Jurnalul lui Ovidiu Bufnilă, candidat la Președinția României (3)

Hei, tu, da, chiar tu! Vezi unde pui ștampila aia de vot, vezi că nu-s pe prima pagină a buletinului de vot! Acolo sunt barosanii politicii noastre, ei, în ordine alfabetică, grandioși, băftoși, periculoși, membri de vază ai partidelor politice! S-a tras la sorți? Nu fii copil, doar nu crezi prostia asta! Chiar vrei să mă faci să cred că eşti uşor de trântit în genunchi? Tu eşti o valoare! Nu poţi să fii prostit de un moşulică ce se dezbumbează la tembelizor cu curviştina lui pe post de madona, nu poți să fii prostit de mazetele politice care te fraieresc pe față și pe din dos! Tu nu poţi fi prostit de un măscărici naţional care-şi bate joc de oameni! Oceanul universal îi va pierde pe toţi clovnii săi căci pentru a se amuza şi a ne arăta calea către adevăr îi construieşte. Tu eşti un om adevărat. Fie că eşti bloggăr, fie că eşti digital sadea, gamer, marketer, relaţionist, student, actor, scriitor new generation! Voi nu puteţi să fiţi trântiţi în genunchi! Nu puteţi să urmaţi aceste modele ridicole cu care burduşesc televizoarele și mai nou, realitatea virtuală! Voi trebuie să fiţi reali! Voi trebuie să fiţi valoroşi! Voi trebuie să fiţi curajoşi! Voi nu sunteţi vite! Voi sunteţi nişte oameni adevăraţi! Tu eşti om de acţiune. tu dai o mână de ajutor celui aflat la greu. Tu eşti cel care produci valoare. Tu eşti cel care nu pui botul. Tu eşti cel care nu se lasă trântit în genunchi. Tu eşti cel care nu eşti fraier. Tu pui umărul. Tu nu înjuri ca un birjar valoarea altora. Tu preţuieşti creativitatea altora. Tu preţuieşti calitatea altora. Tu vei duce mesajul mai departe. Tu eşti omul de acţiune. Tu eşti imaginea adevărată. Tu eşti omul viu! Voi sunteţi uşor de înfrânt sau sunteţi lideri? Voi sunteţi proprii voştri lideri sau sunteţi masă de manevră? Sau nu cumva oamenii politici şi marketerii se păcălesc groaznic? Institutele de sondare a opiniei publice va tratează ca pe nişte numere şi vă burduşesc în sondaje de opinie… ce eroare! Voi sunteţi fiinţe vii, navigatoare! Voi nu mai sunteţi mase de manevră! Îmi vine să râd în hohote când îi văd pe unii marketerii politici, plini de aroganţă, cum vă numără ca pe vite! S-a dus vremea psihologilor de masă! Psihologii de masă aruncau oamenii ca pe nişte bacterii pe bancu’ de probă şi făceau experimente cu ei! Tu ai dreptul la viaţă! tu eşti un lider! Învaţă să fii un lider adevărat! Au murit milioane de oameni ca tu să faci karaoke şi să haleşti bigmac. Au murit milioane de tineri ca tu să te giugiuleşti, să trimiţi sms-uri gagicilor tale vopsite în roşu şi galben şi albastru! Au murit milioane de oameni pentru ca tu să te plictiseşti în art cafe! Fii lider, nu te prosti! Construieşte credinţa ta. Și pe urmă o să-i punem pe şmecherii de la marketing să inventeze un mesaj mişto ca să te convingem să fii un om adevărat. Pentru că ai tot dreptul pentru prima oară în istorie să fii un om adevărat! Ovidiu Bufnilă este…. ba nu… eu sunt Ovidiu Bufnilă. Mă puteţi crede pe cuvânt? OK. Ce-aţi zice dacă v-aţi zice că sunt de-adevăratelea consilier de imagine sau pirat, sau inginer, sau astronaut, sau derbedeu fiulozofic, sau aerian, sau neserios poematic, sau metalurg fioros, sau navigator? Dacă un partid are un consilier de imagine