Un vot la ONU cât o lecție pentru Europa

După reunificare, Germania a fost aleasă în Adunarea Generală ONU pentru patru mandate de membru nepermanent în Consiliul se Securitate. La fiecare opt ani, Germania a obținut un mandat. Ministrul de Externe Johann Wadephul era sigur că acest lucru se va întâmpla și pe 3 iunie, pentru un mandat care să înceapă pe 1 ianuarie 2027. Nu a fost așa. Austria a fost preferată de peste doua treimi dintre cele 193 de state membre. A câștigat mandatul din primul tur al votului. La fel și Portugalia. Sunt cele doua state europene alese, care se vor alătura Letoniei, membru în exercițiu începând din acest an.

Neutralitatea, atuul decisiv al Austriei

Este discutabilă miza obținerii unui mandat în Consiliul de Securitate ONU. Având în vedere războaiele în desfășurare și noile axe geopolitice, cu blocajele constante la ONU, Consiliul de Securitate cu greu mai poate fi numit masa la care se decide asupra păcii in lume. Mai importante par motivele pentru care Germania a pierdut un mandat de care era aproape sigură. Nicio economie importantă din Europa nu a deținut atât de multe mandate la CS ONU precum Germania în ultimele decenii.

Austria a câștigat voturile în Adunarea Generală ONU prezentându-se ca stat neutru, care nu face parte din vreo alianță militară. A insistat pe rolul de constructor de punți între Est și Vest, între Nord și Sud.

Germania și problema dublei măsuri

A câștigat Austria pentru că a avut o poziție mai puțin anti-rusă decât Germania? Este o întrebare prezentă în presa germană. Iar răspunsul este că influența Rusiei la ONU a scăzut considerabil și că, dacă acesta ar fi putut fi un motiv, cu siguranță nu este cel principal care a dus la eșecul Germaniei. Ministrul de Externe german a introdus în ecuația eșecului ”responsabilitatea specială pentru Israel” a Germaniei, ”chiar dacă noi criticăm anumite politici ale actualului guvern” (Netanyahu). Însă și Austria s-a alăturat clar Israelului, după atacul sângeros al Hamas din octombrie 2023.

Sursa eșecului Germaniei este de căutat mai degrabă în consecvența cu care s-a raportat la dreptul internațional. Ministrul de Externe Wadephul și-a prezentat țara ca ”avocat al dreptului internațional” și a dorit folosirea sloganului de campanie ”Respect, Lege, Pace”. Guvernul Germaniei nu a fost în mod clar de partea dreptului internațional, cel puțin în acest an. În ianuarie, când forțele SUA l-au răpit pe președintele Venezuelei, cancelarul Merz a spus: ”Clasificarea legală a operațiunii SUA este foarte complexă”. ”Clasificările legale internaționale ar avea relativ puțin efect”, a spus cancelarul Merz și după atacul SUA asupra Iranului, fără mandat ONU. Aceeași poziție ambiguă a fost remarcată și față de acțiunile Israelului în Gaza.

Gaza, testul care a erodat credibilitatea Berlinului

Experți citați de Suddeutsche Zeitung mai adaugă vizibilitatea (în lume, nu doar în Europa) a procesului intentat de Nicaragua (dictatura lui Daniel Ortega aflată la cuțite cu SUA și susținută de Rusia) Germaniei, pentru exporturile de arme în Israel. Candidatura Germaniei nu a fost respinsă de un sentiment anti-Israel în Adunarea Generala ONU, ci mai degrabă de decizii luate în partidul cancelarului Merz pentru retragerea fondurilor germane pentru Agenția ONU pentru Refugiații Palestinieni, agenție acuzată de oficiali israelieni și instituții americane că ar fi infiltrată de Hamas. Într-un vot recent la ONU pentru ajutorul pentru Palestina, Germania s-a abținut, în vreme ce Austria a votat pentru. A fost un vot pentru solicitarea unei opinii a Curții Internaționale de Justiție despre obligațiile Israelului de a facilita ajutorul umanitar pentru palestinieni, în decembrie 2024.

Germania devenea ”membru cvasipermanent” al CS ONU

Fără îndoială, un rol important l-a avut neutralitatea Austriei. Germania a pierdut locul în CS și pentru că Rusia, China, Sudul Global, nu vedeau cu ochi buni un trio european NATO în Consiliul de Securitate. Aparițiile constante ale Germaniei în CS ONU îi pot conferi un statut de ”membru cvasipermanent” – și acesta poate fi un motiv pentru eșecul din Adunarea Generală. Iar experții citați de ziarul bavarez mai vorbesc despre tendința statelor mici – marea majoritate a statelor ONU – de a vota și a se identifica cu state similare.

Votul de la New York contează puțin, pentru că Consiliul de Securitate ONU contează tot mai puțin, este blocat constant de vetourile membrilor permanenți, iar mandatele sale nu mai sunt căutate marile puteri. Nici în Germania acest vot nu ar fi contat, dacă ar fi fost unul câștigător. Eșecul este cel care a scos pe prima pagina a ziarelor votul din AG ONU. El se adaugă la criză de popularitate a cancelarului Merz, la vocile din Uniunea Creștin Democrată care ar dori înlocuirea sa, la ascensiunea extremei drepte – AfD.

De ce Sudul Global nu mai urmează Europa

Iar votul de la New York este încă o dovadă că lumea nu se mai reduce la Occidentul colectiv, Rusia și China. Războiul din Gaza este mai important pentru majoritatea statelor lumii decât cel din Ucraina. Cauza palestiniană rezonează mai mult decât cea a suveranității și democrației ucrainene. Europa și-a construit în timp imaginea unei puteri normative, care susține dreptul internațional mai mult decât alte mari puteri. Însă poziția ambiguă față de războaiele din Orientul Mijlociu au redus această credibilitate câștigată în rândul societății civile din Africa, Asia, Orientul Mijlociu, la a cărei creare a Europa a și contribuit mult.

Războiul din Gaza cântărește mai greu decât cel din Ucraina

Sudul Global – cu China, India, Asia de Sud-Est, Africa – a depășit Occidentul colectiv în termenii PIB-ului care contează, cel al parității puterii de cumpărare. Războiul din Iran și criza petrolieră sunt mai importante in aceste state în curs de dezvoltare decât războiul care a revenit in Europa după 80 de ani, decât dezindustrializarea Germaniei și efortul de reindustrializare prin înarmare. În țări africane și asiatice care se ridică economic și demografic, soarta musulmanilor din Gaza si Cisiordania sau războiul Israelului în Liban sunt mai importante decât războiul hibrid al Rusiei în Europa și spaimele europenilor.