Naivi cum suntem, încă mai credeam că zestrea de medalii a României poate spori. Şi cum să nu crezi, când urmau să intre în concurs, la triplu salt, Marian Oprea, cel care ne-a făcut de-atâtea ori fericiţi?! Sau cele două veritabile stele ale gimnasticii mondiale, Marian Drăgulescu şi Cătălina Ponor. Primul dintre ei a avut poate cea mai proastă zi din viaţa sa: a ratat, inexplicabil, toate cele trei sărituri şi, ca să zicem aşa, s-a autoexclus. Mulţi vor sări ca arşi, gata să-l mănânce de viu. Nu ne alăturăm lor, chiar dacă ratările sale ne-au dezamăgit. Am înghiţit în sec, ne-am gândit că aşa ceva s-a întâmplat şi la case mai mari şi am aşteptat finalele pe aparate, la sărituri şi la bârnă.
Dar aveam o presimţire, date fiind poziţiile de pe care s-au calificat Marian Drăgulescu şi Cătălina Ponor. În plus, la sărituri, Marian se confrunta cu nord-coreeanul Ri Se Gwong, de departe cel mai bun din lume, care a şi câştigat medalia de aur, urmat fiind de rusul Denis Abilazin şi japonezul Kenzo Shirai. Culmea este că japonezul a executat săritura Marian Drăgulescu mai bine decât Marian Drăgulescu! Mai mult decât atât, Marian şi Kenzo au avut aceeaşi notă, 15,449, dar cum noile prevederi nu acceptă egalitatea, japonezul a intrat în posesia medaliei de bronz.
Cât despre Cătălina, două americance îi luaseră faţa în calificări, „fenomenul” Simone Biles şi Lauren Hernandez. Deşi românca a arătat de-atâtea ori că are nervi de oţel, de data asta presiunea i se citea pe faţă. A copleşit-o într-un moment în care ar fi putut să o bată pe Simone Biles, americanca fiind la un pas să cadă de pe bârnă.
Cătălina a avut câteva ezitări, n-a legat două sau trei elemente, a încetinit execuţiile şi a obţinut fix 14,00, sub Biles, cu 14,733. Dar, imediat după Biles, a evoluat olandeza Sanne Wevers, care a profitat, psihologic, de erorile americancei şi, la capătul unui exerciţiu notat cu 15,466, se instalează pe primul loc, pe care nu-l va mai ceda, deşi cealaltă americancă, Lauren Hernandez, a fost mai exactă decât o păpuşă electronică. Ca impresie generală, Hernandez a uimit, dar arbitrii au judecat valoarea, nu impresia spectatorilor, şi au notat 15,333, deci locul al doilea.
Ne întoarcem la Cătălina Ponor şi ne-a durut sufletul când i-am citit pe faţă durerea că n-a sporit zestrea de medalii a României, inclusiv a gimnasticii româneşti, marea absentă de la Rio de Janeiro.
Naivi cum suntem, dar şi sătui să-i tot bruftuluim pe sportivii noştri, ne-am înmuiat sufletul şi, bucurându-ne de cele 4 medalii de până acum (Doamne dă să mai vină una de la aruncarea greutăţii!), care medalii ne-au urcat, totuşi, pe locul 26, abia aşteptăm să-i vedem întorşi în ţară. Veniţi acasă, fetelor, veniţi acasă, băieţi!
