“Palatul Galliera” s-a redeschis de curând cu expoziţia creatorului de modă Azzedine Alaïa. Această primă retrospectivă pariziană este prezentată în galeriile renovate ale Palatului, cât şi în Sala “Matisse” a Muzeului de Artă Modernă. O selecţie de 70 de modele emblematice retrasează parcursul creator unic al lui Azzedine Alaïa. Refacerea “Palatului Galliera” este analizată de Bérénice Geoffroy-Schneiter, în catalog, iar arta lui Azzedine Alaïa, de Olivier Saillard în elegantul volum “Alaïa”.
Ucenicia sa este strâns legată de clientele care au fost seduse de creaţiile lui, personalităţi legendare, de la Louise de Vilmorin, Arletty sau Greta Garbo până la Sofia Coppola şi chiar Michelle Obama! Încurajat de prietenul său Thierry Mugler, şi-a prezentat în 1979 prima colecţie sub nume propriu, în care deja pielea devenea fragilă şi chiar senzuală. Jerseul şi stretch-ul care drapau corpurile aminteau de Şcoala de Artă din Tunis, unde studiase sculptura. “Când concep un veşmânt, el trebuie să se înfăşoare în jurul trupului”. Fermoarele au un loc aparte în rochiile sale, tighelele subliniază rotunjimile taioarelor… Alaïa modelează corpul ca un sculptor ale cărui mâini modelează muselina sau pielea. Este unul dintre puţinii care stăpânesc toate etapele realizării unui veşmânt: trasează tiparul, desenează chiar pe pânză formele şi volumele pe care le are în cap, croieşte, coase şi îmblânzeşte ţesăturile, încarnând şicul parizian.
Rihanna, într-o rochie Alaia la Premiile Grammy
Inventând noi morfologii prin simplul joc al liniilor complexe, Alaïa a devenit croitorul unei opere care traversează timpul. Influenţa sa asupra modei contemporane este fundamentală. El este un neobosit creator, artizan sublim, care şi-a urmat drumul preferând creaţiile care durează celor făcute pentru un sezon. “N-am urmat niciodată moda. Femeile au fost cele care mi-au dictat conduita şi m-au convins. Nu m-am gândit decât la ele pentru că sunt convins că ele au mai mult talent decât orice stilist. Aşa încât m-am hotărât să cunosc anatomia corpului lor. Şi timp de câţiva ani am învăţat despre silueta lor. Umerii sunt esenţiali, talia este primordială, cambrarea este capitală. În 1993 am început de a rupe cu sistemul impus de defileurile sezoniere pentru a mă concentra pe haine şi nu asupra efectului modei. Eu cred că veşmintele mele pot dura în timp”, se destăinuie el.
Azzedine Alaia concepând o rochie pentru Grace Jones
Îi place să spună: ”Eu am creat hainele femeilor, ele creează moda…”. Manechine ca Naomi Campbell, Stephanie Seymour, Linda Spierings, Linda Evangelista, Veronica Webb sau Yasmin Le Bon au devenit prietenele şi admiratoarele lui.
Cea care i-a descoperit talentul, convingându-l să studieze artele frumoase, a fost doamna Pineau. “Doamna Pineau era pentru mine ca o a doua mamă… La ea, devoram cataloagele, revistele medicului cu reproduceri după opere de artă, şi câteva reviste de modă în care admiram modelele de la «Dior» şi «Balenciaga». Ea m-a împins să mă înscriu la Şcoala de Artă”.
Un colorist incredibil
Pictoriţa şi artista Leïla Menchari, care a făcut o frumoasă carieră la „Hermes”, i-a devenit în scurt timp o foarte bună prietenă. “Mama ei a fost una dintre primele femei care au abandonat vălul. Leïla mi-a recomandat o bogată clientelă şi a favorizat intrarea mea la celebra casă de modă «Les Femmes».”
Alaïa nu a prevăzut că va deveni “regele curbelor”. Legenda povesteşte că el a lucrat şi la Casa “Christian Dior”, unde lipea etichete pe haine în perioada în care nu era o plăcere să fii magrebian. A avut norocul să o întâlnească pe contesa De Blegiers, care l-a prezentat elitei pariziene.
