Despre Ion Rațiu omul, puține persoane din România știu mai multe decât mine. Din decembrie 1990, practic am fost „adoptată“ de marele om politic. Poate a văzut în mine, pe atunci o tânără inocentă, dar foarte radicală, un potențial bun, poate i-a plăcut faptul că sunt ardeleancă, acest lucru nu mai are relevanță acum. Cert este că am ajuns să-mi petrec împreună cu el mai mult timp decât cu propria familie. Când mă voi retrage, voi scrie sigur o carte despre acea perioadă a vieții mele. Nu aveam de gând să fac acum aceste mărturisiri, dacă un postac, care se străduia să-mi demonstreze ce „cult în cap“ este el și ce proastă sunt eu, nu s-ar fi apucat să-mi citeze din mentorul meu.
Că oricine are dreptul la opinie, acesta este într-adevăr unul din primele lucruri pe care mi le-a spus Rațiu în momentele în care, în calitate de ucenică, îl ascultam cu atenție și fascinație. Crescută și educată în comunism, descopeream abecedarul democrației occidentale și tare-mi plăcea cum, ca un bunic, cu o voce plină de căldură și cu o infinită răbdare, îmi răspundea la întrebările, uneori naive, pe care i le puneam cu nonșalanța specifică vârstei. Deși eram supusă la multe presiuni menite să mă îndepărteze, nu m-au impresionat nici amenințările securiștilor ceaușiști proaspăt sereiști, nici dezaprobarea membrilor familiei mele, feseniști convinși în acea vreme.
Ca reporter al noului ziar Cotidianul, am fost trimisă să relatez din primul Parlament postrevoluționar – Adunarea Constituantă – despre adoptarea primei Legi fundamentale ulterioare căderii comunismului: „Constituția Fesenistă“. Am fost prezentă când s-a propus și dezbătut fiecare articol. Am ajuns astfel să cunosc toate subteranele politicii de atunci, rădăcinile politicii bolnave de azi. I-am cunoscut pe toți politicienii vremii, cu bunele și relele lor. Însă cu patronul meu Ion Rațiu am avut o relație specială. Și în numele acesteia, nu le pot permite unor oameni de calitate îndoielnică să-i terfelească memoria.
Întreaga noastră colaborare a fost în văzul lumii. Deoarece Ion Rațiu era deputat, iar eu reporter parlamentar, s-a folosit de această oportunitate pentru a mă ține aproape. Pentru a avea mai mult timp împreună, m-a numit consilier personal și, astfel, puteam sta mai mult în Parlament decât îmi permitea statutul de jurnalist. Acum îmi vine să râd, ce sfaturi puteam eu să-i dau… A vrut să mă formeze ca om integru și a reușit. Mulți dintre angajatorii mei ulteriori nu au înțeles acest lucru și m-au privit cu suspiciune sau chiar cu milă. Integritatea e un lucru foarte rar pe la noi.
Nu am auzit deloc, în acele vremuri tulburi, de Mălin Bot, Rareș Bogdan, Marincea etc. Ori erau prea mici, la propriu sau la figurat, ori invizibili, pentru că în perioada extrem de periculoasă de atunci, noi, jurnaliștii democrați, ne știam bine și ne susțineam, indiferent de publicația la care eram angajați. Toți uram comunismul și pe comuniști și înotam contra curentului, susținând integrarea euroatlantică a României. Și ce părea o utopie în acele vremuri, astăzi este realitate. Avem și noi meritul nostru, mai mic sau mai mare. Nu este o laudă de sine, doar un banal adevăr.
De multe ori m-am întrebat câți dintre membrii generației Marincea – Bot sunt creația serviciilor. O întrebare retorică, deoarece, conform legilor în vigoare, răspunsul la aceasta e vânare de vânt. Ion Rațiu avea o mare alergie la securiști. Când s-a întors în România a fost asaltat de aceștia. Dar nu-i demasca public, doar îi îndepărta cu o înțelepciune și un bun-simţ pe care, din păcate, nu le vedem la niciun politician actual. Știind cum gândea, pot spune că Ion Rațiu, un gentleman desăvârșit, i-ar fi disprețuit profund pe cei ca Mălin Bot, deoarece ura agresivitatea de orice fel.
Așa că ar fi bine ca adepții violenței politice să nu-i mai păteze memoria, asociindu-l, chiar și numai prin citate postate pe Facebook, cu acțiunile lor reprobabile.
L-am mai cunoscut si noi ceilalti pe Ion Ratiu, nu ne laudam cu asta ca avem propriile realizari in viata. Dar va spun ca azi,v-ar fi dispretuit un pic si pe dumneavoastra. Daca l-ati fi cunoscut cu adevarat asa cum va laudati, ati fi stiut ca dumnealui ura aroganta. Ori editoriul dumneavoastra de azi e un gest de aroganta gratuit care exprima si un pic de frustrare sau invidie. Nu ma pronunt despre Bogdan sau Marincea pentru ca nu ii cunosc, dar Malin Bot este un star si un model al generatiei Milenials, adica al viitorului nu numai al Romaniei, ci al lumii! Inotul dumneavostra impotriva curentului provoaca doar oboseala si este inutil. Progresul nu poate fi oprit, poate fi intarziat, dar nu oprit.