Veșnica pomenire din sala de bal

Ne-am lămurit și cu discursul lui Putin. „Amenințări nesăbuite”, a spus președintele Biden. „A vorbit ca un taximetrist supărat, nu ca un șef de stat”, scria un prestigios ziar britanic. „Un set de clișee conspiraționiste incredibil de analfabete”, și-a dat cu părerea un membru senior al unui celebru ONG cu sediul la Washington.

Nici ai noștri nu s-au lăsat mai prejos. Ogiva nucleară a presei combatante de la Antena 3 scrie că „mesajul de tip medieval” transmis de Putin a fost „plin de mistificări, elemente de manipulare specifice Uniunii Sovietice și falsuri grosolane din punct de vedere istoric”.

Cu deosebit spirit de observație, au fost și comentariile din unele studiouri tv despre ambianța din sala discursului. Participanții erau triști, cu privirile pierdute, nici urmă de entuziasm pentru evenimentul la care participau. Parcă pe unul îl strângeau pantofii, altul avea nodul strâmb la cravată, dar toți se simțeau umiliți că Putin se lăsa așteptat. A întârziat 17 minute, dar probabil că în ultimul moment a mai negociat cu cineva important cum anume să zică sau ce să nu mai zică, și-a dat cu părerea un general analist de pe la noi.

Ceremonia a fost una pentru „confiscări de terenuri” afirma secretarul de stat SUA, Antony Blinken.

A reținut atenția și scena de final, când cei cinci semnatari și-au suprapus palmele, cum fac handbaliștii după un time out. Biden a calificat-o drept o „rutină falsă”, inventată de Putin „pentru a-și arăta puterea”. Dar tot analistul militar de la Antena 3 a pus punctul pe i: parcă se cânta veșnica pomenire de la capul mortului, înainte de a-l pune în groapă. Pentru că, ne spunea același, discursul lui Putin echivalează cu actul de deces al puterii Rusiei, pentru care ceremonia a fost un fel de „veșnică pomenire”.

Sala Sf. Gheorghe, unde a avut loc evenimentul respectiv, este cea mai mare încăpere a Marelui Palat al Kremlinului şi poartă numele ordinului militar Sf. Gheorghe, cea mai înaltă distincţie militară acordată de Imperiul rus.

Palatul Kremlinului a fost construit între 1838 – 1850 sub supravegherea arhitectului rus de origine germană Konstantin Thon. Ţarul Nikolai I (1796-1855) a dispus ca sălile palatului să fie dedicate ordinelor militare ale imperiului şi decorate cu însemnele acestor ordine.

Pe pereţii Sălii Sf.Gheorghe au fost înscrise numele celor decoraţi cu acest ordin, precum şi cel al unităţilor armatei şi al forţelor navale care au primit această distincţie.

Ultima inscripţie dinaintea revoluţiei bolşevice din 1917 datează din 1885 şi abia după războiul din Osetia de Sud, în 2008, a fost reluată tradiţia imperială.

Sala Sf. Gheorghe are o lungime de 61 de metri şi o lăţime de 20,5 metri, fiind spațiul în care s-au desfășurat de-a lungul istoriei mari ceremonii naţionale. În această sală, Stalin i-a decorat pe liderii militari care au participat la parada victoriei asupra Germaniei naziste, sărbătorită în Piaţa Roşie la 24 iunie 1945, la o lună şi jumătate după capitularea Berlinului.

Tot aici, în 1961, Nikita Hruşciov a găzduit o recepţie fastuoasă în onoarea lui Iuri Gagarin, primul om care a ajuns în spaţiu.

A fost să fie ca sala aurită de bal a Kremlinului să devină acum Sala Parastasului, în care să se cânte „veșnica pomenire” pentru ceea ce a fost sau ar vrea să mai fie puterea imperială a Rusiei?

LUMEA UNITĂ ÎNTR-UN PUMN STRÂNS

Reacțiile comunității internaționale la ce s-a întâmplat vineri la Kremlin au fost instantanee și pe aceeași lungime de undă.

Președintele SUA a declarat că „acțiunile lui Putin sunt un semn disperare… Nu ne va speria și nu ne va intimida. Vom continua să livrăm echipament militar pentru Ucraina, inclusiv resurse suplimentare pe care Congresul mi le va aproba astăzi (vineri, 30 sept.), în valoare de încă 13 miliarde de dolari”, anunța președintele Biden la câteva ore după discursul lui Putin.

Secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, a declarat la rându-i că „Ucraina are dreptul să recupereze cu forţa aceste teritorii acum ocupate şi noi o vom sprijini să continue eliberarea acestor teritorii”.

Iar comisarul european pentru afaceri interne, Ylva Johansson o cheamă, dacă nu știați, a cerut statelor UE să înăsprească condiţiile de intrare în UE pentru cetăţenii ruşi: „O viză valabilă nu va mai fi de ajuns, vor trebui controale de securitate suplimentare”. Ce-o fi având cuvertura cu prefectura nu se știe.

