A III-a întâlnire internaţională promovată de Sant’Egidio

Construirea unei lumi fără violenţă. Este angajamentul tinerilor europeni după ce au ascultat mărturiile supravieţuitorilor ororilor Holocaustului şi exterminării romilor şi sinti în timpul celui de al Doilea Război Mondial, la cea de a treia întâlnire internaţională, organizată de Comunitatea Sant’Egidio, ce a avut loc la Cracovia şi la Auschwitz, între 21 şi 23 septembrie.

„Flăcările au fost stinse în crematoriu, dar, probabil, încă aţi simţit căldura. Ne-am adunat la Cracovia şi Auschwitz deoarece rasismul, ura, răul ne ard încă. Evrei, romi, alte minorităţi continuă să fie ameninţate. Noi nu vrem să permitem ca toate aceste lucruri să pornească un alt incendiu. Pentru a evita aceasta vă rugăm pe voi tinerii să ne ajutaţi. Ajutor, ajutor, ajutor!”

Cu acest apel vibrant Béla Varga, evreu maghiar supravieţuitor al deportării naziste din timpul celui de al Doilea Război Mondial, a încheiat discursul său în faţa unei săli pline cu tineri europeni, elevi de liceu. Au fost sute de oameni din diferite ţări (Republica Cehă, Italia, Polonia, România, Rusia, Slovacia, Ucraina, Ungaria), ajunşi la Cracovia la invitaţia Comunităţii Sant’Egidio. Atinşi de mărturia unui tânăr care a trăit şi a văzut oroarea ca supravieţuitor al Holocaustului, au vrut să dea bătrânului ovaţii în picioare, iar acesta şi-a exprimat angajamentul de a răspunde la apelul lor.

Cum să construim un viitor fără violenţă? Aceasta a fost întrebarea care a caracterizat prima zi a celei de-a treia ediţii a reuniunii internaţionale „Tineri europeni pentru o lume fără violenţă”. Aceasta este întrebarea care se naşte din angajamentul Comunităţii Sant’Egidio de a promova în multe oraşe europene difuzarea unei culturi a solidarităţii, coexistenţei şi dialogului, îndreptate cu o atenţie deosebită înspre tineri. Întâlniri publice cu privire la problemele de anti-semitism de la Kiev, iniţiative menite să contrasteze cu manifestarile antigitaniste din Praga şi Budapesta, conferinţe cu teme de solidaritate faţă de persoanele fără adăpost din Varşovia, Bratislava şi Moscova, sau persoane vârstnice din Bucureşti. Această întrebare a fost consolidată de-a lungul perioadei de pregătire intensă, care a condus la reuniunea de la Auschwitz – Cracovia.

Nu numai elevi de liceu, dar şi multe sute de studenţi s-au adunat în oraşul polonez. În acelaşi timp, într-o altă sală a oraşului au ascultat cuvintele lui Tibi Zeev Ram, cel care a supravieţuit lagărului de exterminare de la Auschwitz-Birkenau, cel care a depus mărturie că, în ciuda inumanităţii nazismului, a fost posibil să-şi salveze umanitatea: „Am văzut multă durere şi am suferit mult – a spus el cu emoţie. Dar nu cunosc cuvintele ură şi răzbunare. Văd în primul rând omul în cineva, fără a judeca sau dispreţui. Sunteţi tineri ce au de construit o societate mai bună. A venit rândul vostru să construiţi o lume mai umană”. Această idee a fost repetă de Rita Prigmore, o femeie sinti din Würzburg, Germania, care a fost victima unor experimente medicale naziste, ascultată cu mare interes de mulţime: „Să fiu cu Sant’Egidio îmi dă speranţa de a găsi oameni tineri care doresc să construiască o lume fără violenţă. Este singura speranţă pentru viitor. Vă rog să nu judecaţi pe alţii. Fiecare este în primul rând om”.

A treia întâlnire internaţională promovată de Comunitatea Sant’Egidio

În a doua zi, paşii a aproximativ 1.500 de tineri s-au mutat la lagărul de la Auschwitz. „Vizităm Auschwitz liberi, pentru că în aceste zile am scăpat de germenii răului, violenţei, prejudecăţii – a spus preotul Marco Gnavi din Comunitatea Sant’Egidio. Noi nu vrem să fim robi ai unei logici care otrăveşte. Împreună vom avea mai puţină frică. Noi trebuie să ne eliberăm de coaja de indiferenţă şi violenţă pentru a dezarma”. Acest lucru a fost programul şi angajamentul pentru cea de-a doua zi a reuniunii a tinerilor europeni.

