Obiceiurile de Crăciun au fost eclipsate de obiceiurile proaste ale guvernanţilor. De exemplu, obiceiul tăiatului porcului a fost băgat într-un con de umbră de tăierile de salarii, investiţii şi locuri de muncă.
Pentru a da impresia că respectă normele europene, Cabinetul condus de Emil Boc nu bagă cuţitul în buget înainte de a-l asoma. Acest lucru se face prin asumarea răspunderii guvernamentale. Apoi, se trece la pârlirea bugetului. Pentru a da Uniunii Europene impresia că respectă regulile jocului democratic, Puterea implică şi Opoziţia. Aceasta participă cu câteva declaraţii care reprezintă, de fapt, un foc de paie.
După ce bugetul este pârlit bine de „băieţii deştepţi”, începe împărţeala. Porţia cea mai consistentă ajunge la parlamentarii şi primarii coaliţiei de guvernământ. Cu banii obţinuţi, aceştia încearcă să se pună bine cu trimişii Domnului pe pământ şi cu cei trimişi de domnul Băsescu la muncă. Peste picturile din lăcaşurile de cult se aplică foiţe de aur. Şcolile fără energie electrică sunt dotate cu calculatoare de ultimă generaţie. Sălile de sport sunt construite în aşa fel încât la nunţi să încapă toată suflarea satului. În piscinele acoperite sunt crescuţi peşti pe care primarul comunei îi afumă şi-i vinde fără factură. Asfaltul de vară de pe uliţe este înlocuit cu asfalt de iarnă. Reţelele de apă şi de canalizare sunt aduse până în faţa caselor mătuşilor fără dinţi în gură şi fără bani pentru aşa un lux. Iar firmele de construcţii prietene câştigă sume purtătoare de comision.
La marea împărţeală, Opoziţia primeşte şi ea câte ceva. Nişte bani pentru un gard de biserică, pentru o tablă şi o cutie de cretă sau pentru o găleată de var de dat pe pereţii sălilor de sport.
În ăst timp, alegătorul de cursă lungă stă la gard şi aşteaptă şi el ceva de la pomana bugetului. Din păcate, pentru acesta mai rămâne doar o porţie de nimic. Mai exact, vreo doi nimici cu muştar.
