Președintele Trump a afirmat că Statele Unite se află ”în etapa finală a negocierilor pentru încheierea războiului”. El i-a atacat pe republicanii care au votat alături de democrați, cu o zi înainte, împotriva continuării războiului în Golf fără autorizarea Congresului. Le-a reproșat că nu fac decât spectacol politic și că nu sunt patrioți.
Trump: ”Armistițiu este când bombardezi mai moderat”
În paralel, presa americană scrie că administrația Trump urmărește să păstreze armistițiul cu Iranul, dacă nu vor fi uciși militari americani. Citând oficiali americani, The Wall Street Journal scrie că președintele Trump le-a spus în privat consilierilor săi că ar lua în considerare încetarea armistițiului cu Iranul, dacă Teheranul ar ucide militari americani. Pauza de câteva săptămâni a atacurilor aeriene rămâne în vigoare, în pofida confruntărilor violente constante, ar fi spus Trump. Cea mai bună confirmare a acestei relatări este dată chiar de Trump, în fața reporterilor: ”În acea parte a lumii, un armistițiu este când bombardezi mai moderat”.
Secretarul de Stat Marco Rubio a descris atacurile reciproce drept acțiuni cu caracter strict defensiv și nu ca pe o reluare a unui război la scară largă. ”Acestea au loc ca răspuns la o acțiune iraniană”, a declarat Rubio în cadrul unei audieri din Camera Reprezentanților, miercuri. ”Dacă ei nu trag asupra acelor nave, nici noi nu tragem, însă trebuie să răspundem”.
Trump încearcă să evite explozia prețului petrolului
Pe 3 iunie, SUA și Iran au avut un schimb de atacuri cu rachete și drone. Armata SUA a interceptat rachete și drone iraniene în Bahrain și Kuwait au fost vizate. În Kuwait, un atac asupra aeroportului a ucis o persoană și a rănit 63. Iranul spune că a acționat ca represalii. SUA au răspuns cu lovituri ”defensive” asupra unei baze iraniene din Insula Qeshm.
Declarațiile președintelui că nu dorește să reia războiul sugerează că este dispus să tolereze incidente de intensitate redusă. Asta timp de săptămâni sau chiar luni, pentru a evita un conflict mai amplu în Orientul Mijlociu. Sau mai degrabă pentru a evita explozia prețului petrolului. După declarațiile sale cum că negocierile cu Iranul sunt ”în etapa finală”, cotațiile petrolului au scăzut.
Își recunoaște Trump înfrângerea sau vrea un Plan Marshall pentru Iran?
Totul se întâmplă pe fondul unor negocieri confuze. Informații din SUA si din presa din Golf arată că SUA si Iranul negociază un memorandum care ar prelungi armistițiul (deja încălcat de ambele părți) cu încă 60 de zile. Iranul ar ridica blocada din Strâmtoarea Hormuz și ar demina zona în 30 de zile, iar SUA ar relaxa sancțiunile proporțional. Cele 30 de zile pentru deminare sunt considerate un termen nerealist. Ar urma negocieri privind uraniul îmbogățit din Iranului. Totuși, fără acord final, conflictul sau blocada ar putea fi reluate. Unele surse spun că Iran ar accepta supraveghere internațională și transferul uraniului către China, dar alte surse neagă, iar condițiile au fost înăsprite, reducând șansele unui acord.
Există informații că emiratul Qatar ar putea acorda Iranului un împrumut de 12 miliarde de dolari, în locul SUA. Teheranul a solicitat acesti bani, la finalul lunii mai, însă guvernul de la Doha a refuzat să-i ofere. Există sugestii și despre crearea unui fond de investiții de 300 de miliarde de dolari pentru reconstrucția Iranului. Asta a dus imediat la alte speculații: este un semnal că Washingtonul oferă ”reparații de război” și își recunoaște tacit înfrângerea? Sau este un fel de Plan Marshall sub conducere americană, cu bani din statelor din Golf?
Negocierile, ținute captive de neoconservatori si Israel
Indiferent de interpretare, aripa dură a Gardienilor Revoluției Islamice din Iran va încerca să blocheze orice acord defavorabil. La fel va face si aripa neoconservatoare din Congresul si administrația SUA, dacă înțelegerea este considerată defavorabilă pentru SUA si Israel. În paralel, guvernul Netanyahu (cu alegerile din octombrie bătând la ușă) poate zădărnici negocierile SUA-Iran atacând Libanul, în războiul cu Hezbollah. Situația din Liban este legată de negocierile din Golf de insistențele Iranului în acest sens.
