50 de ani de fascinaţie british

1963 era anul primului album al Beatles-ilor, „Please, Please Me”, urmat de „From Me To You”, „ She Loves You”, „I Want to Hold Your Hand”. Succesul este enorm. Cei patru sunt invitaţi să cânte în faţa Reginei Elisabetei a II-a a Marii Britanii. Dar 1963 este şi anul primului turneu al Rolling Stones, care, de la „Crawdaddy Club” din Richmond, invadaseră cu rock planeta, avându-l ca solist pe Mick Jagger, şi în formaţie, pe Keith Richards la chitară şi voce, Brian Jones, chitară şi voce, Bill Wyman, bas, Charlie Watts, baterie. Ei au semnat acel dress code glitter-ireverenţios.

Era în 1963, când Mary Quant lansase minijupa în magazinul său de pe King’s Road, în timp ce la Chelsea stilista Biba, pseudonimul Barbarei Hulanicki, deschidea primul butic al muzicii pop. Un an optimist, în care haina şi cravata erau înlocuite de puloverul pe gât, când femeile invadaseră cu minijupele lor în culori pastel, dar şi străluciri metalice. A fost într-adevăr o adevărată revoluţie, în care explodau noile coduri estetice, prospeţimea şi senzualitatea, un mix de inedit, numeroase scandaluri care reprezentau o pasiune a noilor generaţii. La „Masque Club”, în ’63, au cântat Brian Auger, John Mayall, Eric Clapton, Sony Boy, Williamson. Beatles-ii au realizat ultimul concert al anului la „Cavern” din Liverpoole. O stagiune irepetabilă când, în 1963, Patrick Caulfield a pictat „Still Life with Dagger”, operă pop expusă azi la „Tate Gallery”. Filmul „Lawrence al Arabiei”, cu Peter O’Toole, îşi adjudeca şapte Oscaruri şi patru premii ale British Academy. Jamaicana Carole Juan Crawford este încoronată Miss Univers la Teatrul din Londra. John Le Carré, ex-agentul secret al Majestăţii Sale, publica „Spionul care venea din frig”, care l-a consacrat definitiv.

Cafeneaua de pe Berdmonsey Square

Să ne mai amintim că acelaşi an a însemnat unul dintre marile furturi ale Planetei, când trenul poştal Glasgow-Londra a fost atacat şi au dispărut 2,6 milioane de lire sterline. Tot în acelaşi an s-a realizat prima înregistrare într-un studio a grupului de blues-rock „The Yardbirds”. Pe discul single de debut, ”Wish You Would Be A Certain Girl”, din ’63, poate fi ascultat primul solo al lui Clapton.

King’s Road devine centrul modei. Excese de experimentalism, îndrăzneală şi creativitate zburau către viitor, demonstrând că prezentul cu realităţile şi utopiile sale puteau convinge. Şi dacă la Londra, aerul timpului se descoperea şi datorită copertelor de la „Life Magazine”, astăzi capitala engleză rămâne un laborator al tendinţelor şi al modei care fac înconjurul lumii. Ieri erau Carnaby Street şi King’s Road, unde Norman Parkinson imortaliza modelele slabe, precum celebra Twiggy, simbol al unei feminităţi libere. La „Whitechapel Art Gallery” se dădea expresie unor noi stilişti, inaugurând „British Painting in the Sixties”, o expoziţie colectivă dedicată artei abstracte. Astăzi se merge la cel de al doilea sediu al „White Cube”, la Galeria „Jay Jopling”, deschisă de fostul soţ al artistei Sam Taylor Wood în Bermondsesy Street, între „Tate Modern” şi „Tower Bridge”, unde, până la sfârşitul lui februarie, este o expoziţie cu operele lui Antony Gormley, cu sculpturi gigantice.

