Trompetele regimului nu se prezintă singure la spectacolele pe care le susţin în Parlament şi în studiourile posturilor de televiziune. Ele vin cu tot felul de tromboane. Trompetele interpretează aria calomniei, iar tromboanele sunt responsabile cu aria bunăstării. O bunăstare care va veni ea într-o zi. Însă nu e clar, deocamdată, la ce oră va ajunge şi cât va sta bunăstarea asta. Nu e limpede nici dacă bunăstarea va fi tăiată felii şi împărţită astfel încât să ajungă la toată lumea.
Cu un tupeu cum numai apartenenţa la orchestra de suflători ai lui Traian Băsescu îl poate asigura, tromboanele susţin că, în viitorul apropiat, românii vor vedea că măsurile dure luate acum vor fi benefice pentru ei. Numai că instrumentele de suflat ale preşedintelui, care dau ca sigură apariţia primelor semne ale bunăstării în 2011, mint cu naturaleţea cu care unii beau apă. Bineînţeles, dacă au după ce. Strategia fiscală aprobată de Guvern prevede o creştere cu 7% a cheltuielilor bugetare de-abia în anul electoral 2012. Halal bunăstare!
După muştiucul trompetelor şi tromboanelor, că despre minte în cazul alămurilor nu poate fi vorba, viaţa omului simplu trebuie să fie extrem de simplă. Adică, omul trebuie să ştie doar că are bani să-şi plătească întreţinerea şi, eventual, să-şi cumpere o pereche de ciorapi. Că banii îi ajung pentru puţină mâncare şi, eventual, pentru un pachet de ţigări de contrabandă. Că, din când în când, îşi poate permite să bea un suc sau, nemaipomenit, un pahar de vin. Dar din ăla la sticlă din plastic.
Însă viaţă înseamnă să-ţi poţi cumpăra o carte, o haină şi un şampon şi să mergi într-o excursie. Să poţi face un cadou, să-ţi inviţi iubita în oraş şi să ieşi la un fotbal cu băieţii pe un teren cu instalaţie de nocturnă. Viaţa înseamnă sunetul chitarei într-un concert live, şi nu zgomotul infernal făcut de orchestra de suflători care cântă după cum le suflă la ureche preşedintele-suflător. Viaţă înseamnă să poţi zâmbi, şi nu să fii mereu trist din cauza incompetenţei, minciunii, hoţiei, tupeului şi a manipulării.
În ţările în care oamenii nu-şi pun problema zilei de mâine, aceştia au vreme să se întrebe: există viaţă şi după moarte? La noi, întrebarea este: există viaţă şi în timpul vieţii? Trompetele şi tromboanele ar spune că da. Doar ele.