Congresul SUA votează (degeaba) împotriva lui Trump
Votul din Camera Reprezentanților împotriva continuării războiului din Golf fără autorizarea Congresului este mai mult simbolic. Anterior, și Senatul SUA a votat pentru asta. Constituțional, o administrație nu poate efectua lovituri militare mai mult de 60 de zile (plus 30 de zile pentru retragere). Războiul din Golf durează de mai bine de 100 de zile. Sunt două elemente care reduc din importanța acestui vot. Primul: începând din 2001, niciun guvern american nu s-a supus acestei reguli constituționale sau au invocat autorizarea din 2001 – în virtutea războiului împotriva terorismului. Al doilea: administrația Trump invocă armistițiul la care a ajuns în aprilie cu Iranul – prin urmare, în Golf nu mai este război. Iar, mai în glumă, mai în serios, așa cum spune președintele Trump, în acea parte a lumii, armistițiul înseamnă război de intensitate redusă.
Armistițiu Liban-Israel care nu valorează nimic fără Hezbollah
Așadar, tabăra neoconservatoare are câștig de cauză, cel puțin până la întrunirea noului Congres, în ianuarie 2027. Cât despre zădărnicirea negocierilor prin operațiunile din Liban, aceasta rămâne o posibilitate. Pe 4 iunie, după negocieri directe în premieră între Liban și Israel, intermediate de SUA, s-a ajuns la un armistițiu între cele două țări. Însă guvernul de la Beirut nu are niciun control asupra Hezbollah – o forță net superioară armatei regulate libaneze. Totul depinde de decizia Hezbolaf (și a Iranului) și de respectarea armistițiului de catre Israel. ”Faptul că Hezbollah nu face parte din aceste negocieri îl transformă într-un element imprevizibil și lasă fără răspuns întrebarea despre modul în care orice cadru care ar putea rezulta din aceste negocieri ar fi pus în aplicare”, comentează Al Jazeera.
Blocada Strâmtorii este ocolită tot mai mult
Dincolo de frontul militar și cel diplomatic, războiul din Golf mai are și un front economic. Nu este vorba despre blocada strâmtorii Hormuz, ci despre eforturile de o ocoli. The New York Times scrie că armata SUA ajută ”discret” petrolierele să treacă prin strâmtoare. În paralel, există petroliere care folosesc ”ruta iraniană”, apropiată de coasta Iranului. În acest fel, în intervalul 1-19 mai, au trecut aproape 900 de nave. Înainte de conflict, treceau circa o sută de nave pe zi. Acum, ceva mai puțin de jumătate.
Simultan, statele din Golf discută noi proiecte de conducte și depozite pentru a ocoli Strâmtoarea Hormuz în cazul unor perturbări ale transportului de petrol, scrie Iran International. Kuwait, Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite analizează rute de export alternative și facilități de stocare în Oman. Unele conducte există deja, dar ar fi nevoie de extinderi pentru a acoperi mai mulți producători.
Criza nu se va agrava, dar prețurile actuale nu vor scădea
Sunt vești care ar trebui să liniștească și să neliniștească în același timp. În Europa, prețul carburanților doare mai mult decât războiul hibrid al Rusiei și chiar decât dronele ruse. Faptul că, ”discret”, Golful se deblochează și se construiesc rute alternative pentru petrol, poate duce la evitarea prețului de 150-180 de dolari barilul de petrol. În cazul reluării conflictului, a blocadei totale, acest preț ar putea fi atins în luna august, estimează analiștii norvegieni de la Rystad, potrivit Oilprice. Războiul ar duce și la închiderea multor exploatări, iar reluarea operațiunilor ar dura mult. Compania națională de petrol din EAU estimează că, la situația actuala, producția de petrol nu-și va reveni decât la jumătatea anului viitor. Iar producția de GNL va rămâne mult redusă ani de zile.
Pe de altă parte, normalizarea actualei situații – o blocadă ocolită ”discret” și rute alternative – ar menține cel puțin pe termen mediu un preț ridicat al carburanților, cu avantaje pentru statele OPEC+, inclusiv Rusia, și pentru statele care au parte de contracte preferențiale – China. Este un scenariu probabil. Zilele trecute, președintele Trump declara că ”pot să aștept” Iranul și negocierile, iar acum arată că armistițiul însemnă, de fapt, război de intensitate redusă și că este dispus să evite ripostele militare, dacă nu sunt uciși militari americani.