şi nu ştie ce să facă cu el îl are degeaba. Dacă un preşedinte de ţară adevărat are un consilier de imagine adevărat el îl va arată lumii și se va mândri că sunt prieteni. Un consilier de imagine nu va recunoaşte niciodată că lucrează pentru Preşedinte. Dacă o companie are norocul să angajeze serviciile unui consilier de imagine, acea companie va avea o forţă de neimaginat. Dacă un primar are un consilier de imagine în preajmă, OK, ar putea fi primar pe viaţă. Brandurile sunt astăzi într-o luptă continuă, pe viaţă şi pe moarte. Războaiele brandurilor se împletesc de minune cu războaiele politice, cu geostrategiile, cu mişcările marilor armate din Era Văluririi, fie ele armate de clienţi, de consumatori, de soldaţi-sadea, de oameni de afaceri, de politicieni sau de pelerini. Dinamica fenomenelor sociologice în Era Văluririi este ceva nou, impresionant, pervers şi de neînchipuit.  Într-o bună zi, Ovidiu Bufnilă s-a vălurit într-un alt Ovidiu Bufnilă asumându-şi toate riscurile unei asemenea metamorfoze. Sunt convins că fiecare dintre noi trebuie să-şi ia inima-n dinţi uneori şi să-şi vălurească propria istorie. Istoria nu s-a sfârşit pentru nici unul dintre noi. Filozofia Imaginii, Imagologia, mai apoi ştiinţele magice de la marketing la astrologie şi politică, trecând prin public relations, advertising, genetica şi, uups, lingvistica, teatrologia, psihologia şi psihanaliza, artele militare, balistica informaţională şi noile cosmogonii, toate vor înainta în profunzimea cunoaşterii. Dar trebuie să ne asumăm riscuri dacă vrem să înaintăm în experienţa noastră de viaţă. Viaţa se va schimba fundamental. Vor dispărea multe celebrităţi, se vor naşte noi imagini publice. Se vor naşte noi lideri. Războaiele imagologice se vor ţine lanţ. Imaginea noastră despre noi înşine va suferi modificări importante, fundamentale. Ne vom descoperi mai buni, ne vom descoperi noi talente, vom învăţa să navigăm. Indiferent de vârstele, experienţa sau cunoştinţele noastre profesionale, artistice, politice, matematice, indiferent de credinţele noastre. Nu este o preschimbare triumfalistă ci una a riscului şi a navigării. Ne reîntoarcem, cuprinşi de înfrigurare, teamă şi perplexitate în profunzimea stranie, provocatoare, tragică sau îngerească a Spiritului Navigator. Hei, Bufnilă, ce e cu prosteala asta?! Oamenii mor pe bune în războaie. Matracucii fură de se smintesc din averea țării. Frecușul geostrategic ne dă serioase bătăi de cap. Vin vremuri noi, ni se schimbă tradițiile, bunul plac, odoarele, obiceiurile și tu vii cu panarame imagologice?! Ți-e bine, Bufnilă! Ia-ți temperatura! Luați-i temperatura! Și pac, vine unul de la firma de securitate, stai așa, nu mișca, îmi pune revolverul temperamental drept în frunte, șefu’, Bufnilă e în regulă, n-are temperatură, e OK! Da, așa spune firma de securitate care apără cu strășnicie produsele din galantarele de la supermarket, că sunt OK. Ei, da, acum Guvernul s-a liniștit. Ce imagologie? Ce filozofie prezidențială, musiu?! Hai, treci la cumpărături, ai aplicația pe telefonul mobil?! Lasă gargara despre pandemie, vor mai fi pandemii, nu e prima, ce tot vociferezi?! Păi da, Guvernul știe ce vorbești, te aude, te-ai prins?! Las-o moartă cu Președinția, las-o moartă cu brașoavele tale ficționale, nici nu exiști! Ești