La Auschwitz s-a realizat un pelerinaj al tinerilor din Europa Centrală şi de Est. Cuvintele de ordine au fost: Nu antisemitismului, nu antigitanismuluui, nu rasismului. O mişcare pentru o lume fără violenţă. 1.500 de oameni au mărşăluit în tăcere, surprinzător şi interesant, pentru aproape o oră înaintea monumentelor de la Auschwitz-Birkenau care amintesc de victimele acestui „calvar” al secolului XX. La scurt timp dupa aceea, două coroane de flori au fost depuse de către opt tineri reprezentând ţările de origine ale participanţilor la a treia reuniune internaţională „Tinerii europeni pentru o lume fără violenţă”, promovată de Comunitatea Sant’Egidio. O coroană de flori în faţa pietrei memoriale a victimelor evreieşti şi celălaltă în memoria victimelor romi şi sinti.

Acesta a fost punctul culminant al evenimentului şi a avut loc la sfârşitul unui drum lung de pregătire. În vizita de dimineaţă la muzeul din lagărul de concentrare de la Auschwitz, tinerii au fost puşi în contact cu memoria taberei de deportaţi.

După-amiaza, ajunşi la lagărul morţii, trecând pe sub bolta turnului infam de la Auschwitz-Birkenau, de unde a pornit un marş însoţit de muzica “Requiem pentru Auschwitz”, de Penderecki. Cortegiul a parcurs porţiunea care a fost ultimul drum pentru multe din convoaiele de tineri şi bătrâni, copii şi bolnavi, femei şi bărbaţi, care în anii celui de-al Doilea Război Mondial au traversat întreaga Europă in vagoane pentru a cunoaşte acest lagăr al morţii. De-a lungul aceleiaşi rute parcurse cu şaptezeci ani în urmă de către mulţi dintre concetăţenii lor, au sosit la Auschwitz din Ungaria şi Republica Cehă, Polonia şi Slovacia, România, Ucraina şi Rusia, tinerii au ajuns la Birkenau pentru un pelerinaj în memoria victimelor violenţei şi cu scopul de a construi un viitor mai bun pentru Europa, un viitor al păcii.

La Auschwitz au fost multe întrebări născute de impactul cu abisul răului, după cum se menţionează în apelul proclamat în opt limbi în timpul ceremoniei „Un nou orizont de umanitate pentru ţările noastre! De aici începe o mişcare a inimilor ce vrea să se răspândească la alţi tineri ca noi, să fie mai bune şi mai umane ţările noastre, într-o Europă a păcii”.

Apel final

Gardul ce separa lagărul de restul lumii

Nu putem uita de Auschwitz: aici s-a descătuşat ura nazistă cu libertatea şi amploarea amplificată de ororile războiului în timpul căruia s-a înfăptuit genocidul evreilor, al ţiganilor şi al altor zeci de mii de cetăţeni ai Europei.

Noi, tinerii provenind din Polonia, Ucraina, Rusia, Cehia, Ungaria, Italia, Slovacia şi România, împreună cu Comunitatea Sant’Egidio, am ascultat mărturiile acelora care, pe atunci fiind copii sau adolescenţi, i-au fost victime. Am învăţat din suferinţa şi din speranţa lor valoarea unică şi de neînlocuit a vieţii şi necesitatea de a o proteja împotriva oricărui plan de moarte.

Shoah – “Marele Rău” pentru poporul evreiesc sau Porrajmos – “Marea Devorare” pentru Rromi şi Sinti ne atenţionează în faţa urii care poate să renască şi chiar şi azi renaşte în oraşele noastre.

Această ură ia forma indiferenţei, se hrăneşte din ignorarea celuilalt, devine dispreţ şi apoi răneşte; mai apoi devine violenţă care se abate asupra ţiganilor, a străinilor refugiaţi sau a imigranţilor care se află în căutarea unui viitor mai bun; asupra evreilor care continuă să fie priviţi cu ostilitate şi neîncredere. Violenţa nu cruţă pe cei mai fragili dintre noi: vârstnicii, persoanele cu dizabilităţi, pe cei fără domiciliu.

Dacă în ţările noastre se respiră teamă, noi suntem, în schimb, plini de speranţă. De aceea spunem “NU” antisemitismului, atitudinilor ostile împotriva ţiganilor şi oricărui tip de rasism care tulbură minţile şi deschide calea spre barbarie. Vrem să îi eliberăm pe toţi şi în special pe cei tineri de germenii acesteia.

Dorim împreună să construim o lume fără violenţă, prin inteligenţa culturii şi cu puterea iubirii. De la Auschwitz străluceşte un nou orizont de umanitate pentru ţările noastre! Din acest loc renaşte o mişcare a inimilor care doreşte să se transmită şi altor tineri asemeni nouă, pentru a fi mai buni şi pentru a face să devină mai umane ţările noastre într-o Europă a păcii!