King’s Road pe coperta de la Life Magazine din 1963

La câţiva paşi de „White Cube”, ca un magnet pentru iubitorii artelor, unde există o avalanşă de public pentru vernisaje, se ridică, înalt şi svelt „The Shard”, un zgârie-nori de 310 metri, creat de arhitectul Renzo Piano, pe malurile Tamisei, inaugurat în vara anului trecut, o metaforă a Londrei de astăzi. Este cel mai înalt edificiu din Europa, depăşind „Capital City Moscow Tower”, cu 8 metri mai scund, „Sapphire Tower”, din Istanbul (261 de metri), „Commerzbank Tower” din Frankfurt (259 metri), „Turnul de Cristal” din Madrid (250 de metri) ş.a. Cu forma sa conică, el se înalţă spre cer cu cele 95 de etaje şi un observator care oferă publicului o vedere panoramică la 360 de grade. Această insulă verticală poate găzdui 12.000 de persoane, un hotel de cinci stele, restaurante de lux, magazine şi birouri. Dar pentru a putea trăi aici, e nevoie de un cont în bancă cu multe zerouri.

„Gentrification” este termenul folosit de englezi pentru a sublinia schimbările dintr-un cartier menite să înlocuiască o adresă veche, un timp ignorată, cu alta nouă în care explodează scenarii de avangardă. Aşa s-a întâmplat şi cu „Clerkenwell”, din East End, unde, în locul unei fabrici de bere, azi au apărut centre de creativitate şi de arhitectură, precum cel al lui Zaha Hadid, care îşi are şi casa în această zonă. „Sunt mai multe studii de proiectare pe metru pătrat, decât porumbeii de la Veneţia”, explică Lorenzo Grifantini, arhitectul italian stabilit la Londra, titularul unei mari antreprize de arhitectură, „Dos Architects”. Aici au fost desenate noile edificii din Notting Hill, printre care casa editorului şi jurnalistului Jefferson Hack, tatăl fiicei lui Kate Moss. Acest Studiou va participa la cea de a treia ediţie „Clerkenwell Design Week”, ce se va desfăşura între 21 şi 23 mai, manifestare care îi va reuni pe cei mai talentaţi creatori londonezi în instalaţii, expoziţii, performence şi design.

La Londra, moda anilor ’60 este şi acum în vogă

În inima districtului de design şi arhitectură, se află şi „The Zetter Townhouse”, un mic hotel în stil victorian, extrem de şic, în care barul a fost premiat de „The Guardian”, fiind declarat cel mai minunat loc în care poţi să savurezi o băutură. În faţă se află bistroul „Bruno Loubet”, unul dintre cele mai căutate din Londra, unde se poate degusta „boudin blanc”, un fel de cârnaţi albi serviţi cu legume, apreciaţi de staruri precum Gillian Anderson şi Elle Macpherson, care vin adesea să mănânce aici. O bucătărie fusion între cea marocană, spaniolă şi libaneză poate fi apreciată la „Moro”, un local de atmosferă cu mese din lemn în vecinătatea străzii pietonale Exmouth Market.

Toată lumea pe Brick Lane

Beatles pe bicicletă, acum 50 de ani

Citeam în „Corriere della Sera” un articol care punea în evidenţă una dintre caracteristicile fundamentale ale Londrei, multiculturalismul. Articolul punea în evidenţă istoria unui „shikh” care se angajase ca santinelă la Buckingham Palace, cu 20 de ani în urmă, fără a renunţa la barbă şi turban, două elemente tipice ale ţinutei indiene. Dar nimeni nu a prevăzut că, astăzi, mai mult de jumătate din populaţia londoneză e constituită din emigranţi. Trecând de Brick Lane, există o concentraţie de restaurante indiene, ea devenind astăzi strada comunităţilor sud-asiatice, o atmosferă exotică. Aici poţi întâlni indieni, bengalezi, chinezi, arabi, brazilieni, un amestec multietnic, fiecare dintre ei căutându-şi norocul în Regatul Unit. Azi, la Londra, se întâlnesc toate religiile şi limbile pământului. Dar în cartierele lor aceştia nu se simt emigranţi, pentru că protejează cu un patriotic orgoliu Coroana.