Lideri mai mari sau mai mici din toată lumea au găsit momentul să se afirme, situându-se pe aceleași aliniamente de incriminare în bloc atât a deciziei Rusiei cu privire la anexarea celor 4 teritorii, cât și a clișeelor conspiraționiste, incredibil de analfabete, născute din gândirea de taximetrist a lui Putin.

Unanimitatea reacțiilor din spațiul euro-atlantic este explicabilă probabil prin aceea că discursul lui Putin nu face posibil un dialog al ideilor. E un text care radicalizează problematica atât de mult încât face dezbaterea imposibilă.

Cum nimeni nu discută despre pace în Ucraina, tot astfel nu se discută măcar nici despre ceea ce este, totuși, „civil” și neutru, deci discutabil, în acel discurs. Cum ar fi, de pildă, exportul de ideologie (neomarxistă/progresistă/globalistă) pe care birocrația bruxeleză suprastatală, această putere de deasupra puterilor, intenționează să-l impună tuturor țărilor cu privire la familie, transgenderi, numerotarea părinților și altele asemenea.

N-am întâlnit în ecourile la acest discurs vreo contra-argumentație fundamentată la criticile formulate de Putin la adresa occidentului, să zicem. Nu la ce spune el despre Ucraina, granițe, populație, majorități etnice, istorie a locului etc, etc, ci la referirile care privesc teme mai generale, care preocupă cetățenii din multe țări europene. Reacțiile au fost de respingere în bloc, vehementă și explozivă a tot ceea ce spune Putin.

Lumea s-a unit ca într-un pumn strâns.

Din acest punct de vedere, discursul lui Putin are un efect pervers: cine se va referi de-acum încolo la astfel de subiecte, va fi considerat putinist; cine va mai îndrăzni să critice occidentul, va fi considerat putinist ș.a.m.d. Chiar dacă subiectele respective datează cu mult înaintea zilei de vineri.

Nimic nou sub soare: combaterea ideilor este înlocuită cu demonizarea autorului. E plină istoria de astfel de situații. Dăinuie iluzia că distrugerea autorului poate învinge și ideile sale. Au fost cazuri în care s-au incendiat cărți în piața publică, dar ideile dintre coperțile lor tot au supraviețuit.

Gândirii nu i se pot pune gratii. O lecție ignorată de toate regimurile.

ART.5 DEPINDE DE CUM BATE CRIVĂȚUL

Președintele Zelenski a dat o replică puternică ceremoniei din Sala Parastasului: a ieșit rapid în stradă și, eroic, chiar dacă strada era pustie, a semnat pe o măsuță cererea adresată liderilor NATO de a aproba o „aderare accelerată” a Ucrainei la Alianța Nord-Atlantică.

Rușii au semnat actele într-o sală aurită, construită pe vremea țarilor, dar iată că președintele-erou al Ucrainei a semnat cererea în aer liber, într-o scenografie de război. Diferența este simbolică. Nu spunem vorbe mari, dar este de bănuit că, în prealabil, cererea respectivă o fi fost dezbătută și aprobată în guvernul și parlamentul ucrainian, așa cum cer procedurile Alianței.

„De facto, am dovedit deja compatibilitatea cu standardele Alianței. Astăzi, Ucraina solicită să o facă de jure”, declara Zelenski la acest moment istoric.

Nu știm ce standarde mai are acum NATO, dar pe vremea noastră cererea de aderare avea drept condiție eliminatorie existența unor tratate asiguratorii între țara candidată și vecinii ei. NATO s-a tot lărgit, dar a fost sever de atentă să nu importe conflicte sau tensiuni în care să fie implicați noii veniți. De aceea, României i s-a spus din min.1 al tratativelor de aderare că nu va avea nicio șansă să intre în NATO dacă nu semnează în prealabil tratate de bună vecinătate cu Ungaria și Ucraina. Ceea ce s-a și întâmplat. Vrei, nu vrei bea Grigore aghiasmă. Și am băut-o inclusiv semnând în 1997 acel controversat tratat cu Ucraina – tratat pentru care niște oameni politici și bărbați de stat au plătit scump, dar fără de care România n-ar fi fost acceptată în Alianță.

Dar, probabil, standardele NATO la vreme de pace sunt diferite de cele la vreme de război.

Nu prea se știe ce înțelege Zelenski prin „aderare accelerată”. Dar putem deduce raționamentul său: dacă Ucraina ar fi primită accelerat în NATO, să zicem printr-un „decret” al conducerii Alianței emis în câteva săptămâni, atunci Art.5 ar deveni imediat aplicabil în cazul Ucrainei. Fiind membră NATO și țară atacată, Alianța va declara război Rusiei și va trimite în Ucraina nu doar arme, ci trupe. Ce urmează, putem bănui.

