A reînceput războiul Lucescu – Iordănescu 

 

Este binecunoscută de ani de zile animozitatea care domnește între familiile Lucescu și Iordănescu. Acuzele vin dintr-o parte și alta, exact precum proiectilele, dar a existat o perioadă mai lungă de timp în care s-a instalat pacea. Acum, după primele două jocuri din grupa de calificare la turneul final al CM din 2026, brusc, flacăra războiului s-a reaprins în detrimentul fotbalului românesc.

 

Cu Edi Iordănescu pe bancă, naționala României a reușit performanța de a se califica vara trecută, fără înfrângere, de pe locul 1 la turneul final al EURO. Apoi, performanța a urcat la nivel și mai mare, pentru că tricolorii au încheiat din nou primii într-o Grupă a morții, alături de Belgia, Ucraina și Slovacia. Parcursul s-a oprit în optimi, 0-3 cu Olanda, dar rezultatul a fost posibil și ca urmare a repetatelor greșeli ale arbitrului german Felx Zwayer.

Cum contractul lui Iordănescu junior a expirat după competiție, FRF a venit imediat cu o nouă ofertă, dar acesta a refuzat. Edi a motivat că dorește să își ia un an sabatic, după care să meargă să atreneze o echipă de club din Europa sau din alt colț al lumii. Nici până în prezent Edi nu a mai preluat pe nimeni.

La aproape 80 de ani, Mircea Lucescu a acceptat oferta FRF și și-a început munca în Liga Națiunilor, unde a promovat România în Liga B cu victorii pe linie, e drept în fața Kosovo, Lituaniei și a Ciprului. Nu a mai fost la fel în preliminariile CM 2026 unde a pornit cu un șocant 0-1 acasă cu Bosnia și Herțegovina, urmat de firescul 5-1 în San Marino.

A fost suficient primul eșec pentru ca săbiile să iasă din nou din teacă. Anghel Iordănescu s-a declarat nemuițumit de prestația tricolorilor după primele două meciuri din preliminariile CM și atât a lipsit pentru ca Il Luce să pornească o ofensivă totală la Digi Sport:

„Nu mă angajam, dacă nu simțeam că pot să fac asta. Nimeni nu voia să ia echipa asta. De ce nimeni nu voia să ia echipa asta? De ce antrenorul (n.r. Edi Iordănescu) nu a continuat cu acea pregătire? Trebuia să continue cu un ciclu de cinci ani. Care a fost motivul pentru așa ceva? Înseamnă că nu se credea în această echipă.

 Nu se credea în această echipă, în potențialul de a merge mai departe. M-am angajat, s-ar putea să nu reușesc, este obligația mea! Obligația mea este să fac din acești băieți niște băieți care să-și dorească să joace acolo, respectând tot ce s-a făcut înainte.

Să nu uităm că la Euro am obținut o singură victorie, contra Ucrainei. Să nu uităm și lucrurile astea. Am mers pe ideea să se construiască o echipă care să joace cu sufletul. Am fost la Euro, dar am fost pe primul loc la mingile salvate de portar. Au fost 17 intervenții. O echipă emoțională, care depindea foarte mult de suporteri. Asta este baza, apoi trebuie să intri și să faci o echipă care să joace, care să își domine adversarii.

Chiar am primit foarte multe mesaje, «mulțumim că ne dominăm adversarii, că nu suntem o echipă fricoasă». Jucătorii au timp la dispoziție. Nu poți să te aperi permanent. Noi aveam cei mai buni pasatori, nu putem să renunțăm la asta. Trebuie să folosim calitățile naturale ale jucătorilor pe care îi avem, nu să aruncăm mingea.