Prezentă la mitingul #Rezist, scriitoarea Ana Blandiana a dat un interviu pentru Realitatea TV în care şi-a permis să asemuiască protestul din Piaţa Victoriei, condus de Sandy Bătăuşul, cu celebra manifestare din Piaţa Universităţii din 1990, al cărei lider a fost Marian Munteanu.
Urmînd exemplul Anei Blandiana, oculta din spatele protestelor din Piaţa Victoriei a difuzat în boxe duminică seara şi „Imnul golanilor” care a rămas în memoria noastră ca „Imnul Pieţei Universităţii”. Confuzia aceasta este o adevărată blasfemie faţă de mişcarea studenţilor din 1990 din Piaţa Universităţii.
Despre acest subiect, i-am solicitat opinia chiar lui Marian Munteanu, liderul de necontestat al Pieţei Universităţii, care a declarat în exclusivitate pentru „Cotidianul”:
Reţinem, aşadar, această declaraţie a lui Marian Munteanu: „Doamna Ana Blandiana a fost o dată sau de două ori în Piaţa Universităţii, dar mă tem că domnia sa nu a înţeles foarte exact care a fost mesajul şi orientarea acelei demonstraţii, de vreme ce poate să facă acum asocieri cu manifestări care au o cu totul altă orientare”. Ea este importantă pentru că am sesizat de multă vreme că, în aproape toate declaraţiile publice ale Anei Blandiana despre „Piaţa Universităţii”, uită mereu să menţioneze numele lui Marian Munteanu! Ştim noi de ce!
Este, într-adevăr, regretabil faptul că un scriitor precum Ana Blandiana face o confuzie atît de şocantă între Marian Munteanu, liderul studenţilor şi al „Pieţei Universităţii” din 1990, şi Sandy Matei, care conduce „Protestul #Rezist, cunoscut ca „Bătăuşul” care l-a lovit cu boxul pe Alexandru Tiurbe, un bătrîn de peste 70 de ani. Pentru evitarea pe viitor a unor astfel de confuzii, iată cum arăta Alexandru Tiurbe după întîlnirea cu acest lider al Protestelor #Rezist:
Asemenea scene nu au existat în „Piaţa Universităţii”, ştiindu-se bine că atunci victimele violenţelor au fost studenţii, iar cei care i-au agresat au fost mai întîi forţele de poliţie şi securiştii lui Ion Iliescu, iar apoi minerii aduşi de FSN, cînd victime au căzut numeroşi bucureşteni nevinovaţi.
Pentru a o ajuta pe Ana Blandiana să nu mai facă astfel de confuzii, iată cum arăta Marian Munteanu pe patul de spital, după ce a fost la un pas de moarte, fiind bătut în mod bestial de către mineri:
Tinerii de azi, cărora nimeni parcă nu vrea să le spună ce a fost cu adevărat „Piaţa Universităţii”, le arătăm mai jos o fotografie cu o parte dintre adevăraţii lideri ai acestui fenomen care a făcut înconjurul lumii:
În 1990, în timpul Pieţei Universităţii, nu au existat niciodată evenimente precum cele generate azi în Piaţa Victoriei de către Sandy Bătăuşul sau Mălin Bot. Cineva parcă este interesat de mistificarea acelor zile din 1990, unul dintre paşi fiind decuparea primelor minute din celebrul „Imn al golanilor”, în care, după scandările particpanţilor care strigă „Jos comunismul!”, Marian Munteanu rosteşte cu vocea sa inconfundabilă aceste versuri: „Mai bine golan / Decît activist! / Mai bine mort / Decît comunist!” Pe YouTube, versiunea originară a fost modificată aproape în toate postările!
Pentru cei care vor să salveze versiunea originară a „Imnului golanilor”, indicăm acest link, bănuind că şi acesta va dispărea cîndva, dorindu-se ca vocea lui Marian Munteanu să fie uitată: https://www.youtube.com/watch?v=QC_CCxkCl8s. Este o rarirate pe care s-ar putea cîndva s-o căutăm şi n-o vom mai găsi.
Adaug la Cantareata Cheala: Blandiana, amanta lui Gogu Radulescu, a luat-o la bataie pe Valeria Seciu pe holul Ministerului culturii cand iesea de la Gogu Radulescu; aceasta fusese la Gogu sa-l implore sa aprobe trimiterea in strainatate a lui Octavian Cotescu, sotul ei, foarte bolnav. Blandianei ii era frica sa nu-i ia Valeria Seciu amantul. Pe seama acestui amantlac se pune si aprobarea calatoriei documentare a sotului Blandianei (Dumnezeu sa-l ierte!) in USA pentru a scrie cartea „America ogarului cenusiu”. In plus, bravii nostri scriitori „dizidenti” nu sunt multumiti de noua orientare a Romaniei pentru ca ar fi vrut sa-si pastreze avantajele din comunism pe langa libertatile capitalismului. Astfel, ei erau platiti sa stea la Mogosoaia, casa, masa gratis si sa scrie. Acu’, in capitalism, scrii pe banii tai si daca esti publicat traiesti daca nu…la munca! Mai traiesc destui care pot depune marturie ca ce spun e adevarat.