Dar NATO poate interveni direct în Ucraina și fără ca aderarea accelerată să aibă loc. „Orice folosire a armelor nucleare de către Rusia în Ucraina ar fi un atac asupra NATO din cauza precipitațiilor radioactive”, a anunțat senatorul republican de Carolina de Sud, Lindsey Graham.

Cam același lucru l-a spus și un lider polonez: dacă bate crivățul și fumul de la prezumtivul bombardament tactic nuclear asupra Ucrainei se duce spre Polonia, se poate interpreta drept agresiune a Rusiei asupra acestui stat NATO și Art.5 devine aplicabil automat.

Zelenski, care se consideră „apărătorul Europei și al întregii civilizații”, mai făcuse o cerere aproape imperativă de aderare la NATO în iunie, cu prilejul summit-ului de la Madrid. Spunându-le că Ucraina „oprește Rusia să vă distrugă”, Zelenski i-a întrebat retoric pe liderii din țările NATO dacă țara sa „nu a plătit suficient” pentru a se alătura NATO? „Contribuţia noastră la apărarea Europei şi a întregii civilizaţii este încă insuficientă? De ce mai este nevoie atunci (ca Ucraina să adere la NATO)?”, îi lua Zelenski la zor, de pe ecranul summit-ului, pe liderii Alianței, așezați cuminți în sală.

ÎN SALA DE BAL A MAI CĂZUT O BOMBĂ

Președintele SUA declara, vineri, că Putin „nu poate să confişte teritoriul vecinului său şi să scape basma curată”. Cu șase luni în urmă, președintele SUA mai făcuse o trimitere la pedepsirea lui Putin. Aflat într-o vizită la Varșovia, Biden afirma că Vladimir Putin „e un măcelar” și nu ar trebui să mai fie liderul Rusiei. „Pentru numele lui Dumnezeu, acest om nu poate rămâne la putere“, anunța președintele SUA la încheierea unui discurs rostit la Castelul Regal din Varșovia.

Este de la sine înțeles că declarațiile unui lider puternic al lumii precum e președintele SUA devin directive de lucru pentru sistemele din subordine.

În contextul amenințărilor nucleare proferate vineri de Putin, publicația americană Newsweek citează surse militare care confirmă „că se fac mișcări subtile cu privire la amenințările nucleare, inclusiv mutarea submarinelor, aeronavelor și bombardierelor B-52”. Aceleași surse afirmă, însă, că „sunt în centrul atenției” și „opțiunile militare non-nucleare” cum ar fi „folosirea armelor convenționale și a operațiunilor speciale, precum și atacurile cibernetice și spațiale, pentru a include o lovitură de decapitare pentru uciderea lui Putin în inima Kremlinului”. (But they stress that non-nuclear military options—the use of conventional weapons and special operations, as well as cyber and space attack—are front and center, to include a decapitation strike to kill Putin in the heart of the Kremlin”. A se vedea William M. Arkin, 29.09.2022, pe https://www.newsweek.com/2022/10/14/biden-thinks-non-nuclear-threats-will-stop-putin-his-military-doesnt-1747343.html ).

Cu aproape zece ani în urmă, în noaptea de 27 octombrie 2012, era sâmbătă spre duminică, „o lovitură de decapitare” s-a desfășurat „în inima reședinței” lui Osama bin Laden din Abbottabad și s-a finalizat cu ciuruirea celui considerat teroristul nr.1 din lume. Două elicoptere au aterizat cu două echipe de comando. Una dintre ele „a parcurs reședința metodic, încăpere cu încăpere, în cadrul unei operațiuni care a durat aproape 40 de minute”, a afirmat la vremea respectivă un consilier al președintelui Obama.

„Suntem pregătiți pentru un dialog cu Rusia, însă cu un alt președinte”, a declarat vineri președintele ucrainean Volodimir Zelenski. Într-o declarație video, el a spus că „Ucraina a fost și rămâne un lider în eforturile de negociere. Statul nostru a oferit întotdeauna ca Rusia să ajungă la un acord de a coexista în termeni egali, onești, decenți și corecți. Este evident că este imposibil cu acest președinte rus. Nu știe ce sunt demnitatea și onestitatea. Astfel, suntem pregătiți pentru un dialog cu Rusia, însă cu un alt președinte al Rusiei”.

În iulie 1941, la scurt timp după ce trupele germane au lansat invazia asupra Uniunii Sovietice, în timpul unui atac aerian asupra Moscovei, o bombă de 250 de kilograme a trecut prin acoperişul Sălii Sf. Gheorghe din Marele Palat al Kremlinului şi s-a izbit de podea fără să explodeze.

A distrus doar circa patru metri pătraţi de parchet.