Sistemul de finanțare a azilelor private, contestat: Câți bani oferă statul pentru îngrijirea bătrânilor

Potrivit reprezentanților Patronatului Furnizorilor Privați de Servicii Sociale (PFPSS) și ai Asociației Directorilor Instituțiilor pentru Vârstnici (ADIV), statul achită în prezent între 8.000 și 9.000 de lei lunar pentru fiecare persoană care se află într-un centru privat aflat sub contract.

Potrivit unui studiu, spun aceștia, funcționarea legală a unui centru privat necesită minimum 6.100 de lei lunar pentru fiecare persoană, sumă care nu include vreun profit.

Decalaj major între costul serviciilor și venituri

Cele două organizații subliniază decalajul major dintre costurile reale ale serviciilor și veniturile majorității vârstnicilor, în condițiile în care pensia medie națională se situează în jurul valorii de 2.800 de lei, iar cea pentru limită de vârstă la aproximativ 3.100 de lei.

Totodată, ele semnalează că accesul în căminele de stat este limitat, iar listele de așteptare sunt foarte lungi.

Reprezentanții atrag atenția și asupra unui gol legislativ, astfel că cei cu pensii între 3.000 și 6.000 de lei nu se califică pentru sistemul public, însă nici nu au resurse pentru un centru privat la nivelul standardelor.

„Căminele publice sunt rezervate, prin criteriile de admitere, în principal persoanelor fără venituri și fără susținători —iar locurile sunt oricum ocupate integral, cu liste de așteptare de ani de zile. Rezultatul este un gol de acces fără nicio ieșire legală: omul cu pensie între 3.000 și 6.000 lei este prea „bogat” pentru a intra în sistemul public, dar de două ori prea „sărac” pentru costul real al unui centru privat conform. Această nevoie nu dispare. Dacă legea nu îi oferă o soluție accesibilă și monitorizată, ea se mută inevitabil către operatori care „se descurcă” prin improvizație, în afara oricărui control. Exact acest fenomen trebuie prevenit”, arată cele două asociații într-un comunicat citat de stirileprotv.ro.

În acest fel, spun acestea, problema se mută spre operatori neautorizați, care acționează în afara oricărui control.

Prin urmare, deficitul de acces afectează în special aceste persoane care au venituri între 3.000 și 6.000 de lei lunar.

Cine este vinovat

Cele două asociații mai spun și că vina nu este generată de tarifele operatorilor, ci de exigențele legate de structură, personal și birocrație.

Deși standardele minime sunt necesare, cele actuale au depășit acest prag, spun asociațiile.

„Cauza nu sunt tarifele „umflate” ale operatorilor, ci standardele impuse: cerințe de structură, de personal și de birocrație calibrate la un nivel pe care majoritatea românilor nu îl poate plăti. Standardele minimale sunt necesare — dar cele actuale nu mai sunt minimale. Fiecare familie trebuie să poată alege liber între niveluri diferite de serviciu — toate sigure, toate monitorizate, dar la costuri diferite. Astăzi legea oferă o singură opțiune: un standard unic, scump, inaccesibil — sau nimic”, se mai arată în document.

Opțiunea, unică și scumpă

Propunerea lor este ca fiecare familie să poată alege între mai multe niveluri de servicii, toate sigure și monitorizate, dar cu costuri diferențiate.

Proprietarii azilelor private cer o reformă

Furnizorii privați insistă că nu tarifele practicate de ei sunt cauza problemei, ci cerințele impuse pentru autorizarea centrelor.

În opinia lor, obligațiile legate de infrastructură, personal și proceduri administrative au dus costurile la un nivel imposibil de suportat pentru multe familii.

Acestea susțin menținerea standardelor de siguranță, însă cer soluții tehnice alternative. Adică servicii variate, la prețuri diferite și toate autorizate și supravegheate.

