran, „Versuri”, de Emil Brumaru, „Stări de suflet”, de Gabriela Melinescu, „Ardere de tot”, de Ileana Mălăncioiu, „Marea înfăţişare”, de Mihai Ursachi, „Versuri alese”, de Mircea Ivănescu, „Polifonia nopţii” de Petre Stoica, şi „Amor amoris”, de Şerban Foarţă, formează o reprezentativă bibliotecă de lirică contemporană. Cel de al doilea moment încheie manifestarea, printr-un spectacol, „Cetăţeni de onoare ai poeziei”, susţinut de 11 actori botoşăneni, este regizat de Ion Caramitru după un scenariu propriu.
Nicolae Bălcescu
Una dintre instituţiile pentru care Ziua Naţională a Culturii capătă un sens profund, este Teatrul Naţional „Radu Stanca” din Sibiu. Directorul ei, Constantin Chiriac, considerând că pentru fiecare ţară cultura trebuie să fie o prioritate, a dedicat evenimentului două săptămâni de sărbătoare, ce au debutat astăzi, la ora 9 dimineaţa, cu un recital susţinut de actorii Bogdan Sărătean, Mihai Coman, Cătălina Sima, Andrada Grosu şi Claudiu Fălămaş, la Colegiul Naţional „Gheorghe Lazăr” şi, apoi, la Biblioteca ASTRA, unde se alătură Lerida Buchholtzer şi Ioana Blaga Frunzescu. Seara, două spectacole pe texte româneşti, „Aforisme pentru un actor tânăr”, după poezii de Radu Stanca, şi „Ghidul copilăriei retrocedate”, după Andrei Codrescu, îşi aşteaptă publicul la Sala CAVAS şi la Colegiului Naţional „Gheorghe Lazăr”. Săptămâna viitoare, alte şase spectacole, de asemenea pe texte româneşti, sunt programate la teatrul sibian.
Timişoara, Iaşiul, care se consideră înnobilat de semnificativa trecere a poetului, de multele poeme pe care le-a scris aici, de lecturile lui la „Junimea”, dar şi de dragostea pentru Veronica Micle, născută tot în atmosfera urbei patriarhale, alte oraşe marchează, mai mult sau mai puţin inspirat dubla semnificaţie a acestei zile de 15 ianuarie 2011.
Editura Vremea a lansat, pentru aniversarea a 161 de ani de la naşterea genialului poet, căruia uităm, de multe ori, că îi datorăm în bună măsură limba literară modernă, volumul „Patologia societăţii noastre. Articole politice”, de Mihai Eminescu, în colecţia „Fapte, Idei, Documente”, cuprinzând peste 120 de articole, numeroase fragmente din manuscrisele eminesciene şi câteva scrisori ale autorului.
Romfilatelia a lansat un întreg poştal special, cuprinzând reproducerea timbrului dedicat lui Mihai Eminescu în 1939.
Veşti au sosit şi despre sărbătorirea poetului în Basarabia, şi despre o aniversare a lui „prin e-mail” de către ICR Budapesta, care va trimite peste 500 de mesaje în capitala Ungariei şi la Seghedin, cu poemul „Dintre sute de catarge” în limba română, alături de patru dintre cele mai importante tălmăciri în limba maghiară, semnate de Sándor Kányádi, Zoltán Jékely, Sándor Kacsó şi Zoltán Franyó, încercând „apropierea publicului maghiar de opera poetului Mihai Eminescu”.
Felicitări şi absenţe
George Enescu
Ideea potrivit căreia Ziua Culturii Naţionale ar trebui „să trezească conştiinţe şi să amintească în fiecare an românilor că trebuie să fie o naţiune şi nu o populaţie” şi identificarea zilei de naştere a lui Mihai Eminescu cu momentul celebrării valorilor spirituale ale ţării trebuiau poate materializate mai de mult. Poate aşa nu s-ar fi ajuns la vandalizări ca aceea a Statuii lui Eminescu de la Galaţi, realizată de Frederic Storck în 1911, şi nici la alte agresiuni asupra acestui domeniu a cărui importanţă a fost subliniată cel mai bine, probabil, de Roland Barthes: „Cultura nu te învaţă să mergi, dar te ajută să respiri”.
Desigur, Academia Română este cea mai prestigioasă instituţie culturală şi ştiinţifică a ţării. Ne-am fi aşteptat însă ca un asemenea eveniment să aibă loc, cel puţin în primul an al existenţei lui, la Ateneul Român, cel înfiinţat ca loc al superlativelor culturii naţionale. S-ar fi cuvenit ca ministrul Culturii, Kelemen Hunor, să gândească, aşa cum, de altfel, este stipulat şi în lege, o celebrare semnificativă a acestei zilei importante pentru cultura noastră.
Nichita Stănescu
În Aula arhiplină a Acadermiei puteau fi recunoscuţi, pe lângă personalităţi, cum ar fi cei doi foşti preşedinţi ai României Ion Iliescu şi Emil Constantinescu, ÎPS Arhiepiscopul Ion Robu, academicienii, Hera, Constantin Bălăceanu-Stolnici, Răzvan Theodorescu, Augustin Buzura, profesorii Gherasim şi Florin Popa, Mihnea Gheorghiu, Sergiu Nicolaescu, actorul academician Dorel Vişan, pictorul Viorel Mărginean, Bogdan Simionescu, Daniel Dăianu, acad. Maya Simionescu şi Gabriela Pană…., cercetători, cadre didactice, teologi, medici, finanţişti, directori de bănci, foarte mulţi studenţi şi elevi.
Un mesaj de sprijinire a culturii a venit din partea preşedintelui Senatului, Mircea Geoană, istoricul literar Mihai Cimpoi a propus ca Ziua Culturii Naţionale să fie celebrată şi la Chişinău tot în 15 ianuarie, iar din îndepărtata Canadă, intelectuali şi scriitori au trimis o scrisoare, anunţând că şi pentru ei această zi este un adevărat eveniment şi că va fi celebrată.
Cu toate acestea nu putem să nu remarcăm două absenţe notabile. Nici actualul preşedinte al României, Traian Băsescu, nici ministrul Culturii, Kelemen Hunor, nu au onorat, din păcate, Ziua Culturii Naţionale.
Magdalena Popa Buluc şi Victoria Anghelescu