doar o sumă de biți, o pleașcă de biți, o chiftea de biți. Te-ai prins, Bufnilă! Telefonul tău mobil e în mâna noastră, a Guvernului! Bagă-ți mințile-n cap! Știm unde ești în fiecare clipă, ce candidatură visezi tu acolo, la tine în cartier? Vrei rating, vrei un milion de LIKE-uri, îți dăm noi, noi, Guvernul României. Te joci cu focul, toată viața te-ai jucat cu focul, mare erou, de tot râsul. Așa mi-au zis la supermarket. Eram acolo, cu tot cu ideile mele fanteziste despre lume și viață, nimerit direct în Plasa Electronică a Guvernului României! Deci, Bufnilică, dragă, cum mama dracului să-ți imaginezi că tu poți candida la Președinția României? Hai că te-ai prins tu cum stau lucrurile, te alinți așa, din punct de vedere digital, chiftea digitală care ești! Poftim, m-am procopsit, vai de capul meu. Cum să navighez eu de-acum încolo prin Plasa Electronică a Guvernului României care e un fel de Ocean Virtual de necuprins? Cum să le spun eu oamenilor despre Libertate, Patrie, Onoare când nu pot sa fac un pas, din ăsta, de-al meu, revoluționar. Chiar și-a imaginat cineva că eu o să ajung Președintele României, eu, un guvid amărât, prins așa cum se cuvine, în Plasa Electronică a Guvernului României?! A, dacă jurnalul ăsta aiuristic ar avea milioane de vizionări, pot să jur, ar fi o problemă, să zicem. Adică chiar voi putea să candidez, să apar la televiziuni, să am imagine imagologică virtuală deșănțată pe rețelele de socializare și, în final, să mă ling pe bot. Chiar credeați că am vreo șansă? N-am. Adevărul bestial este că tot ceea ce credem că este splendida sau crunta realitate este de fapt o Piesă de Teatru. S-a mai spus asta și în alte epoci, au spus-o oameni mari, filozofi cu ștaif, oameni politici pe care lumea i-a uitat. Își imaginează cineva că generalii care diriguiesc Realitatea Virtuală din varii motive politice, administrative, geostrategice, vor fi de acord ca eu să devin Președintele României? Ca ce chestie mă rog? A, că eu sunt teribil, inventiv, haios, creativ, șocant, ambițios, insurgent? Ei și? N-am partid, n-am grupare, nu sunt finanțat, n-am un sfanț, nu e nimeni cu mine, nu sunt vizualizat, nu am imagine publică adecvată, nu sunt cunoscut ca un cal breaz, nu sunt pe condica serviciilor secrete din Est și Vest, nu am cumetri sus-puși, nu sunt copil de barosan, de mahăr, de potentat politic, ba, ce chestie de râs, sunt fiul ploii. Și așa cum sunt fiul ploii, încă mai cred în niște valori care și-au dat duhul. Acum, să fim serioși, nimeni nu mă va împiedica să mă exprim, zi, băiete, că le zici mișto, râdem de ne prăpădim. Oamenii pe care vrei să-i salvezi? Trebuie să fii naiv să crezi că există așa ceva. Oamenii se salvează pe ei înșiși așa cum pot, cum îi taie capul. S-au învățat că nu există un Salvator anume. De mici copii au învățat asta. Dacă eu, mâine, am nefericita inspirație să mă duc pe undeva, în public, și strig, așa, de năuc, fraților, votați-mă, voi salva România, voi face și voi drege, mă va lua lumea la bătaie, mă vor pune pe fugă. Du-te băi cu goangele, ce te-a apucat, ești sărit de pe fix?! Lasă că ne salvăm noi, nu-i treaba ta să ne salvezi! Vă spun, cu mâna pe inimă, deja doi prieteni s-au distanțat de mine, rapid, fără prea multă vorbărie. Așa e modern acum să zici când cineva te părăsește, te