Scriitorul Salman Rushdie a fost victima unui atac abominabil. În vederea lichidării sale fizice au fost puse la dispoziție sume fabuloase de bani, acesta fiind printre cei mai expuși autori.
Deși se află sub protecție și cunoaște riscurile la care se expune, S. Rushdie își exercită asumat, cu mult curaj activitatea publică. Până la urmă, asta înseamnă a fi scriitor, om de atitudine. S. Rushdie este în acest moment un extraordinar exemplu de intelectual care urmează o conduită care ar trebui să fie un cod profesional, cu orice risc.
In alte regimuri, astăzi scriitori și jurnaliști incomozi se află în spatele gratiilor și pentru că alți jurnaliști și scriitori urmează o cale care îi menține indirect în acea dramatică situație.
Prea mulți scriitori și jurnaliștii de la noi se regăsesc într-o autosuficiență bolnavă și aproape deloc într-o contraofensivă, atât de necesară pentru lumea de azi alunecată dramatic în manipulare și rutină a răului concentrat.
Nu pot să nu mă gândesc la ridicola situație din România unde rezistența prin estetică a luat un nou avânt, fără estetică și fără rezistență, se înțelege, însă cu diverse sinecuri, scriitorul fiind asimilat în mod întemeiat unui oportunist, cu aceeași combatanți din regimul comunist.
Locul scriitorului nu este acolo unde se trag sforile dezastrului unui popor, indiferent de instituții, presupuse prestigii și garanții.
Cazul lui Salman Rushdie statuează și în acest moment greu pentru el și cauza libertății, tocmai condiția scriitorului și opoziția care îi legitimează vocația.
					
                      
                      
                      
                      
                      
                      
					
			
			
			
			
			
			
			
			
			
			
			
			
			
			
			
			
			
Scriitorii noștri și-au pierdut și Sediul și Muzeul Literaturii, fără a cere sprijinul cititorilor. Au primit în loc miniaturi.