Noua eră glaciară trântește Guvernul PSD în genunchi

Pardon, Guvernul a zis că forța noastră de muncă s-a ușchit în Italia, Franța, Germania, Anglia și în Pataggonia. Pataggonia?

Noua eră glaciară trântește Guvernul PSD în genunchi

Pardon, Guvernul a zis că forța noastră de muncă s-a ușchit în Italia, Franța, Germania, Anglia și în Pataggonia. Pataggonia?

Cad copacii peste noi și rămânem vai de noi. Ce cântecel este acesta? E un cântecel de cătănie, iarbă de leac, inimă albastră, trai pe vătrai. Cad copacii înghețați, peste noi, dragi, mări fârtați,  zdrobindu-ne mașinile, ce urmează? Mă întorc spre Nord. De acolo vine un val de zăpadă uite-așa de mare. Dinspre Sud, bate crivățul, s-au supărăcit bulgarii pe noi. Dinspre Est, rușii dau cu lapoviță peste gard, doar, doar ne vine mintea la cap. Dinspre Vest, occidentalii trebăluiesc la niște ghețari, doar, doar o să înghețăm așa, în acest moment istoric teribil de vălurit. Ce să te faci? Păi aducem extratereștrii la muncă grea, în contra glaciațiunii, zice Dăncilă cu un glas subțire, pierdută, emoționată în sala aia goală, goală, la microfonul european, na. Cam așa s-a auzit prin Piața Chibrit. Ei, dar noi, românii, nu suntem chiar așa de xenofobi.. Să vină venusienii să muncească la greu în locul nostru, să ne scape de glaciațiune. Pardon, Guvernul a zis că forța noastră de muncă s-a ușchit în Italia, Franța, Germania, Anglia și în Pataggonia. Pataggonia? Păi eu n-am auzit de țara asta. O fi, nu zic nu. Mai am și eu lacune în cultura mea generală. Pentru un taximetrist ca mine însă, stau destul de bine cu istoria, printre altele. Pot să-i zic lui domnu’ Boia că Răscoala din 1907 a fost pusă la cale de serviciile secrete austriece și că n-are nici în clin nici în mânecă, zău așa, cu zicala aia prostească, cum că mămăliga ar explodat, ba n-ar exploda. Da’ lasă, uite că acum eu sunt la Otopeni și mă pregătesc să-i ușurezi de euroi pe venusienii care vin buluc în țărișoara noastră să are pământul, să construiască autostrăzi și vile și săli de sport, să care cornu’ și laptele la grădiniță, să dea cu var la dispensar, să repare fundația la Teatrul Național, să tragă apă-n fântânile colmatate din Plopana, să topească toți ghețarii. Stăm bine. Se aude că vor veni vreo două milioane așa că trag nădejde să-mi schimb mașina, să-mi iau un Duster cu cinșpe locuri, din alea care sunt acum pe bandă, mâncalea-ar tata. Băi, ce te bagi, un’ te bagi, aici e parcarea de taxiuri, nu se vede, ce maniere dom’le, băi, n-auzi, frate, păi, da, că dacă vin venusienii ăia, ați sfeclit-o, ăia nu se joacă, nu le sufli în ciorbă, am văzut niște documentare pe Youtube cu ei, hai, vin’ aici să-ți arăt pe smartphone, da, da, am zis smartphone, ce credeați că nu știu englezește? Am învățat și venusiană, ce, nu e greu, poate mă lipesc și eu de o cucoană de pe Venus, am văzut eu pe Youtube, nu mă prinzi la mitingul anti-Grindeanu pe chestia asta, nici la anti-Dragnea, nici la anti-Firea, nici la anti-Iohannis, la anti-Isărescu, lasă dom’le să mai vină niște puicuțe de pe alte planete să vedem și noi ce și cum.

 

 

Distribuie articolul pe:

1 comentariu

  1. O dedicatie pentru dl Bufnila:
    „Copacii si gansacii
    cade-o frunza, plang copacii
    insa eu sunt bucuros
    zboara gastele, gansacii
    printre frunze.. ce frumos!

    la scurt timp dispar copacii
    si apar in locul lor
    crengi pe care stau gansacii
    dar nu-s frunze… ele mor.

    fiindca nu mai sunt copacii
    gastele fug in ograda
    dupa ele si gansacii
    fug ca focul de zapada.

    dar unde s-au dus copacii?
    nu sunt frunze sa m-atinga
    acum stau ascunsi gansacii
    fiindc-a inceput sa ninga.

    dimineata.. nu-s copacii
    dar mareti in locul lor
    de se mira si gansacii
    ceata cavalerilor.

    inalti cum erau copacii
    albi ca ingerii din cer
    nu vor a iesi gansacii
    insa eu sa vina.. sper.

    ca sa vada ca copacii
    peste crengi lumina au
    mai mareti decat gansacii
    care mult se laudau.

    insa ce au fost copacii
    vor mai fi ca-n orice an
    si vor rascoli gansacii
    orice frunza orice ram.

    (o putem numi poezie de Vlad Bălan)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.