Mituri de ieri mereu vii şi azi, precum James Bond. În 1963, Ian Fleming publica „În serviciul Majestăţii Sale”, în timp ce în sălile de cinematograf producţia „007 Din Rusia cu dragoste”, cu Sean Connery în rolul titular, cucerea publicul. Purtând numele lui Auric Goldfinger, unul dintre personajele lui Ian Fleming, arhitectul Erno Goldfinger este autorul edificiului „Trellik Tower”, din faimoasa zonă Notting Hill, un exemplu de artă brutalistă, despre care unii zic că ar fi chiar urât, cu 31 de etaje. Stilul este caracterizat prin linii simple, cu ciment aparent, discutabil din punct de vedere estetic. Structura se cheamă „trellik” şi la origine fusese gândit ca un proiect edilitar popular care să găzduiască 217 familii. Dar a avut nenumărate probleme sociale: droguri, violenţe sexuale, fiind un cuib al criminalităţii până în anii ’80, când municipalitatea s-a decis să-l vândă privaţilor. Această clădire a apărut în câteva filme. În zonă sunt acum mulţi portughezi, dar este şi un loc plin de restaurante autentice, de magazine cu haine vintage, precum „Rellik” al Fionei Stuart.

Ceramică de Josiah

Tot în vecinătate se află şi numeroase buticuri cu genţi, accesorii, pantofi „very british”.

În 1963, top modelul Jean Shrimpton, cu ochii albaştri şi gambe kilometrice, icoana swing-ului londonez, a fost aleasă modelul anului. Astăzi, tineretul hippie şi „yummy mummy”, mamele tinere, se întâlnesc la „Westbourne Grove”. Aici s-au concentrat în ultimul timp numeroase buticuri şi localuri care dau tendinţa modei. Pippa Small, desenatoarea de bijuterii în mare vogă, şi-a transferat colecţia în Westbourne Grove, într-un magazin de un roşu şocant. Ea care şi-a realizat creaţiile cu pietre strânse din diferite călătorii în lume şi-a deschis în acest colţ al Londrei magazinul ce cuprinde brăţări, şiraguri cu turmaline, ametiste şi acvamarin, având cumpărători pe Nicole Kidman, Uma Thurman, Angelina Jolie şi Brad Pitt, care au venit, printre altele, de Crăciun şi au cumpărat numeroase cadouri pentru prieteni.

Tot în acest cartier locuieşte şi stilista Stella McCartney, în timp ce celebrul său tată, Paul, poate fi întâlnit la „The Cow”, în Westbourne Park Road.

Rapha, cu restaurant dedicat cicliştilor

Muzică de orice gen se poate asculta şi în noul „The Paradise”, în timp ce tinerii „cool” se duc la „Electric”, redeschis de două luni cu o nouă înfăţişare. Înainte se afla aici un vechi cinematograf, iar astăzi el a fost restructurat, mobilat cu fotolii din piele şi lampadare de epocă, demne de filmele de Oscar. Aceiaşi proprietari gestionează „Pizza East”, unde aceasta se prepară în cuptor cu lemne, iar trattoria cu scaune din fier este în stilul anilor ’60. Pentru cine vrea să mănânce ca acasă, adresa este „The Main House”, o clădire cu patru etaje la jumătatea drumului între Portobello Road şi Notting Hill. „Les Trois Garçons” este un pub trendy.

Pentru cine este în căutarea unui obiect special din anii ’60, la „Portobello Green Market” se pot găsi obiecte de argint, dantelă lucrată de mână, ceramică, stampe şi bijuterii, dar la preţuri foarte mari. Iar la „Alfies Market”, unde expun peste 100 de comercianţi, poţi descoperi interesante bijuterii de epocă, cutii de colecţie cu efigia Reginei Angliei, lampadare, veioze.

Anii ’60 s-au reîntors şi în modă şi stil

Mary Quant Bazaar şi primele minijupe

În cartierul Shoreditch, unde îşi au locuinţele protagoniştii scenei artistice, se află „Sunspel”, marca ce îmbracă actori vestiţi precum Daniel Craig, unde poţi găsi tricouri şi pantaloni asemănători cu cei pe care îi îmbrăca odinioară Sean Connery, sau „Hosten”, magazinul cu o mare varietate de design de interior în stil vintage. De asemenea, în Shoreditch, într-o fostă fabrică din 1860, s-a inaugurat recent un showroom al lui Deborah Baker, creatoarea mărcii „Fiorenti Baker”, un spaţiu în care sunt expuse colecţii pentru bărbaţi, femei şi copii din miticii ani.