Creaţii inspirate de modelele junglei
Era fascinat de rochiile de la “Dior” şi de la “Balenciaga” pe care le vedea în revista “Vogue”, de taioarele cu basc… Treptat a început să le redeseneze imaginând alte structuri pentru a înţelege esenţa.
În 1985 a fost recompensat cu două Oscaruri ale modei la Paris. În acelaşi an, a avut un defileu la “Palladium” din New York, sub direcţia artistică a lui Jean-Paul Goude. A fost celebrat la Bordeaux alături de sculpturile lui Dan Flavin. În 1997, la Florenţa, i-a fost consacrată o monografie, urmată de o expoziţie la Palazzo Corsini, însoţită de picturile lui Julian Schnabel. În 1998 i-a fost dedicată o retrospectivă la “Groninger Museum”, alături de picturile semnate Pablo Picasso, Jean-Michel Basquiat, Anselm Kiefer, Christophe von Weyhe… În 2000, la “Guggenheim Soho”, a expus alături de pânzele lui Andy Warhol.
Un somptuos model care a făcut înconjurul lumii
Acum, la “Palatul Galliera”, rochiile lui Alaïa sunt expuse în scenografia încredinţată lui Martin Szekely. Iar în Sala “Matisse”, creaţiile lui continuă un adevărat dialog cu arta pe care o iubeşte atât de mult Azzedine Alaïa.
El este mai mult decât un director artistic, este un artist, un artizan care şi-a conceput fiecare dintre creaţiile sale ca pe o operă.
Un palat al timpului său…
Rochii în stil sirena, cu glugă
Trei ani şi jumătate şi aproape 5 milioane de euro investiţi în lucrări au repus în valoare edificiul cu arhitectura sa de inspiraţie renascentistă, cu mozaicurile şi pereţii lui roşu închis, cu un şarm delicios proustian, datorate arhitectului Paul-René-Léon Ginain. Ritmată de trei elegante ferestre, faţada “Palatului Galliera” alternează capiteluri inspirate de cele corintice sau ionice. Această elegantă clădire a aparţinut uneia dintre femeile cele mai cultivate ale timpului său, Ducesa de Galliera, născută la Genova în 1811. Maria Brignole-Sale a primit de la tatăl său, un ilustru diplomat, o educaţie dintre cele mai strălucite, căsătorindu-se în 1828 cu marchizul Raffaele de Ferrari, un strălucit finanţist, principalul constructor al căilor ferate din Italia şi fondatorul Băncii Creditului Mobiliar, care a participat şi la lucrările construirii Canalului de Suez. În recompensă, Papa Grigore al XVI-lea i-a acordat titlul de Duce de Galliera. Ducesa de Galliera avea o mare pasiune pentru colecţiile de pictură ale şcolilor flamandă, spaniolă şi veneţienă din secolul al XVI-lea şi frecventa asiduu licitaţiile. E adevărat că o asemenea descendentă dintr-o linie prestigioasă de colecţionari şi mecena avea un vis secret: acela de a construi un muzeu în vila sa din Paris, pentru a-şi etala colecţiile. Dar istoria a decis altfel. Neînţelegeri administrative comise de notar, care menţiona ca legatar al donaţiei oraşul Paris, şi nu statul francez, şi-a văzut intenţiile trădate, iar atacurile celei de a Treia Republici la adresa Contelui de Paris au determinat-o să-şi modifice testamentul şi să lase colecţia oraşului Genova.
O rochie ce dă impresia unui corp sculptat
Aşa încât palatul a rămas ca o cochilie goală. A trebuit să vină anul 1977 ca acesta să-şi găsească o destinaţie finală, cea de “Muzeu al Modei şi al Costumului”.
“Palatul Galliera” este situat în inima Parisului, pe o suprafaţă de peste 4.000 de metri pătraţi, şi deţine peste 100.000 de piese de îmbrăcăminte şi accesorii. Este adevărat că tot ceea ce conţine acest palat pare o peşteră a lui Ali Baba, o veritabilă oglindă a vieţii cotidiene a claselor superioare de la mijlocul secolului al XVIII-lea. Muzeul are un fond de o preţiozitate inegalabilă pentru a studia istoria costumului şi a naşterii modei.
