Leacurile bunicii dispar în tăcere. Plante medicinale, la un pas de dispariție

Mușețelul, sunătoarea, cimbrișorul și alte plante folosite de generații întregi sunt tot mai amenințate. Schimbările climatice și invazia unor specii străine ar putea transforma în rarități plante considerate odinioară banale.

Leacul din cană

Pentru multe familii din România, vindecarea începea pe câmp, în poiană sau în grădină. Mii și mii de oameni beau cel puțin o cană fierbinte cu ceai de mușețel, sunătoare, mentă, cimbrișor, coada-șoricelului sau pelin etc când nu se simțeau în formă. Era panaceu. Aceste infuzii aveau faima că vindecă de răceli, afecțiuni stomacale sau dermatologice. Părea că nimic nu bate cana cu ceai băută pe îndelete cu lămâie și miere. Cercetătorii avertizează însă că tocmai plantele care au stat la baza medicinei tradiționale riscă să fie afectate de una dintre cele mai mari transformări ecologice din ultimele decenii.

Cel mai recent semnal de alarmă în acest sens vine de la Costel Vînătoru, directorul Băncii de Resurse Genetice Vegetale din Buzău. Reputatul specialist vorbește despre o pierdere accelerată a resurselor genetice din flora spontană și din culturile agricole. Potrivit cercetătorului citat de Antena Satelor, schimbările climatice, degradarea habitatelor și lipsa măsurilor de protecție afectează deja numeroase specii.

Dușmanul nevăzut: plantele invazive

Pe lângă secetă și temperaturile extreme, flora autohtonă se confruntă cu o amenințare despre care se vorbește mult mai puțin: plantele invazive.

Specialiștii de la Universitatea din București au identificat 110 specii de plante alogene, dintre care 52 sunt considerate invazive, fenomenul fiind în continuă extindere.

La nivel european, una dintre cele mai problematice specii este Ailanthus altissima, cunoscută popular drept cenușar, oțetar fals sau „Arborele Paradisului”. Originară din Asia, planta s-a răspândit rapid în România și este considerată una dintre cele mai agresive specii invazive de pe continent. Mai multe studii realizate de cercetători români arată că cenușarul poate ocupa rapid terenurile degradate, marginea pădurilor sau zonele protejate. El reușește să elimine treptat vegetația locală prin viteza de creștere și capacitatea de regenerare.

Pe lista speciilor invazive aflate deja în România se regăsesc și Asclepias syriaca (Floarea de fluture), Impatiens glandulifera (Balsamina sau Slăbănog) sau Elodea nuttallii (Ciuma apelor cu frunză îngustă), o plantă acvatică ce afectează ecosistemele umede.

Mai familiară publicului este ambrozia, devenită celebră din cauza alergiilor severe pe care le produce. Însă cercetătorii atrag atenția că problema nu este doar medicală. Multe specii invazive concurează agresiv plantele locale pentru apă, lumină și spațiu, modificând structura ecosistemelor.

Ce spun alți cercetători

Fenomenul este confirmat și de echipa coordonată de Paulina Anastasiu, unul dintre cei mai cunoscuți specialiști români în plante invazive. Într-un amplu studiu național publicat în 2024, cercetătorii au arătat că răspândirea speciilor alogene reprezintă o provocare majoră pentru biodiversitatea României și necesită monitorizare permanentă și măsuri de control. Ei avertizează că, odată stabilite, speciile invazive devin extrem de dificil de eradicat.

Se pierde mai mult decât o plantă

În spatele fiecărei plante medicinale se află însă mai mult decât o simplă specie. Sunt rețete tradiționale, practici populare și o resursă importantă pentru industria farmaceutică și cosmetică.

Un studiu publicat în revista științifică Hop and Medicinal Plants arată că supracolectarea, fragmentarea habitatelor, schimbările climatice și speciile invazive sunt principalele cauze care împing plantele medicinale spre declin în multe regiuni ale lumii. Dacă tendința actuală continuă, generațiile viitoare ar putea afla despre multe dintre plantele care au făcut parte din „farmacia bunicii” doar din cărți, ierbare și colecțiile păstrate în laboratoarele cercetătorilor.