Ziua Iei: identitate și controverse în jurul unei comori culturale

Ziua iei nu trece fără a fi celebrată în spațiul românesc și nu numai. Nici nu ar avea cum, de vreme ce ia a devenit în timp o expresie a culturii românești.

Obiectul vestimentar  a traversat secolele și a devenit simbol global al tradiției noastre. Dar, ca orice simbol puternic, a generat și controverse, discuții despre autenticitate, despre influențe externe și despre felul în care alte popoare au piese vestimentare asemănătoare.

O identitate care a supraviețuit timpului

În ultimii ani, Ziua Iei a depășit granițele României. Comunități din Europa, America sau Australia marchează momentul cu aceeași emoție cu care o fac satele din Ardeal sau Moldova. Ia a devenit un limbaj vizual global. Ea este purtată în muzee, redacții, instituții publice, festivaluri și spații urbane.

Originea ei este însă mult mai veche decât modernitatea care o celebrează astăzi. Cusăturile, simbolurile și cromatica diferă de la o regiune la alta, dar toate transmit același mesaj: o cultură care a știut să-și scrie povestea în fire și culori. Ia nu este decorativă, ci narativă.

Controversele: cine a inspirat pe cine?

Controversele din jurul iei românești nu au lipsit. Nici nu aveau cum. Un articol atât de frumos a fost sursă de inspirație pentru mari branduri internaționale. Ar fi fost foarte bine, dar brandurile nu au menționat sursa inspirației. Și, atunci, românii, dar mai ales româncele, au luat foc.

S-a intâmplat în cazul Isabel Marant, care a folosit modele din Bihor fără a menționa sursa, până la discuțiile recente despre colecții Louis Vuitton ce amintesc izbitor de structura și motivele tradiționale. În paralel, dezbaterea despre asemănările dintre ia românească și cămășile din Ucraina, Serbia sau Grecia arată cât de fragilă este granița dintre influență și copiere. În toate aceste situații, comunitățile cer același lucru: „give credit”. Mai exact, recunoașterea clară a originii culturale, a meșterilor și a satelor care au creat aceste motive transmise din generație în generație.

O altă discuție recurentă privește asemănările dintre ia românească și cămășile tradiționale din Ucraina, Republica Moldova sau Bulgaria. În spațiul carpato-danubiano-pontic, portul popular a evoluat în paralel, iar influențele reciproce sunt inevitabile. Cămașa ucraineană „vyshyvanka”, de exemplu, are o structură similară, cu broderii bogate și simboluri transmise din generație în generație. În Serbia și Macedonia există cămăși cu altiță, iar în Grecia, în zonele montane, se regăsesc modele cu croială apropiată.

Aceste asemănări nu sunt dovezi ale unei „copieri”, ci ale unei vecinătăți culturale. Popoarele din Balcani și Europa de Est au împărtășit timp de secole tehnici, simboluri și materiale. Diferențele apar în detalii: cromatică, densitatea broderiei, poziționarea motivelor, semnificațiile simbolice.

Ia în patrimoniul UNESCO și renașterea interesului pentru autentic

În 2022, UNESCO a inclus „Arta cămășii cu altiță” în patrimoniul cultural imaterial al umanității, confirmând unicitatea și valoarea acestei tradiții. Decizia a venit într-un moment în care interesul pentru ia autentică era deja în creștere. Muzeele au început să recupereze piese vechi, colecționarii au devenit mai vizibili, iar creatorii contemporani au readus ia în modă fără a o transforma într-un simplu accesoriu.

În paralel, comunități online documentează fiecare model, fiecare tehnică, fiecare poveste. Ia nu este doar un obiect de purtat, ci un alfabet cultural care merită descifrat.

O piesă universală, dar inconfundabil românească

Deși există cămăși tradiționale asemănătoare în Ucraina, Polonia, Slovacia, Serbia sau Grecia, ia românească rămâne distinctă prin structura cu altiță, prin modul în care sunt dispuse motivele și prin simbolistica lor. În timp ce alte popoare au broderii bogate, ia românească păstrează un echilibru între geometrie, ritm și spațiu, transformând fiecare piesă într-o compoziție artistică.

Într-o lume în care globalizarea uniformizează totul, Ziua Iei reamintește că există lucruri care nu pot fi standardizate. Că există o frumusețe care nu se supune tendințelor.

Ziua Iei, sărbătorită anual în România și în rândul comunităților de români de pretutindeni la data de 24 iunie, instituită prin Legea nr. 184/2022, reprezintă și pentru Institutului Cultural Român și reprezentanțele sale din străinătate o excelentă oportunitate de etalare și promovare a iei, a costumului popular românesc și a tradițiilor confecționării acestuia, în cadrul unor evenimente adresate atât publicului străin, cât și românilor din diaspora. Cu precădere în ultimii ani, României i se alătură în acest demers Republica Moldova, care celebrează Ziua Națională a Portului Popular în ultima duminică a lunii iunie. Arta cămășii cu altiță,transmisă din generație în generație, inclusă în 2022 în patrimoniul cultural imaterial UNESCO, spune povești despre locuri, oameni și obiceiuri, pe care Institutul Cultural Român se străduiește să le facă auzite peste hotare.