După 1989, est-europenii au fost transformaţi în „copiii politici ai istoriei” iar procesul prin care Occidentul şi-a întins hegemonia asupra noastră a primit numele de „tranziţie”, afirmă sociologul clujean Vasile Dâncu.
„Filosoful de origine croată, Boris Buden, scrie într-o carte de o mare profunzime că, după 1989, est europenii au fost transformați în copiii politici ai istoriei (…) Procesul prin care Occidentul și-a întins aripa hegemonică asupra noastră a primit și un nume, aparent tehnic și precis: tranziție (…) Românii, precum alți copii orfani ai comunismului, au rămas la ușa istoriei. A venit libertatea și a dispărut societatea. A dispărut proiectul colectiv și utopia comună. Un vis al progresului înțeles de fiecare la nivelul vieții lui nu își mai are sensul. Înainte de 1989, fiul își compara propria condiție cu cea a tatălui și stătea bine la comparație. Tatăl și mama, cu mânile crăpate de munca la CAP, se bucurau că fiul lor a mers „mai departe”, adică la școală. Era muncitor sau chiar maistru, dar are un apartament, apă caldă și lucrează în schimburi, doar 8 ore, nu zi-lumină, cum se spetesc ei. Alții își vedeau fiul sau fiica profesor sau inginer și în familia lor acesta era un vârf. Participau și ei la simularea ideologică cu epoca de aur sau utopia comunismului deplin, dar ceea ce știau ei era altceva: vedeau că munca lor primește sens, că viitorul este mai previzibil și că poți intui proceduri prin care poți să planifici viitorul”, scrie Vasile Dâncu, pe blog.