„The Vintage Showroom”, în Soho, a devenit un magazin pentru iubitorii eleganţei, în căutarea unui blazer de odinioară, dar în condiţii perfecte sau ai unor pantofi lucraţi de mână, ai unor pălării din tweed ori ai unor elegante genţi de călătorie, din piele de căprioară sau gobelin. E frecventat în special de artiştii lirici şi actorii în căutare de haine vintage englezeşti. Dar numele VIP-urilor sunt top secret pentru că sunt primiţi într-un showroom special, departe de ochii indiscreţi. La fel, la „Cafe Royal Hotel”, inaugurat recent la doi paşi de Piccadilly, totul este ferit de ochii lumii. „David Chipperfield Architects” a refăcut vechea clădire, restaurând-o într-un stil nou, decorând-o în auriu şi marmură de Carrara, devenind un adevărat templu al eleganţei, deşi aici odinioară fuseseră Oscar Wilde, Liz Taylor sau David Bowie. Pentru o perioadă scurtă, preţurile au fost promoţionale, 350 de lire camera, dar ele cu siguranţă vor creşte pe măsură.

Bijuteriile Pippei Small, căutate de starurile de la Hollywood

Astăzi, străzile între Soho, Mayfair şi St. James sunt triunghiul de aur pentru cine e la vânătoare de noutăţi. Cartierul Mayfair, în stil georgian, considerat a fi unul dintre cele mai exclusiviste din Londra, este plin de elegante construcţii rezidenţiale. Faţadele albe ale caselor de pe Regent Street au fost concepute de John Nash pentru prinţul regent, iar strada a fost concepută să facă legătura între Regent’s Park şi Carlton House, reşedinţa regală.. De altfel, John Nash a proiectat canalul Regent’s pentru a lega Mica Veneţie din Paddington de docuri. După o lungă perioadă în care a fost părăsit, canalul a fost redat turiştilor care pot vedea acum Londra de pe mici ambarcaţiuni. Largă şi opulentă, Regent Street abundă de magazine de lux.

Recent s-a deschis „Rapha”, un restaurant dedicat cicliştilor urbani. Se intră cu bicicleta care se fixează apoi pe un suport special în timp ce se mănâncă o supă caldă sau un sandviş, se răsfoiesc câteva ziare. Acesta a fost proiectat de designerul Graeme Raeburn. Un alt magazin bizar, „Josiah”, avându-l ca designer pe Yayo Newman, are mobilierul paralelipipedic din ceramică albă sau neagră.

Interiorul restaurantului Les Trois Garcons, faimos prin aranjamentul eclectic

La restaurantul „Les Trois Garçons” întâlneşti, de asemenea, mobilier eclectic, format din animale îmbălsămate, tigri, girafe şi crocodili, plus genţi vintage agăţate. Aici se poate mânca un delicios foie gras. La „Sushi Samba”, la ultimul etaj de la „Heron Tower”, se pot degusta mâncăruri japoneze, cu senzaţia că ai Londra la picioare, în timp ce la „Meat Liquor”, într-o ambianţă rafinată, la lumina lumânărilor, se poate gusta un hamburger în versiunea gourmet şi friptură de miel cu ceapă la grătar.

Merită o vizită şi „Vitrine Gallery”, un spaţiu-cult, unde expun tineri artişti precum Samantha Donnelly, care foloseşte în sculpturile sale materiale reciclate, printre care, răşini şi pietre, rame vechi de tablouri, sau precum David Buckley, autorul unor opere realizate din sticlă ondulată şi cauciucuri de maşini sau de biciclete. Una din instalaţiile sale a fost cumpărată de Ben Lovett, liderul formaţiei folk „Mumford and Sons”, grupul născut în clubul din West London, care amestecă muzica veche cu sentimentele moderne, într-un sound preţuit mult acum în Anglia.

Piccadilly noaptea

Când se vorbeşte de energie creativă şi adrenalină, capitala Regatului Unit este astăzi, la cincizeci de ani distanţă, la fel ca şi ieri.