sictirește printre dinți, pentru ideile tale nesănătoase și aiuristice, s-au distanțat. Vom vorbi, dacă nu v-ați plictisit de mine, vom vorbi, promit despre gulguta asta imposibilă care se numește distanțare socială. Eu aș vrea să vă zic să nu vă pierdeți simțirea, dragostea cea adevărată, sentimentele frumoase, să nu uitați să vorbiți românește, sigur, chestii din astea siropoase în care mulți nu mai cred. Dacă le veți pierde, mă rog, veți fi niște roboți, așa cum am scris eu în scrierile mele de odinioară. Niște simpli roboți în Plasa Electronică, oricare ar fi ea, sau, dacă vă place mai mult, în Realitatea Virtuală. Și dacă, printr-o minune, o să devin cumva Președintele României, o să încerc să vă salvez, că vreți sau că nu vreți, din plasa care deja a început să se adune, strângându-vă ciotcă. Când Guvernul va afla ce am eu în cap și ce prostii debitez aici, mă va bana pur și simplu cu un singur click, o să-mi ia laptopul și or să-l ducă la magazia digitală a Guvernului și, gata, s-a dus dracului Jurnalul lui Bufnilă și toate ambițiile lui de copil tâmpit. Mulți dintre voi nici nu veți ști ce se întâmplă și nici nu v-ar păsa dacă ați ști. În clipa asta nu vă freacă pe voi grija de cine o să fie Președinte, sunteți la schi, la cârciumă, la supermarket, vă plimbați sau munciți din greu sau vă mâncați pensiile, sau căscați gura la televizor, sau clicăiți pe rețelele de socializare sau sunteți pe poteci de munte sau munciți cine știe pe unde, ca să puteți mânca, să vă puteți îmbrăca, să vă puteți bucura de una, de alta. Ideea asta a mea cu Președintele pare să fie doar o prostioară de moment. Un fel al meu de a-mi vărsa năduful. Am trecut prin multe în viața asta dar lucrurile acum sunt mult mai complicate. Cu un pic de efort, v-aș putea scoate în stradă știind foarte bine că forțele de ordine vor fi acolo, păzindu-ne în mod pașnic. Și nu pot să nu le dau dreptate, s-ar putea întâmpla orice, e bine să nu se întâmple orice. Sunt și vor fi tot felul de candidați la Președinție în 2024 care, cu ajutor extern, sus-pus, vor încerca să scoată oamenii în stradă. Vor fi, desigur mișcări sociale adevărate, pe care nimeni le va pune la cale, am intrat într-un moment istoric dezagreabil, periculos, dur, tragic, neomenos, nebunesc, imprevizibil, extrem de imprevizibil. Ca să știți, nu v-aș chema niciodată în stradă, chiar dacă v-ar plăcea nebunia asta. Am spus anterior, dacă cumva ați citit, că un general care-și trimite soldații să moară aiurea, pe potriva unor strategii tâmpite, pentru că nu e un bun general și nu cunoaște noile realități șocante ale războiului hibrid, este un pericol pentru toată lumea. Astăzi trebuie să chivernisești forța umană cu mare grijă. Trebuie să ai grijă de ea de-adevăratelea, s-o iubești pentru că vin vremuri grele, nebănuite și ai nevoie de oameni vii, de soldați adevărați, de bărbați și femei de un curaj nebun. Aș vrea să vă spun să nu vă pierdeți valorile umane, alea adevărate, care dau forță unei ființe umane: solidaritate, curaj, întrajutorare, bărbăție și feminitate, frumusețe sufletească și așa mai departe. E nevoie de ele, pentru că vremurile sunt aspre. În rest, în felul meu aiuristic, vă spun, pe mai departe că vă iubesc sincer și dezinteresat, oricine ați fi, oricum ați fi, pe oriunde ați fi.