De asemenea, reprezentanții celor două asociații cer să fie consultați înainte de adoptarea unor noi măsuri și subliniază că miza problemei este ca zecile de de mii de beneficiari dependenți să nu rămână fără soluție.

Închiderea centrelor

Dacă centrele private ies din sistemul licențiat, spun acestea, beneficiarii rămân descoperiți, în condițiile în care spitalele sunt supraaglomerate și nepotrivite pentru îngrijire de lungă durată, iar căminele funcționează deja la capacitate maximă.

Închiderea centrelor ar însemna, spun ei, fie mutarea acestor persoane în spitale, la costuri mai mari pentru stat, fie lăsarea lor în grija unor îngrijitori neautorizați și necontrolați.

PFPSS și ADIV insistă și spun că fără schimbări închiderea centrelor private ar pune presiune suplimentară pe spitale și pe sistemul public de îngrijire și așa suprasolicitat.

Astfel, reprezentanții azilelor private propun ca piața licențiată și strict monitorizată să preia o parte din sarcina pe care statul nu o mai poate susține singur, inspirându-se din modelul sistemului medical privat.

Solicitări

Printre solicitările formulate, acestea cer un moratoriu asupra noilor restricții, respectiv suspendarea oricăror măsuri restrictive suplimentare până la o consultare reală și o evaluare de impact a modificărilor legislative.

O consultare prealabilă, o întâlnire urgentă și integrarea PFPSS și ADIV în grupurile de lucru pentru reforma sistemului, alături de Ministerul Muncii, Ministerul Sănătății și celelalte instituții implicate.

De asemenea, o ajustare a standardelor minime, păstrarea cerințelor privind siguranța, igiena, hrana și drepturile beneficiarilor, dar eliminarea acelor condiții de structură, personal și birocrație care generează costuri disproporționate fără beneficii reale pentru vârstnici.

Citește și: Azilele din Bihor și cazul Viorel Pașca. Fapte, percepție și politică – ANALIZĂ

În același timp, cer o clasificare a centrelor pe categorii, similar sistemului hotelier, proceduri digitalizate, reducerea, tratament egal între furnizori.

În ceea ce privește finanțarea, cer ca aceasta să urmeze beneficiarul, respectiv introducerea coplății, a voucherelor și a contractării de servicii private licențiate, astfel încât persoana să își poată alege și schimba liber furnizorul, spre deosebire de sistemul actual în care autoritățile locale decid plasamentul.

Asociațiile susțin că doar libertatea de alegere stimulează calitatea și reglează piața eficient, subliniind că statul plătește în prezent 8.000–9.000 de lei pentru un loc pe care piața privată îl oferă la 5.000–6.500 de lei.

Și, nu în ultimul rând, o coordonare instituțională mai bună, precum și eliminarea ambiguităților legale, respectiv corelarea normelor emise de Ministerul Muncii, Ministerul Sănătății, IGSU/ISU, ANSVSA și ANPC înainte de intrarea lor în vigoare, precum și clarificarea, printr-un demers comun al celor două ministere, a delimitării dintre serviciile sociale și cele medicale rezidențiale (coduri CAEN 8730/8710).

Intervenția Asociațiilor și proprietarilor vine în contextul investigațiilor recente efectuate de DIICOT în cazul ”Pașca”.

Viorel Pașca a fost acuzat că nu are acreditare și nici servicii sociale licențiate pentru activități de servicii sociale în imobilele în care găzduia persoane vulnerabile, după cum a transmis Ministerul Muncii.

Viorel Pașca deține Asociația Dumbrava DPG – Dumnezeu Poartă de Grijă și Asociația „Bunul Samaritean”.

Pașca a spus că în prezent sunt îngrijite aproximativ 380 de persoane în centrele din Dumbrava, Tinca și Incești, însă procurorii au descoperit 413 persoane internate.

Potrivit anchetatorilor, aceștia ar fi fost ținuți în condiții improprii și nu ar fi avut acces la tratamente medicale de calitate.