Am aflat cu tristețe despre dispariția doamnei Viorica Pamfil, reputat lingvist și filolog român. Profesorul Adrian Chircu de la Universitatea din Cluj a scris un cuvânt de rămas-bun, pe care îl reproducem mai jos.
„Şi vădzu Domnedzeu toate ce făcuse şi era prea bune…” (Palia de la Orăştie)
Pe 23 martie, ne-a părăsit, trecând la cele veşnice, doamna prof. univ. dr. Viorica Pamfil, cadru didactic la Facultatea de Litere a Universităţii Babeş-Bolyai, timp de peste 60 ani. Viorica Pamfil a format numeroase generaţii de filologi, care îşi amintesc de erudiţia dascălului plecat înspre lumi mai liniştite, în aceste zile iernatice şi incerte. Chiar dacă s-a retras din activitate prea devreme, Domnia Sa a rămas ataşată valorilor promovate de şcoala lingvistică clujeană, fie aceasta sincronică sau diacronică, păstrând legătura cu Literele clujene până în ultimele clipe ale vieţii.
Din păcate, timpul nu a mai avut răbdare, iar doamna profesor ne-a părăsit, nemaiputând să să se bucure alături de alţi colegi universitari de recentul volum publicat la Editura Academiei Române de către Florica Dimitrescu, intitulat Omagiu lingviştilor români nonagenari, în ale cărui pagini avea dedicat un studiu, anunța conducerea Institutului de Lingvistică „Iorgu Iordan – Alexandru Rosetti.
Viorica Pamfil a fost un cărturar complex, numărându-se printre promotorii studiilor filologice moderne nu numai de la noi, ci şi din cultura europeană. De numele său se leagă, în primul rând, publicarea într-o ediţie critică modernă a Paliei de la Orăştie, unul dintre cele mai interesante texte vechi româneşti, cu particularităţi lexicale, fonetice şi gramaticale dintre cele mai felurite în epoca în care a fost redactat. La această monumentală ediţie critică, se adaugă şi alte studii diacronice, multe dintre acestea având la bază acelaşi text vechi, sau cărţi de învăţătură pentru cei interesaţi sau pasionaţi de limba vechilor scrieri româneşti, precum volumul colectiv Istoria limbii române, devenit, în timp, un vademecum exemplar.
Născută la 3 octombrie 1929, la Cluj, Viorica Pamfil, își ia licența la Facultatea de Filologie din Cluj 1951, ca în anul 1957, să susțină teza de doctorat despre «Elemente maghiare în Palia de la Orăștie».
Întreaga viață, profesoara Viorica Pamfil şi-a închinat-o carierei științifice în cadrul Universității din Cluj. Încă de timpuriu sa preocupat cu consecvență de unul dintre cele mai importante texte românești vechi Palia de la Orăştie, 1581-1582, despre care a publicat mai multe articole: «Calcuri româno-maghiare în „Palia de la Orăştie” » în revista clujeană „Cercetări lingvistice”, nr. II, urmat de «Elemente regionale in lexicul „Paliei de la Orăștie» în aceeaşi revistă, «Lexicul Paliei de la Orăştie \ Observaţii generale», în CLV, VII, şi «Contribuţii la studiul statistic al lexicului românesc, Structura lexicală a „Paliei de la Orăştie”», în SL, Cluj. Între timp, Viorica Pamfil – după o perioadă în care a avut o bursă de studii la Bucureşti, la catedra condusă de profesorul Rosetti, unde a cunoscut lucrările şi metodele de predare ale acestuia, ca şi concepţia despre editarea textelor românești vechi a lui Jacques Byck, responsabilul cu sectorul de limbă veche al Institutului de Lingvistică din Bucureşti, a pregătit o valoroasă ediție a Paliei de la Orăștie apărută în anul 1968 la Editura Academiei. În ediția aceasta, V.P. a publicat reproducerea fotografică a întregului text, însoțit de o transcriere interpretativă cu litere latine. De asemenea, a tipărit în ediţia sa şi textul Pentateucului lui Heltai Gaspar, izvorul principal al celor cinei cărturari români care l-au tradus.
Ediția „Paliei de la Orăştie” a fost distinsă cu premiul „Mihai Eminescu’ al Academiei Române, în anul 1969.