Defileu Azzedine Alaia
Punctele forte ale colecţiilor sunt somptuoasele costume pentru balet şi teatru din secolul al XVIII-lea. Piese purtate de prestigioase personalităţi, precum împărăteasa Josephine sau actriţa Sarah Berhnardt, dar şi costume ce au aparţinut lui Paul Poiret şi Christian Dior, trecând prin Chanel, Schiaparelli şi Jeanne Lanvin. Dar şi acum el se îmbogăţeşte cu donaţii prestigioase, precum cea a lui Cristobal Balenciaga, Hubert de Givency, care a donat o parte din garderoba ce i-a aparţinut lui Audery Hepburn, la fel şi Yves Saint Laurent. Cu un fond de peste 7.000 de piese, toţi cei care au revoluţionat moda sunt reprezentaţi în aceste colecţii, de la Martin Margiela la Jean-Paul Gaultier, trecând prin Yohji Yamamoto…
Azzedine Alaïa, sculptorul corpurilor
Imagine din expoziţie
“Palatul Galliera” prezintă extraordinarele rochii ale lui Azzedine Alaïa, apreciat în întreaga lume pentru felul în care modelează corpul feminin.
Ca un vrăjitor, a reuşit performanţa de a crea ţinute senzuale, făcute din muselină, piele sau catifea, fiecare creaţie fiind însoţită în expoziţie de o etichetă detaliată. Fuste senzuale croite din piele suplă perforată cu accesorii metalice, cu drapaje asimetrice care devoalează pielea, rochii cu glugă asemănătoare rochiilor de sirenă, mantouri, haine cu ghipiură şi decolteuri drapate, ţinute strălucitoare inspirate de Africa răstoarnă codurile haute couture.
Imagine din Sala Matisse a Muzeului de Artă Contemporană
În afara frumuseţii care taie respiraţia a fiecărei piese în parte, forţa expoziţiei stă în graniţa subţire dintre vizitator şi creaţie. Rochiile nu sunt expuse în vitrine şi aproape poţi să le atingi cu degetele. Te apropii de acest creator şi prin perfecţiunea unei rochii-furou din muselină neagră.
Azzedine Alaïa creează de 50 de ani veşminte care nu au alt scop decât să celebreze trupurile femeilor. El rămâne în afara tuturor tiparelor. Nu-i pasă de accesorii, convins că rochiile sale îşi sunt suficiente lor însele. Este un artist fără concesii şi sigur de talentul lui. Operele lui vorbesc şi ating universalul prin frumuseţe.
Muzeul Galliera în haine noi
Directorul “Palatului Galliera”, Olivier Saillard, povesteşte despre aceste haine: “Am văzut multe expoziţii de modă, dar niciuna nu are o asemenea dimensiune. Trăiesc senzaţia că alături de mine este un prieten erudit”.
Hainele lui Alaïa sunt descoperite acum în 3D. Mantourile, vestele şi rochiile sunt plasate atât de aproape de vizitator, încât perfecţiunea lor îţi sare în ochi. Ele pot fi privite din toate unghiurile.
Vedere din interior
Creaţiile lui nu se demodează niciodată, pentru că le-a dorit întotdeauna atemporale. Taiorul lui Coco Chanel este un frumos exemplu. Apoi, materialele, aşa cum este pielea, au fost întotdeauna foarte importante pentru el. Se adaugă faptul că este un colorist incredibil, deşi are în paletă o infinitate de nuanţe de negru. Pe deasupra, la el eleganţa transcende mediul social.
Într-o garderobă Azzedine Alaïa, piesele-cheie pe care trebuie să le aibă orice femeie, ar trebui să fie o bluză din poplin albă, care este teribil de şic purtată cu o centură, de asemenea, rochia neagră, care poate fi purtată de dimineaţa până seara, fie cu un pantof cu toc jos, fie cu unul cu toc înalt.
Salonul de Onoare al Palatului Galliera
“Eu sunt ca un cowboy care-şi aruncă lasoul. Îl prind şi apoi încerc să-l modelez. Aceasta necesită mai multe etape. Pot să încep cu o rochie într-un an şi să am sentimentul că o termin după zece ani. Găsesc că ritmul modei este înspăimântător. Am intrat în domeniul modei pentru haine, şi nu pentru o abilitate mediatică”.