Pe Bermondsey Street se poate opta pentru „Village East”, un nou local la modă unde se poate cina într-o ambianţă intimă, pe fotolii din piele şi mese elegante din lemn, la lumina lumânărilor. Dacă vrei să cumperi o carte şi să stai la o cafea, poţi să te opreşti la cafeneaua librărie „Woolfson &Tay”. Dacă vrei să cumperi creaţii semnate de artişti englezi, de la pălării la fotolii îmbrăcate în stofă colorată în stil englezesc, poţi merge la „Lovely and British”. La câţiva paşi de Catedrala Sfântul Paul, înspre „Covent Garden”, pot fi întâlnite numeroase magazine de design. Orice poate fi găsit la „Covent Garden”, jumătate teatru, jumătate bazar. Numeroase chioşcuri şi mici magazine care vând machete ale caselor tipice englezeşti, detaliate până la trandafirii miniaturali din mătase, asemeni celor puşi în vaze de argint stil George al III-lea. Atmosfera de la Covent Garden evocă trecutul atât prin pub-uri, restaurante, magazine în care timpul pare să se fi oprit în loc cândva în secolul al XIX-lea.

Celebra Carnaby Street de unde a explodat Swinging London

Londra are 40 de teatre numai în zona centrală şi altele 60 în suburbii. Repertoriul de spectacole oferă posibilităţi nenumărate, musicaluri foarte bune, puneri în scenă după Shakespeare, mari producţii în West End şi teatru alternativ. În fiecare seară, în ţara teatrului, cum este numită zona din West End cu cea mai mare concentraţie de săli, cortina se ridică la musicalurile lui Andrew Lloyd Weber, la comediile sofisticate ale lui Noel Coward, la operele uşoare ale lui Gilbert şi Sullivan şi la tragediile shakespeariene.

Londra oficială, oraşul misterelor, coridoarelor puterii şi politicii se întinde între Piaţa Trafalgar şi Westminster. Totuşi, de jur împrejur, sunt luminile unui oraş care se bucură de viaţa sa de noapte.

Expoziţia cu costume de scenă create de David Bowie

La „London Palladium”, se ţinea în octombrie 1963 un concert al Beatles-ilor, în acea perioadă născându-se Tracey Emin şi Rachel Whiteread, care astăzi se bucură de o mare notorietate. Artişti şi fotografi emergenţi sunt în lumina reflectoarelor la noua Galerie „Simon Oldfield”.

Tânăra generaţie care iubeşte East London se opreşte în faţa instalaţiilor lui Damien Hirst, de la restaurantul „Transhed Chicken and Steak”, unde întâlneşti aceeaşi tânără generaţie hippie.

Londra fuge către viitor, dar fără a uita trecutul

Valentino Garavani a inaugurat în prestigioasa Somerset House o expoziţie cu creaţiile sale

Dintre întâlnirile pe care n-ar trebui să le rataţi în 2013 amintim „Maeştrii americani ai picturii în ulei”, la „National Gallery”, deschisă până în 28 aprilie. Tot acolo, „Strălucire şi graţie”, deschisă până în 19 mai, unde pot fi admirate 14 panouri de altar şi alte lucrări pictate de Federico Barocci, precursor al Barocului şi exponent al manierismului italian. Şi tot acolo, expoziţia „Portrete ale vieţii”, cu peste 50 de picturi ale lui Manet provenind din colecţii publice şi private. La „Victoria&Albert Museum” se va putea vizita din 23 martie expoziţia închinată starului David Bowie, cu costume de scenă, filme, video-uri, musicaluri, colecţionate de „The White Duke” în cei peste 40 de ani de carieră.

Pentru îndrăgostiţii de modă, o splendidă expoziţie cu creaţiile lui Valentino, „Maestrul Modei”, celebrează stilistul prezentând hainele create de el pentru Jackie Kennedy Onassis, Grace Kelly, Sophia Loren, Gwyneth Paltrow. La „Tate Gallery”, o grandioasă retrospectivă, dedicată lui Roy Lichtenstein şi Pop art-ului american” (1923-1997), reuneşte 125 de picturi. La Galeria „David Zwirner”, pe care americanii au inaugurat-o la Londra, în octombrie anul trecut, poate fi vizionată retrospectiva sculptorului minimalist Fred Sandback.

Febra Londrei poate să te cuprindă oricând.