Moda se revendică atât din matematică, cât şi din poezie
Rochia din benzi stretch
Stilistul tunisian a ştiut să definească perfect noua feminitate a epocii sale. Ca un îndrăgostit de undele magice ale corpului, el a ştiut să creeze o rochie ca o a doua piele şi să îmbrace silueta într-un halou de senzualitate. Mai mult, a conceput veşminte pentru staruri nemuritoare: Arletty, Greta Garbo, Louise de Vilmorin… El ştie ca nimeni altul să idealizeze femeia. Creaţiile sale sunt realizate din piele, jerse, stretch, în negru şi alb, cu modele animaliere. Garderoba sa, pe scurt, este ca o oază de bucurie. Este considerat din acest punct de vedere ca un sculptor.
Christian Louboutin şi Farida Khelfa la deschiderea Muzeului Modei
Expoziţia “Alaïa”, care celebrează redeschiderea “Palatului Galliera” din Paris, este opera a doi iconoclaşti: Olivier Saillard, istoric de artă şi directorul muzeului, care a orchestrat în 2012 “The Impossible Wardrobe”, un balet-happening destinat să scoată moda din praful muzeului. El a deschis porţile lui Azzedine Alaïa şi operelor lui de frumuseţe fără timp.
Naomi Campbell într-o ţinută Alaia
Într-un interviu publicat în “Le Monde”, Olivier Saillard afirmă că în timp ce mulţi creatori de modă au o viaţă mediatică, Azzedine, Rei Kawakubo de la “Comme des Garçons” sau Madame Grès au o operă. “A crea un veşmânt este teribil de dificil. Moda este o disciplină extrem de tehnică, ce se revendică atât de la matematică, cât şi de la poezie. Glamour-ul sexy nu funcţionează decât graţie epurei. Fără ca asta să însemene deghizare”.
Ines de Fressange la vernisaj
Întrebat de faptul că industria modei s-a lansat într-o adevărată cursă a noutăţilor şi a performanţei şi în această frenezie unde l-ar plasa pe Alaïa, acesta a specificat: “Pentru mine Azzedine a devenit unul dintre artizanii sublimi. Un creator nu are nevoie să se schimbe. Cunoştinţele tehnice, arhitecturale sunt asemănătoare cu cele ale lui Vionnet sau Madame Grès”.
Manechine la deschiderea Muzeului Galliera
La rândul lui, Azzedine Alaïa mărturiseşte: “Sunt trist atunci când piesele istorice pleacă în străinătate. Când a fost închisă casa de haute couture «Balenciaga», unul dintre clienţii mei mi-a adus o rochie şi un taior, oferindu-mi-le. Altădată am avut norocul să pot cumpăra un lot de pălării ale unei modiste, iar modelul Arletty mi-a povestit că Madame Grès făcea turbane foarte frumoase. Îmi place să am piese încărcate de istorie. O rochie realizată de Madame Grès nu este niciodată demodată. La fel ca o creaţie Vionnet, care n-a fost niciodată egalată din punct de vedere tehnic. Mai mult, taioarele de amazoane din secolul al XVIII-lea sunt de o modernitate uluitoare. La rândul meu îmi place să realizez creaţii care să îmbătrânească frumos”.
Chiar şi rochiile tricotate modelează corpul
Spaţii magnifice, integral restaurate, cu un iluminat savant, capabil de a pune în valoare creaţiile. Şi creaţii există, un adevărat foc de artificii. Fiecare model povesteşte o temă, o obsesie, este sexy, are fluiditate, sălbăticie îmblânzită… Rochii tubulare cu nervuri, rochii-furou de seară, care se deschid ca o orhidee, haine drepte, piele perforată. Puţine culori: negru, alb, roşu, panteră. Regalitate! Fiecare piesă este o sculptură. Privind aceste creaţii, înveţi enorm despre evoluţia unui stil.
Azzedine Alaïa este, cu siguranţă, cel care a reinventat feminitatea.
